4.03.2010

Povestea Oului de Pasti

.
1 comentarii

"Cand oamenii n-ar mai inrosi oua de Pasti, atunci lumea se va potopi" - credinta populara culeasa de marele etnolog si folclorist roman Simion Florea Marian si publicata in lucrarea Sarbatorile la Romani, aparuta in anul 1899

Desi astazi, asociem ouale rosii sarbatorii pascale - cea mai mare si mai importanta sarbatoare a tuturor crestinilor -, traditia oualelor vopsite in culori este mult mai veche decat crestinismul. Surse arheologice si marturii istorice atesta faptul ca, in urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite.

La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. In Roma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole.

Daca, la evrei, oul de Pasti simbolizeaza creatia universala, pentru crestini el inseamna re-crearea Lumii, inceputa prin suprema jertfa a Mantuitorului. Ouale rosii sunt alimente sfinte de care nu ai voie sa iti bati joc sau se le iei in deradere. De fapt, oul rosu este cel mai sacru aliment al crestinului ortodox. El aduce aminte de cosul cu oua asezat sub crucea pe care Mantuitorul patimea pentru pacatele noastre, devenind rosii in urma sangelui care picura din ranile Lui. Ciocnirea oualelor vopsite este un ritual mostenit de la primii crestini care isi daruiau oua rosii de Pasti, se sarutau pe obraji si spuneau salutul sfant "Hristos a Inviat!" urmat de "Adevarat a Inviat!".

Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor htoniene si stramosilor. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualelor rosii, spre a se duce in "Tara Blajinilor". La sate, ouale rosii sunt simboluri ale nemuririi vigorii vietii, de unde si obiceiul de a se spala cu apa in care a fost pus un ou rosu "ca sa fii rumen si sanatos" (Elena Niculita Voronca - Datinile si credintele poporului roman adunate si asezate in ordine mitologica, Cernauti, 1903).

In medicina si cosmetica arhaica a romancelor, cojile de oua rosii sunt un stimulent al frumusetii si sanatatii, prin mecanismul magiei simpatetice si al celei contagioase. "La Pasti, cine merge la biserica sa-si puie cu un ou rosu la san, ca sa fie intotdeauna rosu" scria Simion Florea Marian in Sarbatorile la romani. Traditia spune ca ouale rosii sfintite la Biserica Ortodoxa sunt un antidot redutabil contra farmecelor si magiei negre. Taranul roman le punea in brazda pentru a spori astfel recoltele sau le ingropa in vie, pentru a feri viile de grindina.
In afara oualelor vopsite, la romani exista o adevarata arta a incondeierii oualelor, nemaiintalnita nicaieri in lume. Daca geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu - culoarea discului solar la rasarit si apus, odata cu patrunderea crestinismului, ouale au inceput sa fie vopsite in rosu sau decorate cu chipul lui Hristos, cu siluete de ingeri, cu motivul mielului, motive astrale, cu forme animale sau vegetale. Conform izvoarelor istorice, vecinii nostri slavi au imprumutat obiceiul incondeierii de la comunitatile daco-romane cu care au intrat in contact in perioada migrarii lor in Europa de est si Balcani. In Bucovina si Maramures, spre exemplu, exista peste 70 de desene diferite, fiecare avand o denumire "Crucea Pastelui", "Furca de tors", Desaga popii" , "Bradutul", "Turma de Stele" etc.

Acelasi Simion Florea Marian semnaleaza ca: "Pastele este cea mai mare, mai insemnata, mai sfanta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, dupa spusa romanilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogatan si pana la bordeiul celui mai de pe urma sarman se cunoaste apropierea acestei mari sarbatori, caci in ajunul ei sunt toate acuma curatite si indreptate, toate sunt unse si varuite, hainele zvantate si curate, barbatii barbieriti si spalati, iar femeile laute si chitite."

readmore »»

Oul

.
0 comentarii

– Universul intr-o coaja

Cu siguranta cel mai cunoscut simbol al Pastelui, banalul ou cel de toate zilele, pe care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia sa o nebanuita si interesanta epopee. Va invit asadar, la o calatorile fascinanta si surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul.

Despre germenele ascuns al Lumii

"Simbolul Oului Cosmic reprezinta mai mult decat ar putea reda orice limbaj si mai mult decat ne-ar putea reda ratiunea." - Mircea Eliade

Cu forma sa rotund-ovala care inspira, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea cum sa fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta inca din cele mai vechi timpuri. Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara (alaturi de spirulina, miere si lapte, fiind singurul aliment complet), oul, acest miraculos germene al vietii, ascunde in sine insusi una dintre enigmele esentiale ale existentei, exprimata popular in intrebarea « cine a fost primul, Oul sau Gaina? »

Unul dintre cei care a raspuns potrivit la aceasta enigma a fost inteleptul chinez Chouang Tseu, in opinia caruia oul se afla in gaina, iar gaina in ou. Stralucitul sau raspuns vizeaza armonia complementara a inceputului tuturor lucrurilor, reveland profanilor ca dualitatea este continuata in mod potential in unitate, aceeasi dualitate rezolvandu-si contrariile tot in unitate.

Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, a repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern, al caror substitut este deseori. Asa se face ca, adesea, Oul este o reprezentare a puterii de creatie a Luminii. Se considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Picatura de Viata din care se dezvolta manifestarea, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine.Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Reputatul istoric al religiilor Mircea Eliade a demonstrat magistral ca, in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol.

Daca mergem mai departe pe firul aspectului ezoteric al oului, descoperim paradoxul existential al fiintei libere, precum si al celei inlantuite. Transpus in plan fizic, avem aici momentul in care puiul sparge gaoacea, calduta, sigura si latenta a oului, eliberat fiind de principiul Actiunii care guverneaza acelasi plan fizic. Oul, ca si mama, va marca aventura omului, atat la nivel de specie, cat mai ales de individ. Deoarece oul, care isi imparte atributele cu mama de mai tarziu, va simboliza conflictul interior al oricarei fiinte intre dorinta de confort si siguranta si aceea de aventura si explorare. Mai departe, daca exploram aspectul psihologic, regasim principiul oului care contine cerul si pamantul, germenii raului si ai binelui, bagajul personalitatilor si tipologiilor umane, precum si legea renasterilor si desavarsirii acelorasi personalitati.

Povestea oului pe alte meleaguri

"D'apoi cum, draga domnule... Pamantul e in chipul unui ou; fundul oului este Pamantul, iar varful e Ceriul; el sta pe ape" -Taran roman anonim, intervievat in anul 1928 de catre prestigiosul folclorist, lingvist si filolog evreu de nationalitate romana, Ion Aurel Candrea

Oul a fost dintotdeauna in centrul mitologiilor si credintelor uitate de timp ale tuturor popoarelor lumii. Procesul de manifestare a misterului din cochilie imbraca, insa, aspecte diverse, chiar daca in esenta cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea.

Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele. De altfel, oul, alaturi de Lut si Aluat, reprezinta arhetipuri ale genezei. Dintr-un ou (care, deseori, este din aur) ce pluteste in fluidul Haosului Nemarginit Primordial, se naste intregul Univers. Din partea superioara a cojii apare Cerul, din cea inferioara - Pamantul, galbenusul transformandu-se in Soare. Lebada Hamsa din din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului.
In mod similar, in mitolodia greaca, oul Ledei da nastere celor doi frati Dioscuri, fiecare impodobiti cu o coafura in forma de semisfera, sugerand astfel principiul Yin-Yang, polarizarea Unitatii si natura duala a omului. In credintele shintoiste din Japonia, oul cosmic este impartit in doua jumatati, cea usoara fiind, evident Cerul, iar cea grea - Pamantul. Bunaoara, oul mistic eliminat pe gura de Kneful egiptean sau de Dragonul chinez reprezinta manifestarea existentiala prin Cuvant, prin Verb datator de viata si actiune.
Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu - primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii.
In Orientul Mijlociu, traditia caananeana vorbeste despre Mochus, zeul suprem care a creat eterul si aerul din care s-a nascut Oulomos (interesant nume!), adica Infinitul. Oulomos a creat, la randul sau, propriul ou cosmic, faurind Cerul si Pamantul din cele doua jumatati ale acestuia. Vechii persi credeau ca Cerul, Pamantul, Apa si toti reprezentantii regnurilor mineral, vegetal si animal, sunt inchisi intr-un ou. Cerul fiind deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul - inlauntrul cerului, aidoma galbenusului din ou.

