Mitul Multitaskingului

Mitul Multitaskingului sau cum ne complicam singuri viata

Cand vine vorba de multitasking, omul modern este un adevarat “maestru”. Cu un ochi citeste o carte si cu altul se uita la stiri. Pe genunchi tine laptopul prin intermediul caruia vorbeste cu un prieten si isi actualizeaza profilul de Facebook. La fiecare doua minute, arunca o privire la ecranul telefonului mobil pentru a vedea daca a primit vreun sms. Totul in timp ce din iPod ii urla in urechi ultimul hit al formatiei preferate.

Neuron / Napoleon
Si totusi, potrivit unui studiu publicat recent in revista Neuron, chiar si-atunci cand credem ca ne-am perfectionat capacitatea pentru multitasking, de fapt nu ne-am imbunatatit-o decat pe aceea de a sari mai rapid de la o treaba la alta si-inapoi. Cu alte cuvinte, desi ne putem antrena creierul sa lucreze mai eficient in timp ce noi ne facem numarul de "jonglerie", de fapt nu reusim niciodata chiar sa facem doua lucruri simultan. Pur si simplu, creierele noastre nu sunt "construite" astfel incat sa rezolve acel soi de procesare paralela a informatiilor de care ne place sa credem ca suntem capabili.

Pe de alta parte, unii sunt gata sa bage mana-n foc ca exista persoane capabile sa faca mai multe lucruri deodata. De fapt, exista o teorie conform careia, in urma unui antrenament sustinut, poti face astfel incat anumite activitati de rutina sa devina "automate", si daca acea parte a creierului insarcinata cu "procesarea" fiecarui detaliu nu trebuie sa depuna respectivul efort, atunci iti poti vedea de-al tau multitasking bine merci (ca muncesti, nu gandesti, nu-i asa?!...).Lucrurile ar putea totusi sa nu stea chiar asa; cel putin daca e sa dam crezare celor mai recente studii in materie. Pe cat se pare, chiar si "multitaskerii" indelung antrenati tot au nevoie sa-si "consulte" cortexul prefrontal cerebral pentru a duce o trebusoara la bun sfarsit, doar ca practica face ganditul mai "sprinten", permitandu-le asadar sa treaca de la un "task" la altul destul de rapid incat sa para a le rezolva in mod simultan.

Multitaskingul, un “contorsionism” cognitiv
Conceptul a fost imprumutat din informatica si desemneaza capacitatea unui sistem de a urmari mai multe programe in mod concomitent, dar unii il considera doar "sindrom de atentie partiala continua provocata de utilizarea multipla a tehnologiilor digitale". Mai simplu spus, tendinta schizofrenica a omului modern complet cufundat in ecosistemul tehnologic, care urmareste si administreaza mai multe instrumente de comunicare, coplesit sub imensa cantitate de date, informatii si stimuli.
In ultima instanta, mai mult sau mai putin si fiecare in felul lui, toti practicam o forma de multitasking; numai ca cei convinsi ca acesta reprezinta si un indicator al eficientei vor trebui sa-si schimbe parerea.
Studiile facute in ultimii ani de cercetatori de la Massachusetts Institute of Technology (Mit) din Cambridge si unele experimente conduse de Michigan University si Federal Aviation Administration au demonstrat ca e foarte dificil sa duci la bun sfarsit doua activitati in acelasi timp intrucat creierul nu ia in considerare o a doua sarcina la care este supus decat dupa ce a rezolvat-o pe prima, si ca mutarea atentiei de la o sarcina la alta are implicatii negative asupra performatelor profesionale. Iar daca multitaskingul comporta o capacitate de elaborare mai rapida si mai flexibila a informatiilor, o face platind un pret: inhiband procesele de formare a memoriei de lunga durata.
Multitaskingul este "ca si cum ai juca tenis cu trei mingi" considera psihiatrul american Edward M. Hallowell. Adica, super-activitatea la care ne supunem creierul este cu adevarat apreciabila, dar la fel sunt si efectele nocive pe care le riscam, deoarece a-ti deplasa atentia de la o sarcina la alta aduce prejudicii concentrarii atentiei si perceptiei, capacitatii de invatare si dobandirii unor cunostinte aprofundate, scade performantele intelectuale, reduce productivitatea, si in general are repercursiuni negative asupra nivelului de stres resimtit si a starii de spirit.
De asemenea, desi activitatile multiple desfasurate concomitent iti creeaza iluzia ca poti face multe lucruri deodata, asta nu inseamna nici pe departe ca ai castigat timp. Tentativa e iluzorie si imposibil de atins pentru simplul fapt ca in natura nu exista deocamdata un creier capabil sa desfasoare mai multe activitati simultan, cu maxim de rezultate si mai ales, fara stres.
Bolnavi de conexiune nereusita
"Generatia multitasking": asa au fost definiti tinerii nascuti in anii '90, care par a fi cumva inzestrati din nascare cu capacitatea de a desfasura mai multe activitati in acelasi timp, servindu-se de tot mai multe medii si limbaje; daca pana in urma cu circa 10 ani parintii puteau cere copiilor "sa inchida televizorul", de-acum "mantra" ar trebui sa contina "si calculatorul/ telefonul/ iPod-ul/consola video, etc".
Or fi (unii) adulti alarmati cu privire la viitorul propriilor copii, dar realitatea este ca pe acestia din urma nu-i ingrijoreaza. Ba chiar dimpotriva. Cei mai multi declara ca se simt cat se poate de in largul lor utilizand mai multe tehnologii deodata si ca acest lucru le permite sa se achite de indatoriri (vezi teme) in mai putin timp. De ce sa citesti capitole lungi, interminabile dintr-o carte cand le poti "sintetiza" printr-un simplu click? Dintr-o carte ajunge daca intelegi "conceptul fundamental", iar dintr-un film, "cum se termina", nu-i asa?

