Vrem nu vrem, figura romantic-sangeroasa a vampirului este adanc intiparita in cultura noastra, fiind de altfel prezenta, sub o forma sau alta, in folclorul de pe toate continentele. Dar ce ar fi putut sa-l inspire pe Bram Stoker sa scrie Dracula? De unde a inceput totul?
Exista 7 tipuri principale de porfirii, asociate unor dereglari de intensitati si caracteristici simptomatologice diferite. La cei care sufera de unul dintre tipuri, porfirine "singuratice" se acumuleaza in diferite tesuturi, dar mai ales in piele. Mici bombe cu ceas letale, "detonate" atunci cand sunt expuse la lumina prin generarea de radicali liberi capabili sa distruga celulele care le adapostesc.
In forma de Porfirie eritropoietica congenitala sau Morbul lui Gunther, principalele simptome sunt o puternica anemie (de unde si clasica paloare a vampirilor)si fotosensibilitatea, poate cea mai cunoscuta dintre caracteristicile acestora. Intr-adevar, intocmai cum i s-ar intampla si unui nosferatu, bolnavul de porfirie trebuie sa evite expunerea directa la soare, altminteri pielea din zone precum fata, partea dorsala a mainilor si talpilor, de pe antebrate si picioare, se arde, favorizand aparitia leziunilor tegumentare cu continut lichid. 
O alta caracteristica insolita si bizara a acestei boli este si eritrodontia, o dereglare care da dintilor literalmente o culoare rosie fosforescenta, sugerand astfel o alungire disproportionata a caninilor, care devin de altfel de-a dreptul vizibili pe intuneric. Totul se datoreaza insa acelorasi porfirine, care se depoziteaza in fosfatul de calciu al dintilor. Si lucrurile nu se opresc aici.
In alte cazuri mai putin frecvente, porfiria poate cauza si retragerea gingiilor, care asociata eritrodontiei ar face dintii oricui sa para "inumani", dar si rahitismul articulatiilor, in mod deosebit cel al mainilor (agravat de deficienta de vitamina D, vezi lipsa contactului cu lumina soarelui), care incep sa semene a gheare. Cu trecerea anilor, boala duce la deformarea chipului bolnavului, care deja incercat de paloarea extrema si simptomele mai sus mentionate, capata toate semnalmentele unei creaturi demoniace.
Si tot porfirinele ar putea explica si aversiunea vampirilor fata de usturoi: anumite substante chimice din el - precum dialil sulfona -, au ca efect cresterea productiei de porfirine in organism si agravarea bolii.
Cea mai frecvent intalnita forma de porfirie, Porfiria Cutanata Tardiva (PCT), se manifesta prin aceeasi fotosensibilitate cu leziunile cutanate de rigoare la contactul cu razele UV, dar mai este caracterizata si de un exces de pilozitate la nivelul fetei, in special al pometilor si fruntii, care-l face pe bolnav sa semene cu un lup, un liliac sau oricum o fiara. (De obicei, pacientul afectat de PCT este barbat, trecut de 40 de ani, alcoolic, dar in timpurile moderne a crescut si incidenta bolii la femei, odata cu utilizarea estrogenilor in anticonceptionale.)
Sistemul nervos, dupa cel circulator, este cea de-a doua tinta a acestei boli. Ocazional, un bolnav de porfirie poate sa manifeste dereglari neurologice puternice, urmate de o paralizie care sa-l tina intr-o stare cataleptica timp de mai multe zile. Se pare ca, in trecut, au existat numeroase cazuri de bolnavi de porfirie care s-au trezit comod asezati in sicriu, participand la propria lor inmormantare. Iata asadar o alta explicatie a bizarului life-style al vampirului.
Ce sa mai spunem ca, in Evul Mediu, nici nu-ti trebuia mai mult decat sa fii sa o persoana alba ca varul care evita soarele (prin urmare si pe Dumnezeu) si iese din casa numai noaptea, cu dintii lucind si chipul devastat, ba mai si cautand sange, pentru a fi perceput ca intruchiparea perfecta a Diavolului (si tocmai severitatea Inchizitiei catolice l-ar fi facut pe Bram Stoker sa asocieze vampirului ura fata de Cruce si de Dumnezeu.)