Persanii credeau ca, la inceputul lumilor, este doar Fiinta Divina nedefinita, iar peste intregul spatiu al haosului domnea intunericul. Doctrinele Bon tibetane, de dinainte de patrunderea budismului in Tibet, dicteaza ca oul, care nu este primordial in acceptiunea tibetana a genezei, ramane totusi la originea unei lungi si neintrerupte genealogii umane, din esenta celor 5 elemente aparand, in mod miraculos, un ou mare care a dat nastere unui lac alb din care au iesit stramosii.

In cealalata parte a lumii, in America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In Africa, mitul oului cosmic este regasit la dogonii si triburile bambara din Mali, unde oul se formeaza si incetul cu incetul se separa de Vibratia Creatiei, se umfla, se mentine singur in spatialitatea nedefinita, pentru a se sparge apoi, lasand sa cada cele douazeci si doua de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor supraveghea la randul lor asezarea Creatiei in tot atatea categorii.

Adanc in junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul - sperma masculina. Coaja este aceeasi coaja provenita din oul cosmic care ar fi ars Lumea fara interventia salvatoare a Creatorului, care a ordonat membranei sa se transforme in atmosfera umeda care inconjoara Terra. In padurile inghetate ale Finlandei, intr-un minunat exemplu de samanism european, mitul Kalevalei ne spune ca inainte de nasterea timpului, zeita fecioara a apelor si-a scos genunchiul la suprafata Oceanului Primordial. La indemnul zeitei apelor, rata, ea insasi o zeita stapana a aerului, isi depune cele sapte oua (sase de aur si unul de fier) direct pe apa. In mormintele scitice din stepa rusa au fost descoperite oua din lut, cei care le-au pus langa morti sugerand astfel ca oul este un element al nemuririi si simbol al invierii.

readmore »»

omul care a vazut toate tarile din lume

.
0 comentarii

Andre Brugiroux

Cine nu a visat vreodata sa colinde toate tarile lumii? Sa vada, sa auda si sa simta franturi din intregul carusel de tari, noroade, popoare si triburi ratacite printre meridiane? Spre surprinderea multora, din cei peste 7 miliarde de pamanteni, cati traiesc la ora actuala, un singur om a reusit sa calce toate granitele care despart cele peste 200 de state ale lumii.

Dincolo de diferente
Nu este vreun mare miliardar excentric caruia banii i-au rapit orice emotie si avant. Nici vreun ciudat care incearca sa fuga de amintiri grele si cicatrici ascunse ale propriului trecut. Pur si simplu, este um om indragostit de calatorii, care inca mai crede in prietenie, armonie si buna intelegere. Dincolo de religii, culturi si mentalitati diferite. Dincolo de vitregiile istoriei si de genocide. Dincolo de discrepantele tehnologice sau financiare care ne despart. Este un francez varstnic care stie ca asemenarile intre oameni sunt mai importante decat deosebirile dintre ei. Credeti-l! El este omul care ne-a vazut pe toti, cu bunele si cu relele noastre.

Cel pentru care nu exista granite
Se spune ca granitele ridicate de oameni fata de altii asemenea lor, dar diferiti in limba, istorie, cultura si traditie, sunt trecute nestingherit doar de pasarile cerului si de vanturile stihiei. Pana in prezent, pasarilor si vanturilor li s-a adaugat un om. Un singur om.Andre Antoine Bruginoux va implini, in toamna acestui an, frumoasa varsta de 73 de ani. Rastimp in care a vazut multe si a experimentat inca si mai multe din amalgamul pe care viata si existenta il ofera unui temerar care se incumeta sa calatoreasca prin toate tarile lumii si sa viziteze cele mai interesante si mai izolate obiective de pe Terra.

Bruginoux s-a nascut in Villeneuve-Saint-Georges, o localitate din apropierea Parisului, dintr-un tata lucrator la caile ferate si o mama casnica. Copilaria i-a fost marcata de ororile celui de-al doilea Razboi Mondial. Apetitul pentru calatorii nu i-a fost deschis, asa cum ne-am fi asteptat, de catre tata, mama sa find, in schimb, cea care i-a transmis « microbul nomadismului ». Inainte de a se marita, doamna Bruginoux a fost o calatoare impatimita, care calcase la pas aproape toate ungherele Europei. Mai tarziu, impulsionat de aventurile povestite de mama, micul Andre se inscrie in grupul cercetasilor. Copilul era in extaz! La doar 8 ani isi gasise vocatia.
Porneste in marea aventura a calatoriilor la numai 17 ani. Prima parte a peregrinarilor si aventurilor sale avea a dureze nu mai putin de 18 ani, rastimp in care Andre Bruginoux avea sa parcurga cu piciorul peste 400.000 kilometri, strabatand un numar de 135 de tari de pe toate continentele!
In timpul tineretii, pe cand traversa Iranul, Andre a descoperit mistica Baha-i, o cale spirituala fondata in seculul al XIX-lea de catre un nobil persan, pe numele sau Baha'u llah. Tanarul francez este cucerit de noua religie, pe care o adopta cu entuziasm, ramanand si astazi un credincios Baha'i, doctrina care sustine, printre altele, ca nu exista decat un singur Dumenzeu, ca toate religiile sunt cai spre acelasi varf si ca toti oamenii sunt asemanatori: prin urmare ar trebui sa se poarte ca fratii intre ei, fara sa tina cont de credinte, cultura, bogatie materiala sau educatie. Andre a fost marcat, in special, de citatul de baza al misticului Baha'u llah care enunta ca: "Tot Pamantul este o singura tara", citat dupa care si-a ghidat intreaga viata.

Dupa ce a scris o carte si a produs un film documentar despre prima parte a drumetiilor in bocanci si cu rucsac, Andre a luat o pauza de cativa ani, rastimp in care s-a odihnit si s-a intarit fizic si spiritual pentru a doua parte a epopeei sale in care si-a propus sa calatoresca in tarile in care nu ajunsese inca.

De-a lungul calatoriilor sale fabuloase, francezul a avut parte de aventuri incredibile, a fost deseori in pericol de moarte, dar s-a delectat cu imagini, intamplari si peisaje fantastice. Pe scurt, a avut o viata de poveste.
Andre Bruginoux a facut inchisoare in sapte randuri, a fost deportat de cateva ori si jefuit de nenumarate ori. Nu o data, a fost la un pas de a fi ucis de fiare sau de oameni. A stat in preajma doctorului Albert Schweitzer, in spitalul acestuia din Lamberne, Gabon. A vizitat comunitatile de hippie din San Francisco si temutii vanatori de capete dayaci din Insula Borneo. A studiat yoga intr-un Ashram din Hiamalya. A trait, cateva luni, intr-un templu budist din Bangok. A muncit, ca voluntar, intr-un kibbutz din Israel, iar in junglele Columbiei a fost haituit, diverse factiuni acuzandu-l ca era un spion de-al lui Che Guevara. A fost alergat de o ursoaica furioasa in Alaska si s-a trezit pe neasteptate fata in fata cu un leu in Etiopia. A fost cat pe ce sa moara degerat in Alaska la minus 45 de grade Celsius, fiind salvat, in ultimul moment, de un vanator eschimos. De asemenea, era sa moara de sete in Desertul Victoria din Australia, dar a fost reperat la timp de un elicopter. A fost prins in mijlocul unui conflict militar in Cambodgia si era sa moara degerat pe cand incerca sa fotografieze ursii polari din Canada. Si-a gasit iubirea vietii sale intr-un sat pierdut in junglele din Suriname. A fost obligat sa bea doua sticle de vodka intr-o singura noapte, pe cand poposise intr-un sat de cazaci si s-a imbolnavit de dizenterie in Pakistan.
Nu a dormit niciodata in hoteluri, moteluri sau hosteluri. A calatorit rar cu masina, motocicleta, bicicleta, iar avionul sau vaporul le-a folosit doar pentru a se deplasa de pe un continent pe altul. A avut, intotdeauna, asupra sa un cort si un cutit si a "rupt" peste 500 de perechi de incaltaminte de-a lungul vietii sale. Ultimele sale calatorii au fost in indepartata peninsula Kamceatka si in inaccesibila Coree de Nord. Nu regreta nimic din ceea ce a trait pe propria piele, declarandu-se un om implinit si fericit.