Psihologii americani discuta despre o noua "epidemie" in randul teenager-ilor, o boala care le "scurt-circuiteaza" creierele si pe care au numit-o "off-line disease" (maladia conexiunii nereusite): ajunge o simpla cadere a retelei de internet in cartier pentru ca cei afectati sa cada prada unor atacuri de panica, insomnie, dureri de cap si de stomac. Simptome care cel mai adesea dispar ca prin minune odata cu restabilirea conexiunii.Arme de distragere in masa
Atentia fragmentata, scaderea concentrarii si memoria defectuoasa creeaza probleme semnificative dezvoltarii capacitatii de analiza critica si rationament a generatiei multitasking. Potrivit cercetatorului american Jordan Grafman, a face salturi "mortale" intre un media si altul nu este decat o obositoare gimnastica mentala care nu duce la nimic bun. Adevarata invatare, afirma el, implica ore in sir de studiu, reflectie si analiza. Prin urmare, tinerii se adapteaza tot mai mult unor "performante scurte" si cel mai probabil, in eventualitatea necesitatii de a dezvolta un concept se vor dovedi incapabili sa raspunda intr-o maniera adecvata.Totusi, nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu acest scenariu catastrofic. Intr-un studiu publicat in revista Newsweek se afirma ca multitudinea de informatii si stimuli primite de o persoana simultan favorizeaza creierul si gandirea. In cadrul experimentului citat in revista, inchisi intr-o camera bombardata cu lumini si sunete, voluntarii adolescentii au reusit sa se concentreze rezolvand probleme simple de matematica si scriind teme scurte, spre deosebire insa de cei adulti, care au clacat. Iar motivul pentru care acest lucru este normal pentru tineri, dar nu si pentru parintii lor, spun specialistii in cauza, nu este numai obisnuinta; tine de insasi fiziologia creierului: in mod deosebit de Zona Brodmann 10 din cortexului prefrontal, unde sunt "parcate" si apoi preluate sarcinile mentale ne-finalizate.
Aceasta regiune se pare ca este una dintre primele afectate de varsta si da impresia simultaneitatii in ceea ce in realitate este o rapida succesiune de actiuni cerebrale. Pentru ca, pana la urma, procesorul uman (la fel ca cel al computerului) tot nu poate face doua lucruri complexe deodata.