Legat de rabie si de legatura ei cu vampirii, ar mai fi ceva de precizat: la animale, boala se manifesta sub doua forme diferite, rabia furioasa si cea muta; desi ambele provoaca moartea victimei intr-o saptamana de la manifestarea primelor simptome, forma furioasa se manifesta la circa 70% dintre cei muscati.
Iar daca rabia muta se manifesta in prima instanta prin paralizia maxilarului, cea musculara survenind dupa o zi-doua, rabia furioasa da simptome total opuse, mai ales la animale: victima este hiperactiva, prin urmare nu doarme, ci "vagabondeaza". Este de asemenea, extrem de agresiva, atacand orice fiinta vie cu care intra in contact.
Precum vampirul, care cu aparenta lui de lup sau de liliac, face "prozeliti" muscand alti oameni pentru a le bea sangele. Si desigur, dupa cum preciza Dolphin cu ani in urma intr-un interviu, un tarus infipt in inima ar omori pe oricine. readmore »»
Violenta din "Carmageddon" rezida mai ales in inzestrarea jucatorului cu posibilitatea de a trece peste pietoni in cele mai brutale moduri imaginabile, aflat in spatele volanului virtual al unui sinistru autovehicul modificat si auster, desprins parca din filmul american din 1975, "Death Race 2000". Spulberarea pietonilor in fragmente consistente de carne sangeranda, detonarea de bombe si distrugerea vehiculelor inamice cu ajutorul unui tenebros arsenal de arme si dotari sunt doar cateva elemente din meniul violentei servit in acest joc video pentru... copii. Poate ca fraza de prezentare de pe ambalajul in care venea "Carmageddon" ilustra cel mai bine continutul sau: "Jocul de curse pentru cei instabili psihic". Atat de adevarat.
Pastrand registrul sangeros tridimensional, amanuntul-cheie care a facut diferenta dintre "Soldier of Fortune" si celelalte rude ale sale de tipul First-Person-Shooter a fost intrebuintarea sistemului GHOUL. Este vorba despre un motor grafic bazat pe fizica reala care ii permite jucatorului sa tortureze si sa isi brutalizeze inamicii in functie cele mai sadice porniri pe care si le poate imagina. Pe fundalul traditionalei povesti a combaterii teroristilor si a prevenirii unui razboi nuclear (dimpreuna cu ocazia de a il ucide pe Saddam Hussein insusi), jocul ofera numeroase mostre de brutalitate care pipereaza contextul nu neaparat spectaculos. Imprastierea pe pereti a vintrelor unui dusman cu ajutorul unei pusti, sangele care ii zvacneste din trup si organele care i se imprastie pe jos fac din acest joc unul dintre cele mai violente titluri ale tuturor timpurilor.
Este vorba despre un joc tridimensional de "batai" realizat special pentru Sony Play Station, care este chiar si astazi disponibil pe internet, desi nu a fost publicat vreodata in mod oficial. Caracteristica sa de baza era aceea ca aduce intr-o arena nu doua personaje, ca in cazul celor mai multe jocuri de ring, ci patru zombie, care se pot distruge in toate modurile imaginabile. Numai cei sadici ar fi cautat acest joc si s-ar fi bucurat de el. Fiind inarmati cu seringi si potcoave, avand membre amputate si chiar mai mult de atat, jucatorii isi storc recirpoc viata unul din celalalt intr-un mod grotesc, fetisist si chiar sexual, intotdeauna cu rezultatul varsarii de prea mult sange. Personajele se pot lovi intre ele suficient de puternic incat sa se lipeasca de pereti, sa le zboare captele, sa explodeze sau chiar sa se lipeasca de tavan, in timp ce sangele se scurge pe invingatorul aflat in extaz.