Interviu cu pelerinul tuturor neamurilor
Recent, canalul ABC a reusit sa-i ia un scurt, dar edificator, interviu lui Andre Bruginoux. Performanta demna de lauda, mai ales daca tinem cont ca globe trotterul campion este foarte greu de gasit acasa.

R: Andre, esti cu siguranta persoana care a calatorit cel mai mult prin lume. Ce anume te-a facut sa iti alegi lumea intrega drept casa?

A. Bruginoux: Sa vezi lumea este, cu siguranta, un vis frumos pentru multi oameni. Eu am reusit sa-l transpun in realitate. Eram un copil in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Am trait, in direct, frica, distrugerea, moartea si saracia de atunci. Poate ca incerc si acum sa fug de ele. Cine stie? Experientele limita traite in copilarie m-au facut sa ma intreb cum de este posibil ca omul sa decada atat de mult? A fost inca un motiv sa pornesc pe drumuri. Am vrut sa cunosc oameni cat mai diferiti.

R: Viata traita pe drumuri nu a fost o experienta placuta si armonioasa. Ai povestit tu insuti despre numeroasele pericole si situatii socante in care te-ai aflat. Dar ai dat dovada de curaj si ti-ai acceptat soarta. Cum de ai ajuns la un asemenea nivel filozofic de acceptare a situatiilor periculoase care i-ar speria pe cei mai multi oameni?
A. Bruginoux: Pur si simplu, nu stiu sa explic asta. Poate Cineva acolo sus ma iubeste... altfel nu as mai fi fost acum in fata dvs. sa pot acorda interviuri.

R: Ai avut niste mentori sau te-a inspirat cineva de-a lungul calatoriilor tale?

A. Bruginoux: De cand ma stiu am fost atras de personalitatile Sfantului Francisc de Asissi si, in egala masura, de Mahatma Gandhi. Ca tot a-ti deschis subiectul, imi aduc aminte de perioada hippie, cand in sanul societatii americane tot ceea ce conta era marca si dimensiunea automobilului si contul din banca. Copii acelor oameni au respins materialismul cu puritatea tineretii si, in lipsa unor modele spirituale locale, autentice, s-au vazut nevoiti sa migreze in numar mare in India si Nepal, cautand ceva cu care sa-si umple golul din suflete. Este foarte important sa ai un model si sa fii un om credincios. Aproape ca nu conteza religia aleasa, cat conteaza devotamentul tau. De acolo iti iei puterea si speranta. Eu asa am razbit de fiecare data.


R: Cum si cu ce te-ai intretinut, de-a lungul calatoriilor?

A. Bruginoux: Bineiteles ca am avut nevoie de o suma minima de bani pentru mancare, haine, diverse consumabile si vize. Am muncit peste tot, nu am refuzat nicio munca cinstita. De exemplu, am lustruit incaltamintea oamenilor in Italia, si nici in prezent nu gasesc nimic rusinos sau umilitor in acesta ocupatie. Mare parte din banii castigati erau cheltuiti pe mancare si vize. Nu am dormit niciodata in hoteluri. Nici nu am mancat vreodata la restaurant.




R: Ce ne poti spune despre religia aleasa de tine?

A. Bruginoux: Ma bucur ca am avut puterea sa iau decizii personale in ceea ce priveste religia si calea sprituala aleasa. Vedeti, in multe tari si regimuri politice din lume nu poti face asa ceva fara sa sfarsesti ucis. Niciodata nu mi-au placut religiile impuse. M-am nascut in cultul romano-catolic si nu voi uita niciodata o intamplare din copilarie. Aveam 7-8 anisori, iar preotul catolic imi spunea cu toata seriozitatea ca in afara Bisericii Catolice nu exista salvare, nu exista mantuire. Am fost socat si mi-am spus atunci, cu mintea de copil: "Vai, cat ma bucur ca m-am nascut catolic. Sunt in sanul Bisericii, inca de la inceput". Pe masura ce cresteam, ma intrebam mereu ce se va alege de sufletele copiilor chinezi, indieni sau arabi. Oare vor merge in Iad cu totii pentru ca nu s-au nascut catolici, sau nu vor sa se converteasca? Cum sa cred asa ceva? Cum sa fiu de acord cu asa ceva? Sunt un om credincios, am ales cultul Baha-i, si sunt fericit. Pe de alta parte, astazi sunt mirat de lipsa de credinta a omului modern. Bisericile din Europa sunt goale, iar pe cand vizitam un templu budist din Thailanda am descoperit o colectie impresionata de reviste pornografice asezate chiar langa altar.

R: Conform opiniilor tale, toti oamenii traiesc intr-o orchestra mondiala, iar Creatorul este asemnea unui dirijor virtuos care ne conduce incet spre o armonia totala.
A. Bruginoux: Evident. Culturile popoarelor sunt diferite, dar ce este o cultura? Ce defineste o mentalitate in raport cu alta? Pentru mine, diferentele dintre culturi nu sunt altceva decat interpretari diferite din cauze mai degraba geografice, interpretari pe care le dam cu totii vis-a-vis de acelasi fenomen. Sa luam, spre exemplu, durerea. Daca o piatra cade pe piciorul unui occidental, acesta va urla de durere si, mai mult ca sigur, va urma o cascada de injuraturi. Daca aceeasi piatra cade pe piciorul unui asiatic, acesta, cel mai probabil, va izbucni in ras. Evident ca il doare la fel de tare ca pe european, dar mileniile de experiente si constientizari mai profunde ale lumii inconjuratoare il fac pe asiatic sa rada, in ciuda durerii. De ce? Pentru ca se bucura ca piatra nu l-a lovit in cap. Cand vom avea si noi, occidentalii, aceeasi mentalitate, atunci vom fi cu siguranta mai fericiti. Pe de alta parte, nu neg deloc avantajele materialismului. Din contra, pentru a trai armonios, omul trebuie sa se dezvolte si in directia materiala. Sa va spun un secret: nu poti sa-l cauti cu adevarat de Dumnezeu, decat atunci cand ai constientizat limitele materialului, ale bogatiei, ale luxului. Alfel, nu se poate. Vei fi doar un sarac care vrea sa fuga de saracie, refugiindu-se pe taramul spiritual. Nu vei reusi. Frustrarile de ordin material te vor opri din evolutia ta spre Divin.
sursa:descopera.ro.

readmore »»

Prea multa cola? Adio, urmasi!

.
1 comentarii

Conform rezultatelor unui studiu recent efectuat de catre cercetatorii din Danemarca, barbatii care beau zilnic circa 1 litru de bauturi de tip cola, risca sa ramana fara urmasi.


In medie, organismul dependentilor de cola sau de alte bauturi cabogazoase dulci, produce cu 30% mai putin lichid seminal, comparativ cu cel al barbatii care nu beau acest gen de bauturi. Studiul, publicat in prestigiosul American Journal of Epidemiology, sustine ca vina nu o poarta cofeina, cum se credea pana in prezent, ci cocktail-ul de compusi chimici, aditivi, zaharuri si potentatori de gust prezent in compozitia bauturilor racoritoare artificiale.

Studiul a fost efectuat pe un esantion de 2.500 de barbati amatori sau nu de bauturile carbogazoase. Rezultatele au vorbit de la sine. Barbatii care nu obisnuiau sa bea cola prezentau circa 50 de milioane de spermatozoizi pe mililitrul de lichid seminal, comparativ cu ceilalti, al caror procent de spermatozoizi atingea cifra de maximum 35 milioane de celule seminale pe mililitru.

readmore »»

Romanii, cei mai pacatosi dintre credinciosi (sondaj)

.
0 comentarii

65,06% din romani nu pot renunta la sex nici cand vine vorba de Post,in timp ce 3,38% nu se gandesc la asa ceva, considerand acest lucru o lipsa de respect fata de cele sfinte.

26,89% au recunoscut ca pacatuiesc cu gandul, dar ca se abtin si nu dau frau liber pasiunii.

In urma sondajului am mai aflat ca un mic segment, de 4,67%, nu acorda importanta sexului indiferent de perioada anului.

Postul Pastelui denumit si "Postul Mare" sau "Al Patruzecimii" este cel mai sever si mai lung post din calendarul crestin ortodox si dureaza sapte saptamani.


Zilele de post sunt asemanate cu durata Potopului Biblic. Tot atata timp a petrecut si Isus in desert pentru a primi mesajul divin. Cele 10 Porunci au fost asteptate de Moise, pe muntele Sinai, timp de 40 de zile in post si rugaciuni.


In aceasta perioada este interzisa consumarea produselor din carne, produsele animale, lactatele si derivatele sale. Este si un tip de detoxifiere a organismului, dar si de curatire trupeasca

In zilele de Post, biserica ne indeamna sa pastram curatenia trupului si a sufletului, sa nu pacatuim cu mintea sau cu fapta.
Daca luam la socotit cate zile pe an avem sarbatori, zile de Post, sarbatori mari, nu ne ramane decat un procent de 10% din an in care avem libertate sa ne exprimam carnal. Si asta daca esti casatorit/a, pentru a nu fi considerat un pacat.

"…decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul, si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre. (1 Corinteni 7:5)"

readmore »»

4.02.2010

Rosia Montana

.
3 comentarii

Intre a fi si a nu fi... Rosia Montana


Este greu de crezut ca acum, sa spunem, 10 ani, cineva, cu exceptia pasionatilor de istorie, ar fi pomenit de Rosia Montana mai mult decat ca loc de descoperire a tripticelor, celebrele placute cerate din vremea romanilor, sau ca locatie a unor mine stravechi datand din vremea acelorasi stramosi latini. Astazi, aproape ca nu exista roman care sa nu aiba o opinie vis-a-vis de controversatul proiect minier cu capital strain care vizeaza comuna in cauza. Grija fata de Rosia Montana, de patrimoniul national si potentialul turistic al zonei, pare sa ne fi cuprins pe toti, brusc, uitand, probabil, ca acolo minele nu s-au inchis mai bine de 2000 de ani, ca raurile sunt la fel de rosii si de toxice ca si in Antichitate, ca nu exista turism si ca saracia in care se zbate mica localitate de decenii bune face ca locuintele oamenilor si centrul istoric al comunei sa arate chiar mai rau decat ruinele romane. In aceeasi ordine de idei, o intrebare retorica se ridica inevitabil… Cati dintre noi cunosc adevarul despre Rosia Montana?
De la Alburnus Maior la Rosia Montana

Istoria Rosiei Montana se leaga exclusiv de exploatarea aurului si argintului din zona, cu atestari ale activitatilor miniere atribuite culturii Decea Muresului datand inca din anul 2800 i.Hr. Lipsa izvoarelor legate de mineritul din vremea dacilor i-a determinat pe multi istorici sa atribuie romanilor dezvoltarea nucleului de locuire a Rosiei Montana. In fapt, prima mentionare a deja celebrei localitati dateaza din anul 131 d.Hr., ea fiind pomenita, sub numele de Alburnus Maior, pe una dintre placutele cerate romane descoperita in mina Sfantul Simion din Ohaba. Tot aici sunt pomenite si neamurile ilire, pricepute in extragerea metalelor (pirustae, sardeates si baridusta) aduse de romani din vestul Balcanilor pentru a coloniza, in special, localitatile miniere. De altfel, cele mai multe nume proprii dintre cele mentionate de izvoarele antice de la Rosia Monta sunt de origine ilira, fapt sustinut si de descoperirea unor asezari locuite exclusiv de dalmati, asa cum este Vicus Pirustarum.
Dr. Beatrice Cauuet, specialista reputata in mineritul antic, care activeaza in cadrul laboratorului UTAH (Unite Toulousaine d'Archaeologie et Histoire) al Universitatii "Le Mirail" de la Toulouse din Franta, coordonator al echipei de arheologi francezi care lucreaza impreuna cu Muzeul National de Istorie a Romaniei, si alte institutii de profil romanesti, la Rosia Montana, sustine, insa, ca minele erau exploatate inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani, ipoteza sustinuta de testele cu C14 efectuate asupra unor bucati de lemn din vechea structura de sustinere a minelor, teste care au aratat ca lemnul dateaza din secolul I i.Hr. Ipoteza este cu atat mai interesanta cu cat vine sa sustina o afirmatie din anul 1876 a profesorului doctor in mineralogie, Szabo Iosef, cel care sustinea ca zacamintele aurifere de la Rosia Montana erau exploatate chiar din secolul II i.Hr., cu aproape trei secole inainte de razboaiele daco-romane.

Ceea ce a urmat cuceririi romane, este istorie. Conform insemnarilor vremii, imparatul Traian s-a intors la Roma cu o prada de razboi de 165.000 de kilograme de aur, 331.000 de kilograme de argint si circa 50.000 de sclavi, cinstindu-si victoria asupra "trufasilor daci", dupa cum el insusi ii numea, cu 123 de zile de serbari si jocuri de gladiatori, cifra record in toata istoria Romei. Se estimeaza ca pe perioada stapanirii romane, nu mai putin de 85 de vagoane de aur pur au luat drumul Cetatii Eterne, suficient cat sa scoata din colaps economic si sa dea o noua fata celui mai mare imperiu al Antichitatii. In fapt, descoperirea la Rosia Montana si in satele invecinate a peste 17.000 de artefacte romane, precum si existenta celei mai mari necropole latine din Dacia, atesta importanta deosebita pe care Alburnus Maior, si implicit extractiile aurifere, le aveau pentru romani.

De o valoare inestimabila sunt tripticele, tablite cerate din lemn de brad, de marimea unei palme (25/8 cm), acoperite de inscriptii in latina vulgara, descoperite la Rosia Montana intre anii 1786 şi 1855. Primul roman care a studiat si comentat cele 25 de placute care au supravietuit neglijentei celor care le-au descoperit, dintre cele 50 cate au fost scoase la lumina, a fost Timotei Cipariu, cel care a si donat trei asemenea documente epigrafice Muzeului Episcopal de la Blaj. Cea mai recenta dintre ele dateaza din 29 mai 167 d.Hr., perioada ce corespunde atacului marcoman asupra Apusenilor, fapt ce a condus la ipoteza conform careia tablitele au fost ascunse in mine de locuitorii ce isi parasisera vetrele. Mai plauzibila pare, insa, teoria care sustine ca tripticele au fost, pur si simplu, abandonate de proprietari, fiind greu de crezut ca activitatea miniera din zona a fost abandonata. Desi doar 14 dintre ele sunt partial lizibile, ele reusesc totusi sa faca lumina asupra unor aspecte controversate ale istoriei daco-romanilor

Astfel, tripticele care cuprind patru contracte de vanzare (trei contracte de vanzare a sclavilor si unul de vanzare a unei parti de casa), trei contracte de locatiune, doua contracte de imprumut, un contract de depozit, un contract de societate, un proces-verbal prin care se constata desfiintarea unui colegiu funerar, lista cheltuielilor necesare pentru organizarea unui banchet si o declaratie de garantie nu corespund pe de-a intregul cerintelor dreptului civil roman, ele fiind dovada unei adaptari a legilor Cetatii Eterne la normele si cutumele dacilor. Este elocvent cazul placutei in care o femeie, Anduena a lui Bato, este mentionata ca si creditor, situatie de neconceput la Roma, acolo unde, in secolul II d.Hr., femeile nu puteau incheia contracte in nume propriu, contactul fiind incheiat, fara doar si poate, conform cerintelor legilor locale.