Ce este in intregime alb, negru si rosu? Victimele tale, dupa ce le despici in bucati, le zdrobesti de pereti si de podele si le smulgi organele din corp, in jocul "MadWorld". Sau poate ca raspunsul este macinarea inamicilor intr-un aparat de tocat ori chiar jocul de darts cu ei pe post de sageti si cu o bata de baseball pe post de declansator, in cadrul aceluiasi joc video. Oricare ar fi stilul de ucidere, "MadWorld" nu "se joaca" atunci cand vine vorba de factorul violenta. Contrastul extrem de vizibil care se realizeaza intre modelul bicromatic (alb-negru) al jocului si sangele rosu, foarte nuantat, al personajelor, ne face sa credem ca "MadWorld" este conceput in special pentru a da satisfactie laturii violente a jucatorilor. La propriu, jocul capata un pic de culoare numai atunci cand personajul principal, coordonat de jucator, isi raneste extrem de violent oponentii. Iar noi, pentru ca suntem dependenti de culoare, trebuie sa ne supunem regulilor si sa o obtinem prin orice mijloace disponibile.
Manhunt este un joc al executiilor de mare valoare... grafica. Exista trei "niveluri" de executii, acestea devenind tot mai sangeroase pe masura ce se succed. Executiile de nivel unu sunt rapide si cel mai putin sangeroase. Executiile de tip doi sunt considerate mai brutale, in timp crimele de nivel trei sunt peste limita. Un exemplu de executie de nivel unu este sufocarea pana la moartea a unui inamic cu ajutorul unei pungi de plastic. Executia de tip doi ar putea implica amputarea testiculelor unui dusman prin trecerea unei sabii printre picioarele acestuia. La nivelul trei, executia poate implica injungherea in spate a dusmanului cu o ranga, urmata de blocarea in cap a aceluiasi instrument si rotirea sa prin craniul victimei. Jocul ii incurajeaza pe utilizatori sa isi ucida inamicii in cele mai brutale moduri posibile.
Ne confruntam cu un caz special si poate cel mai periculos, intrucat, spre deosebire de toate celalalte jocuri violente prezentate in acest top, actiunea GTA III nu se petrece intr-o arena, in timpul unui razboi sau in vremuri indepartate. Nu, jocul simuleaza foarte real viata reala, din vremuri contemporane, a unui tanar criminal. Iar violenta din acest joc nu este conditionata de un context special, ci numai de situatiile pe care oricine dintre noi le poate intalni pe strada, in viata de zi cu zi. Pentru ca necunoscatorii sa isi faca o idee vaga, furtul de masini, actiune sugerata de chiar titlul jocului, reprezinta cea mai nevinovata infractiune pe care personajul principal o poate comite in GTA III si in general in toata seria de jocuri Grand Theft Auto. La fel de usor este sa incinerezi nevinovati peste tot prin oras, sa ii spulberi cu masina pe trotuare, sa arunci in aer politisti si masini de politie sau sa faci un carnagiu cu sute de victime, dispunand de un arsenal de foc demn de un regiment. In plus, si intriga jocului este de natura frivola, implicand trafic de droguri si de arme, prostitutie si crime... nenumarate crime.
Ocuparea tronului in ceea ce priveste violenta jocurilor video este un privilegiu rezervat adesea numai titlurilor de elita, iar "Postal 2" isi revendica fara prea mare efort aceasta postura. Este vorba despre un joc in care nu inseamna ceva nefiresc sa arunci cu grenade in civili sau sa le amputezi din senin picioarele cu ajutorul unei coase, daca refuza sa participe la istoriile tale cotidiene. "Postal 2" este de-a dreptul sadic pentru ca implica folosirea unor pisici vii pe post de amortizoare pentru armele din dotare, lovirea personajelor cu un cap de vaca taiat sau servirea catre caini a craniilor sangerande apartinand victimelor proaspat dezmembrate. "Postal 2" este zenitul notiunii de violenta si sadism in jocurile video, transpunand pe ecran imaginatia creatoare demna de niste minti bolnave, ceea ce reuseste sa ii surprinda chiar si pe cei mai excentrici jucatori.
Postări