Nu mai putin importanta este placuta cu numarul XVIII, datata la 6 februarie 131 d.Hr. Tablita in cauza reprezinta in contract incheiat de catre juristul roman Valerius Firmus intre Dasius Verzonis, ilir pirust din satul dalmat Kavieretium, si Maximus Batonis, obiectul vanzarii fiind o fetita de sase ani, pe nume Passima, contra sumei de 265 de dinari. Din franturile de fraze care au ramas lizibile reiese pentru prima data si denumirea antica a localitatii Rosia Montana, Alburnus Maior, denumire ce atesta existenta milenara a localitatii si a exploatarii aurifere din zona. Tot din tabulele cerate de la Rosia Montana reiese si prezenta unei importante comunitati grecesti, circa 10% dintre locuitori, daca este sa ne luam dupa proportia numelor inscriptionate pe anticele documente, un argument in plus in favoarea existentei unui important centru comercial la Alburnus Maior.
Retragerea romana nu a insemnat si inchiderea minelor din Apuseni. Dovezile arheologice sustin continuitatea lucrarilor de extractie a aurului, desi ocazionala, pana la caderea cnezatelor si voievodatelor locale sub stapanirea ungara. Odata cu acest moment, "febra aurului" cuprinde si regalitatea maghiara, cea care pemite colonistilor germani (hospites) sa exploateze aurul de la Rosia Montana alaturi de valahi si de unguri. Localitatea este cunoscuta in Evul Mediu sub mai multe denumiri: Valea Rosie, Rubeo Flumine, Rothseifen, Rotbach sau Verespatak, asta pana in anul 1592, an in care apare prima atestare documentara a numelui de Rosia Montana. In schimb, localitatea nu mai apare in documentele oficiale ca una de sine statatoare, ea fiind considerata parte a orasului Abrud, situatie care ramane nechimbata pana in anul 1860.
Locuitorii din Rosia Montana participa activ la Revolutia de la 1848, fiind condusi de eroii locali, George Gritta si preotul Simion Balint, prefectul legiunii Aries, doi dintre apropiatii lui Avram Iancu. Pe rosieni ii regasim apoi la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, prin imputernicitii lor: preotii Nicolae Cosma si Pompiliu Siso, doctorul Simion Henzel, Aron Griuta, Alexandru Vasinca si Alexandru Bucuresteanu), fapt ce subliniaza importanta localitatii in evenimentele ce marcheaza istoria Tarii Motilor.
Odata cu intrarea Romaniei in primul Razboi Mondial, activitatea miniera inceteaza in cea mai mare parte, moment urmat de o scurta perioada de prosperitate datorata masurilor speciale luate de guvernul roman. Dezastrul rosienilor incepe odata cu nationalizarea minelor facuta de comunisti in anul 1948 si cu perioada neagra marcata de prigoana rosiilor la adresa fostilor proprietari de terenuri miniere, evenimente care culmineaza cu un exod in masa al locuitorilor si cu deschiderea minei la nivel industrial din anii 70. Lipsa unei tehnologii care sa protejeze mediul inconjurator a dus la o crestere inimaginabila a poluarii din zona, precum si la degradarea treptata a nivelului economic a comunei Rosia Montana. Punctul terminus al localitatii si al extractiilor aurifere a parut a fi anul 2006, an in care ultima mina subventionata de stat s-a inchis din cauza datoriilor si a neplatii facturilor la energie electrica. Rapoartele oficiale aratau ca filoanele principale de aur si argint fusesera epuizate, intreaga cantitate de aur ramasa la Rosia Montana fiind estimata de statul roman la circa 30 de tone.

Povestea aurului motilor nu se opreste, insa, aici. In urma expertizelor de profil, Gabriel Resources, o companie miniera din Toronto, estimeaza ca la Rosia Montana au ramas neexploatate 10,1 milioane de uncii de aur, cel mai mare si mai valoros zacamant de aur din Europa, asta numai daca ne gandim la pretul actual al aurului, 1.095 de dolari/uncia.

Cersetorii de pe comoara

Motii rosieni pot spune astazi, fara a gresi, ca sunt asemenea cersetorului de pe comoara. In situatia in care statul roman se imprumuta pentru a plati pensiile, este evident ca o investitie de 2 miliarde de dolari, suma necesara pentru a deschide o mina la toate standardele ecologice impuse de Uniunea Europeana, nu se va realiza prea curand. In acelasi timp, lipsita de mina de aur si de locurile de munca oferite de aceasta, micuta comunitate rosiana este sortita pieirii. In fapt, multe familii si-au parasit deja locurile de bastina in cautarea unui trai mai bun in tara sau peste hotare. Somajul urca pana la 90%, iar cei mai multi dintre localnici nu au absolut nicio sursa de venit.

Cei care vorbesc de turismul din zona par (si ei) rupti de realitate. La Rosia Montana turismul a fost dintotdeauna aproape de zero, singura motivatie pentru existenta localitatii fiind extractiile auro-argintifere din zona. La fel de greu de crezut pare si faptul ca vreun investitor isi va arunca banii in ridicarea unor pensiuni intr-o zona in care raurile sunt rosii din cauza concentratiei, fie ea si diluata, de acid sulfuric, in care solul este ars de poluarea inimaginabila sau in care diferentele dintre ruinele romane si casele Rosiei Montana sunt aproape insesizabile. La doar doi pasi de Rosia, mina comunista zace impanzita de scheletele metalice ale vechilor utilaje parasite, de pe care "magnetii", hotii de fier vechi, au furat deja tot ceea ce putea fi transportat. Nu a ramas la suprafata decat sterilul, iar Rosia Montana pare sa-si fi pierdut insasi motivatia existentei... si asta in conditiile in care sta pe cel mai mare zacamant de aur din Europa si unul dintre cele mai mari ale lumii, un zacamant de cel putin 300 de tone de aur si 1.400 tone de argint.

S-a vorbit si despre distrugerea patrimoniului national, anticele vestigii romane din zona. Compania canadiana Gabriel Resources Ltd. - principalul actionar al Rosia Montana Gold Corporation S.A. (RMGC) sustine, insa, ca totul nu este decat o intelegere gresita a proiectelor sale. RMGC afirma ca are in plan, in cazul primirii tuturor aprobarilor in vederea demararii lucrarilor miniere, un proiect in valoare de 46 milioane de dolari, din care 11 milioane de dolari pentru cercetarea patrimoniului si alte 35 de milioane de dolari pentru punerea in valoare a acestuia. Lucrarile au fost deja demarate prin restaurarea unei cladiri din centrul istoric al Rosiei Montana, prima dintre cele opt destinate gazduirii unui Muzeu Modern al Mineritului. In plus, afirma Adrian Gligor, vicepresedintele pentru Patrimoniu si Dezvoltarea Durabila al RMGC: "Programul de protejare a patrimoniului cultural propus de compania RMGC, atat de suprafata, cat si subteran, a fost auditat de Oxford Archaeology Unit (Marea Britanie), organizatie ai carei specialisti au constatat ca lucrarile de arheologie realizate depasesc cu mult cerintele legale si cele mai bune practici in ceea ce priveste calitatea".
Aceiasi reprezentanti ai RMGC sustin cu tarie ca proiectul pe care si-au propus sa il dezvolte la Rosia Montana respecta toate normele impuse de U.E. si ca mina din stravechea localitate miniera va fi un model pentru alte initiative de acest gen din orice colt al lumii, inclusiv la standardele noi de folosire a cianurilor, metoda utilizata de peste 90% dintre minele din lume. In conditiile in care statul roman, care a inchis circa 500 de de mine in ultimii15 ani, nu isi permite nici macar tehnologia pentru epurarea apelor din zona, fara a mai pomeni de prezervarea patrimoniului istoric sau de investitii intr-un potential turism zonal, proiectul canadian pare singura solutie viabila pentru revitalizarea economiei locale. Dar este oare singura solutie? In lipsa altor optiuni, este o intrebare la care ar trebui sa ne raspundem, in sinea noastra, fiecare dintre noi, la fel cum ar trebui sa ne raspundem si...

Ce vor face rosienii in momentul in care aurul lor va fi fost extras in totalitate, iar mina se va inchide pentru totdeauna, moment care va veni la doar 20 de ani dupa demararea lucrarilor? Cati din cei 4,4 miliarde de dolari pe care-i va fi castigat statul roman din cei 16 ani de exploatari propriu-zise se vor intoarce la Rosia? Ce ar face romanii, in cazul nedemararii lucrarilor miniere, cu o Rosia Montana parasita si mizera, stand pe un bulgare de aur pe care nu isi permit sa il scoata singuri? Cine va veni sa investeasca in turismul local, chiar si dupa transfomarea uriasei mine in lac de agremenet, sau cine ar face-o acum, in iadul de poluare din zona? Cui ii va mai pasa atunci de Rosia Montana sau, mai bine zis, cui ii pasa cu adevarat, ACUM, de Rosia Montana?

readmore »»

4.01.2010

Pastele - o sarbatoare complexa

.
0 comentarii



Exista o multitudine de documente scrise despre Paste, traditii sau obiceiuri. Insa, obiectiv vorbind, singura sursa care ne poate oferi informatii specifice despre aceasta sarbatoare este o persoana perfect documentata, care stie clar despre ce este vorba. Mergand pe aceasta idee, am stat de vorba cu etnologul Carmen Mihalache, cercetator la Muzeul Taranului Roman.

De unde provine titulatura de "Paste"?




In romaneste, numele sarbatorii vine din latina - pascha, cuvant care preia grecescul paskha care traduce, la randul sau, ebraicul PESAH care inseamna trecere. Simbolic, este o trecere spirituala de la moarte la viata, de la intuneric la lumina. Pentru romanii ortodocsi, Pastele este sarbatoarea sarbatorilor, o "inviere" intru bucuria si folosul spiritului, pentru care crestinii se pregatesc vreme indelungata, curatindu-si in egala masura trupul si sufletul prin post si rugaciune.Postul de 40 de zile care pregateste marea sarbatoare a Invierii lui Iisus este ritmat de cateva sarbatori mari, care-i indulcesc asprimea: Bunavestire, Floriile. Timpul se condenseaza in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor, cea care precede sarbatoarea luminii ("Veniti sa luati lumina!") si a vietii care biruie moartea ("Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand").
In aceasta saptamana crestinii se impartasesc, isi pomenesc mortii si tin post si mai aspru, caci acum a fost tradat, prins si rastignit Hristos, apoi pus in mormant, implinind voia Tatalui. Mai ales in Vinerea Mare, ziua rastignirii Domnului si a patimilor, multi tin post negru.Acum se fac toate pregatirile pentru zilele de bucurie care urmeaza (Pastele si Saptamana Luminata).

In functie de religie, Pastele se sarbatoreste in moduri diferite. Care sunt deosebirile?Pastele este sarbatorit de crestini (ortodocsi pe de o parte, catolici si protestanti pe de alta parte) si de evrei. Pentru toti, sarbatoarea presupune o trecere, o jertfa si un legamant, semnificatia acestora fiind diferita.

Pentru evrei, Pastele sau inceputul "sarbatorii azimilor" inseamna rememorarea eliberarii din robia egipteana in anii 1250 i.H. (Iesirea din Egipt sau Exodul), cand Dumnezeu l-a calauzit pe Moise sa scoata poporul ales din Egipt si sa-l indrepte catre Tara Fagaduintei (Canaanul din vechime, Palestina de astazi), unde evreii se vor stabili dupa traversarea pe uscat a Marii Rosii si o peregrinare de 40 de ani prin desertul Sinai.O trecere, deci, de la robie la libertate, dintr-o tara straina in patria fagaduita de Dumnezeu stramosilor patriarhi; o trecere marcata simbolic printr-o jertfa neprihanita (un miel sacrificat si mancat de fiecare familie eliberata, in noaptea parasirii Egiptului) si urmata de un legamant de credinta (respectarea Tablelor legii pe care Moise le-a primit de la Insusi Dumnezeu pe Muntele Sinai).
In cele 8 zile ale sarbatorii se consuma alimente rituale care sustin o sarbatoare a durerii si simbolizeaza amaraciunea robiei si trecerea anevoioasa a fiilor lui Israel la o viata curata, sub semnul sfinteniei: azima (paine nedospita), miel si ierburi amare. Pentru crestini, Pastele inseamna eliberarea urmasilor lui Adam din robia pacatului si a mortii vesnice prin jertfa de sange a lui Iisus Hristos Mantuitorul, Mesia, trimisul lui Dumnezeu si profetul, cel care de bunavoie a patimit si a fost rastignit pe cruce pentru ca oamenii sa dobandeasca iertarea divina si viata vesnica in Imparatia Cerurilor. Trecerea aceasta presupune incheierea unui nou legamant de credinta cu Dumnezeu (Noul Testament transmis prin apostoli si urmasii lor inlocuieste din acest moment Vechiul Testament), ceea ce inseamna nastere spirituala prin apa si duh (la botez) si re-nastere periodica prin impartasirea simbolica cu trupul si sangele lui Iisus cel rastignit.
Si data Pastelui pentru ortodocsi, catolici, protestanti si evrei se calculeaza diferit. Datele sunt insa legate intre ele din punct de vedere al semnificatiei.Pentru evrei, perioada Pastelui se calculeaza astfel incat sa coincida cu momentul fugii evreilor din Egipt, la prima luna plina a primaverii, in timp ce pentru crestini se pleaca de la data echinoxului de primavara (21 martie) pentru a restabili timpul patimirii si Invierii Mantuitorului corespunzator referintelor evanghelice (conform carora rastignirea Domnului a avut loc intr-o vineri, inaintea sarbatoririi Pastelui ebraic, care urma sa fie a doua zi, sambata). Dupa regulile stabilite de primul Conciliu ecumenic de la Niceea, in anul 325 d.H., Pastele crestin nu are data fixa, ci se calculeaza in functie de fazele lunii.

La ortodocsi, Pastele se socoteste astfel: prima zi de Pasti (sunt trei) cade in prima duminica de dupa prima luna plina de dupa echinoxul de primavara. Intre timp, au intervenit diferente considerabile intre data Pastelui ortodox si cea a Pastelui catolic si protestant, diferente determinate de cele doua calendare dupa care se calculeaza aceasta (calendarul iulian, respectiv calendarul gregorian). Cert este ca Pastele crestin se sarbatoreste intotdeauna duminica si nu coincide niciodata cu Pastele ebraic, care in general il precede (si ca data, si ca semnificatie).

readmore »»

Cum poti sa slabesti rapid?

.
0 comentarii

Domenico Accili, un cercetator italian de la Columbia University din New York, a descoperit ca in creier exista un “senzor” care ii poate ajuta pe oameni sa piarda in greutate rapid.


Potrivit studiului publicat de Nature Medicine, Accili a descoperit in hipotalamus, zona cerebrala unde se regleaza apetitul, un mecanism complex si fundamental aflat la baza pierderii in greutate: este vorba despre o molecula denumita FoxO1, care "anihilata", permite reducerea cantitatii de mancare fara a reduce "cheltuiala" energetica.

Aceasta molecula actioneaza asupra senzorului CPE, responsabil cu coordonarea aportului caloric cu "arderile" din organism, jucand un rol-cheie in pierderea kilogramelor in plus intrucat, de obicei, atunci cand se mananca mai putin metabolismul incetineste, iar slabitul prin urmare devine mai dificil.

"Am descoperit ca FoxO1 blocheaza CPE si ca atunci cand nivelurile de CPE sunt scazute, se mananca mai mult si se ard mai putine calorii, fapt care duce la acumularea de kilograme. Atunci insa cand aceste niveluri sunt ridicate, se manaca mai putin si se ard mai multe calorii, de unde si pierderea in greutate", a explicat Accili. In opinia cercetatorului, cel mai important aspect al acestui studiu este ca explica de ce dupa o dieta se ia inevitabil in greutate. "Daca vom reusi sa punem la punct un medicamanet capabil sa activeze CPE vom putea ajuta persoanele care au slabit sa nu se mai ingrase la loc", a precizat el.

Sursa: La Stampa

readmore »»

Ciocolata face bine la inima

.
0 comentarii

Consumata in cantitati mici, ciocolata scade tensiunea si reduce riscul aparitiei bolilor cardiace. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetatorii de la centrul National de Nutritie Umana din Nuthetal, Germania, publicat de revista “European Heart Journal”.


Oamenii de stiinta au urmarit pe o perioada de 10 ani un esantion de 19.357 persoane cu varsta cuprinsa intre 35 si 65 de ani, deja "inrolati" in studiul EPIC (European Prospective Investigation into Cancer), si au descoperit ca cei care consumau o cantitate mai mare de ciocolata (o medie de 7,5 grame pe zi) prezentau o presiune sanguina mai scazuta si un risc de infarct mai mic cu 39% fata de persoanele care consumau mai putina, adica 1,7 grame pe zi.. Diferenta dintre cele doua grupuri a fost una egala cu 6 grame de ciocolata, echivalentul a mai putin de o "patratica" dintr-o ciocolata de 100 de grame.


"In termeni de risc absolut, putem considera ca daca indivizii din al doilea grup (din care 219 din 10.000 au suferit un infarct sau un atac cerebral) ar consuma cu 6 grame de ciocolata mai mult pe zi, ar avea loc 85 de cazuri de infarct sau atac cerebral mai putin la fiecare 10.000 de persoane, intr-o perioada de timp de circa 10 ani", a comentat Brian Buijsse. In plus, in opinia acestuia, daca se extinde procentul de 39% la populatia generala, numarul de infarcturi si atacuri cerebrale evitabile ar putea creste si mai mult, intrucat riscul absolut la populatia generala este mai ridicat.

Oamenii de stiinta banuiesc ca flavonoidele din cacao reprezinta motivul pentru care ciocolata ar reduce presiunea sanguina si riscul bolilor cardiace.

readmore »»

Un altfel de top

.
0 comentarii

Un altfel de top al gadgeturilor care dau dependenţă


Ar fi nespus de plictisitor şi banal să tot insistăm pe gadgeturile care dau dependenţă în zilele noastre, când suntem atât de intoxicaţi cu tehnologie super-avansată. Este clar că, acum, "dependenţa" se află în strânsă legătură cu necesităţile şi, prin urmare, "prizabilele" cele mai puternice din ziua de azi sunt telefonul şi laptopul/PC-ul cu Internet. Eu propun altceva - să facem o călătorie în trecut, pe vremea când eram nişte copii "juma de buletin" şi să ne aducem aminte de primele noastre gadgeturi.

Cel puţin în cazul meu, acele jucărioare (pe care le numim acum retro-gadgeturi) îmi păreau mai mult decât fascinante şi mă ţineau în priză ore în şir, aşa cum niciun dispozitiv high-tech din ziua de azi nu mai reuşeşte să o facă.

Am avut pe mână o mulţime de joculeţe, casetofoane şi chiar un calculator, însă nu am să stau să le enumăr pe toate aici. Aşa cum am zis în titlu, voi încerca să stabilesc o ierarhie în funcţie de cât de mult m-am ataşat de ele.








Locul 5 - Pick-up-ul

Pickup-ul a reprezentat pentru mine primul contact cu tehnologia. S-a întâmplat când încă eram şoim al patriei, într-o seară în care, mi-aduc aminte, devenisem extrem de agitat pentru că ai mei părinţi nu doreau să-mi spună obişnuitele poveşti dinainte de culcare. Am primit în schimb o misterioasă cutie neagră acoperită de un capac, lângă care se afla un disc învelit într-o copertă cu un submarin pe ea. În acea seară am ascultat pentru prima dată o poveste spusă de altcineva decât părinţii sau bunicii. "20.000 de leghe sub mări" se numea şi mi-a plăcut atât de mult încât când am crescut puţin mai mare am devenit un fan al cărţilor şi filmelor S.F.

Deşi nu am ajuns DJ, consider şi acum pickup-ul un obiect care nu trebuie să lipsească dintr-o cameră decorată în stil retro sau chiar modern, mai ales că acum pickup-uri de ultimă generaţie nu lipsesc din dotările unui profesionist din domeniul audio.

Locul 4 - Tetris-ul 8 in 1



Am râvnit la el enorm, pentru că nu îmi aparţinea şi trebuia să mă rog de un vecin să mi-l împrumute măcar câteva minute. Când părinţii s-au îndurat în sfârşit să-mi cumpere unul, am ţinut cu tot dinadinsul să am un Tetris mai tare ca al vecinului, aşa încât am optat pentru modelul ultimul de atunci - Tetris 8 in 1! Mă bucur că între timp am renunţat la acest tip de "concurenţă" tipic copilărească şi nu am ajuns genul de om care să se întreacă în grandomanii cu prietenii.

Locul 3 - Consola Rambo
În mod ciudat, mai întâi am avut un joc portabil şi abia mai târziu am făcut cunoştinţă cu consola de cameră. La începutul anilor '90, acest tip de console erau considerate un adevărat moft şi trebuiau făcute multe sacrificii pentru a convinge părinţii că meriţi aşa ceva : dus gunoiul în fiecare zi, făcut curat în cameră, numai note de 9 şi 10, fără bătăi în curtea şcolii ş.a.m.d. Odată dobândită, am dat piept şi cu primele efecte negative ale gaming-ului în exces: note proaste, oboseală, izolare etc. Iar pe vremea aceea două ore de stat pe consolă era ceva de neimaginat.
Este uşor de dedus cât de mult sunt afectaţi copiii din ziua de azi, cei care petrec jumătate de zi sau chiar mai mult în faţa calculatorului.

Locul 2 - Dublu casetofonul
Fiind un meloman înnăscut, dublu casetofonul îmi provoacă şi acum trepidaţii emoţionale puternice. Upgrade-ul de la casetofonul simplu la cel dublu presupunea o operaţiune pe care nu mulţi o puteau executa - copierea casetelor la o calitate relativ apropiată de cea originală. Din nefericire, nu m-am născut cu instinctul de negustor şi nu am fost tentat să pornesc o afacere care, deşi ilegală, făcută la momentul oportun mi-ar fi adus o sumă semnificativă de bani. Nu am copiat niciodată casete sau CD-uri pe bani. Îmi făcea doar plăcere să pot oferi nişte servicii prietenilor care nu aveau în dotare o asemenea sculă. Sigur, avem vecini şi mai bine dotaţi tehnologic - cu radiocasetofoane cu CD.
Locul 1 - Calculatorul HC

HC-ul (Home Computer-ul) exista la noi chiar dinainte de '89 (modelul HC 85), doar că puţini oameni ştiau şi aveau acces la o asemenea grozăvie. Pentru că mă aveam bine cu cineva de profesie electronist, am putut experimenta "Nirvana tehnologiei" chiar înainte de revoluţie. Mi-aduc şi acum aminte de primul program pe care l-am încercat. Nu cred că avea un nume, ştiu doar că era un program de desenat. Cu ajutorul tastelor numerice (5, 6, 7, 8 şi 0 parcă), deplasai un punct pe ecran, iar acesta trasa în urma lui o linie. Prin 1993 am devenit în sfârşit posesorul unui computer Spectrum, dar CIP-03, nu HC (CIP-ul era produs de Electronica, iar HC-ul de I.C.E. Felix).
Dacă ar fi să compar experienţa de gaming de pe HC cu cea de pe PC, aş spune că puţine jocuri de pe PC au reuşit să mă ţină în faţa monitorului mai mult decât cele de pe HC.
Deşi grafica de pe HC-uri era cu mult inferioară, iar până încărcai un joc putea să iei liniştit micul dejun sau chiar prânzul, titluri precum seria Dizzy, Match Day, Saboteur, Turtles Ninja, Video Pool sau Chuckie Egg depăşesc în clasamentul meu "super 3D-uri" pline de efecte, dar fără pic de haz şi absolut anoste. Desigur, am câteva jocuri de suflet şi pe PC: Heroes III, NFS Porsche, Diablo I şi II, Quake-urile, Doom-urile şi Wolfenstein-ele.
Cam acesta ar fi topul gadgeturilor de care am fost dependent. Acum singurele lucruri de care sunt legat sunt calculatorul şi telefonul. Mai mult de nevoie decât din plăcere.

readmore »»

Bani pe post

.
0 comentarii

Puteti sta acasa si primi bani.


Afara nu a functionat sistemul de articole platite. Atat ReviewMe, cat si Sponsored Reviews sunt in paragina si nu cred ca asta se datoreaza faptului ca le merge prea bine. In Romania nu a existat nici un astfel de sistem de intermediariat pana acum cateva zile…Bani pe post este un serviciu nou, cu pretentii mari, oferit exclusiv in Romania, si ca sa poti adera acolo tre’ sa scrii si un articol despre ei si budinca lor… drept urmare, iata-l!Prima impresie a fost una bunicica, chiar daca se vede cu ochiul liber cat de mult le lipseste un om de photoshop. Sa vedem ce iese… si sa-i incurajam cat putem :)

readmore »»

Cele mai scumpe ceasuri din lume

.
0 comentarii

Desi teoriile specialistilor par sa complice lucrurile, pentru cei mai multi dintre noi timpul ramane o ’chestiune’ destul de simpla...secundele se scurg implacabil, in sens unic, spre dezamagirea celor care ar schimba mereu cate ceva in trecut...


Daca 'timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci doar un mod de a gandi' (B. Spinoza), reprezentarea lui sub diverse forme este demult o provocare pentru imaginatia celor care incearca sa demonstreze contrariul. De la crearea dispozitivelor clasice, pana la adevaratele inovatii de astazi, oamenii au incercat constant sa surprinda secundele, minutele, orele in ceasuri cu design cat mai fancy.




Tentatia ubicua de a 'masura' timpul face ca istoria ceasurilor sa fie consistenta si remarcabila. Totul a inceput cu nenumarate secole in urma, din momentul in care primii oameni au sesizat ciclul continuu zi-noapte. Prima modalitate pe care au gasit-o pentru a tine evidenta timpului, a fost 'exploatarea' oricarei umbre care indica rotirea planetei in jurul soarelui. Astfel s-a nascut primul ceas: o suprafata rotunda, numerotata, prevazuta in centru cu un ax vertical.

Cel mai timpuriu barometru temporal a fost... cerul. Miscarea astrelor era cea mai sigura cale spre determinarea si organizarea perioadelor cum le cunoastem astazi. Apoi, metoda generala era apelul la resursele naturale, incepand de la 'citirea' informatiilor in functie de fenomenele naturii, gesturile si obiceiurile animalelor s.a., pana la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secunda.

Cu vremea, omul a invatat sa se adapteze naturii si sa creeze in permanenta dispozitive prin care sa ii poata intelege si urma cursul. Astfel, s-a ajuns la inventarea clepsidrei si apoi a ceasului care functioneaza pe baza unui sistem mecanic. De acolo pana la ceasurile electronice sau afisajele de pe desktop-ul computerului, nu a fost decat o chestiune de timp. Ca multe dintre aceste dispozitive s-au inscris in prezent si la categoria bunurilor de lux, nu credem ca surprinde pe nimeni.

Astazi, la cel mai nou nivel al opulentei chiar se gasesc pasionati dispusi sa lase mici averi in mana celor care ofera in schimb orologii ultrasofisticate.
Cel mai scump ceas din lumeIn schimbul a 1.5 milioane $, poti avea la incheietura mainii o adevarata opera de arta, probabil un simbol al design-ului exclusivist si al tehnologiei de ultima ora, surprinse intr-un dispozitiv a carui functie de baza ramane simpla masurare a timpului. Si totusi, nimic nu este simplu cand vorbesti despre Tour de l'Ile, creatia aniversara semnata Vacheron Constantin.

Producatorul elvetian, a sarbatorit in 2005 al 250-lea an de existenta, prin lansarea acestei piese formidabile. Tour de l'Ile este in ansamblu un ceas extrem de complex si eficient, prevazut cu o multitudine de optiuni, intre care calendar, sistem de afisare a fazelor lunii, indicatori pentru momentul rasaritului si al apusului, sistem power-saving etc.

Asa cum se dezvaluie si la inceputul prezentarii oficiale de pe site-ul companiei de lux, Vacheron Constantin isi propune sa deschida o cale pentru a intelege mai bine lumea in care traim. Oferta din prezent a producatorului este rezultatul a ceea ce a inceput la jumatatea secolului al XVIII-lea, in Geneva, cand Jean-Marc Vacheron si-a deschis prima ceasornicarie - pasul decisiv care l-a propulsat apoi spre jungla afacerilor. S-a detasat treptat cu brio prin eficienta si stil, devenind simbolul unui business gigant in industria de profil.
Time is money...

Tot la categoria creatiilor aniversare, Apotheosis Temporis este o piesa superba, a carei lansare marcheaza al 270-lea an de existenta pentru compania Blancpain. Dincolo de design-ul dispozitivului in sine, ambalajul de prezentare este si el remarcabil - o cutie din lemn de cires inscriptionata cu numele producatorului. Si acest ceas de lux vine 'incarcat' cu o multitudine de optiuni complexe, incluse in carcasa finisata cu platina si completata de curele din piele de crocodil. Pretul sau, 489.000 $, nu reflecta insa produsul care poate fi comparat cu adevarata capodopera a companiei, ceasul denumit 1735, in valoare de 839.000 $.

Denumirea acestei piese ultraslim, cu o carcasa de 42 mm grosime, provine de la anul in care Jehan-Jacques Blancpain a deschis prima sa fabrica. Compania elvetiana este momentan parte a grupului Swatch. Pentru asamblarea celor 740 de componente ale ceasului a fost nevoie de aproximativ zece luni, iar editia include doar 30 de produse. Indemanarea elvetiana ocupa si cea de-a treia pozitie in topul celor mai scumpe ceasuri din lume, prin compania Girard-Perregaux, a carei creatie stilish costa 532.000 $. Ceea ce deosebeste Opera Three de alte ceasuri sofisticate, este faptul ca alarma sa nu se activeaza sub forma unui simplu 'bip', ci prin adevarate arii muzicale. Cele 20 de balade incluse in carcasa din platina cu diametrul de 43 mm, fac din aceasta piesa visul oricarui 'artist' care si-o poate permite.
Producatorii elvetieni de ceasuri de lux nu se dezmint si dau tonul ultimelor tendinte in materie de design pentru indicatorii timpului. Parmigiani Fleurier, Roger Dubuis, Audemars Piguet sau Omega semneaza, alaturi de companiile gigant ale industriei, paginile unei istorii care isi completeaza perpetuu datele.

readmore »»