Explicatia culorilor preferate

O teorie elaborata de cercetatorii americani de la Universitatea Berkeley explica originea predilectiilor noastre cromatice.
Ce ne face sa preferam o culoare alteia? Potrivit teoriei cercetatorilor de la Departamentul de Psihologie al Universitatii Berkeley, totul depinde de reactiile noastre afective catre obiecte asociate unor anumite culori. Intr-un articol publicat in revista de psihologie Pnas, oamenii de stiinta au explicat "Teoria valentei ecologice a preferintei culorilor".
Ideea de baza este ca oamenilor le plac mai mult culorile asociate unor valori pozitive, fie ca este vorba despre lucruri "naturale" (de exemplu albastrul, asociat cerului si marii), fie"culturale" (precum culorile echipei de fotbal preferate); si mai putin cele corelate de creier unor lucruri mai putin placute. Un exemplu in acest sens este maronul, asociat unor lucruri precum mancarea stricata sau fecalele. "Preferintele cromatice constituie un aspect important al experinetei vizuale si influenteaza un amplu spectru de comportamente umane, de la cumpararea unei masini la alegerea hainelor, de la decorarea casei la grafica site-urilor web", au precizat cercetatorii in articolul lor. Cu toate acestea, au adaugat ei, se stie deocamdata prea putin despre motivatiile acestor proferinte.
"Teoria valentei ecologice" reia cateva puncte din modelele elaborate pana in prezent: teoria adaptativa de matrice evolutionista/comportamentala (potrivit careia, preferintele cromatice sunt consecinta exclusiva a unui proces de adaptare selectiv) si cea bazata pe binomul culori-emotii (care spune ca aceste preferinte depind de sentimentele evocate de culori). Noul model, sustinut de un test empiric realizat pe 48 de subiecti, recunoaste faptul ca preferintele cromatice reprezinta un fenomen in esenta de adaptare. "Fiintele umane au mai multe sanse de a supravietui si a se reproduce cu succes daca sunt mai atrasi de lucruri ale caror culori par bune, evitandu-le pe cele cu conotatie negativa", au explicat oamenii de stiinta. De asemenea, teoria lor recunoaste ca si componenta culturala joaca un rol in acest sens: cu cat un individ trage mai multe beneficii din experientele asociate unei anumite culori, cu atat i se va accentua preferinta pentru culoarea respectiva.
Sursa: Galileo

readmore »»

Cine este Baba Cloanta?

MISTERE ROMANESTI.

Va mai aduceti aminte de baba cea rea si urata din snoavele si povestile copilariei? Era o faptura hada, ursuza si grozava care nu avea altceva mai bun de facut decat sa-si imprastie veninul si blestematiile la tot pasul. Plasmuire a imaginarului colectiv popular, se intrupa intr-un personaj negativ de care eroii si eroinele miturilor transformate, odata cu trecerea mileniilor, in basme trebuiau sa se fereasca cu orice pret. Ei bine, adevarul despre natura, identitatea si simbolismul babelor din traditiile noastre si ale altora, precum si translatia prin timp a misteriosului personaj, are sa surprinda pe multi.

Batrana, Mama si Zeita
Pentru a cobori pe firul basmului, in cautarea originii celei care ne-a intrat in viata prin poarta copilariei sub chipul Babei Cloanta, trebuie sa stim de la bun inceput ca personajul cocosat si zdrentaros are o vechime cu mult mai mare decat ne-am astepta. Din perspectiva mitologica si ezoterica, radacinile Babei Cloanta se descopera in nimeni alta decat Geea, Maya, sau Marea Zeita Mama a Paleoliticului, analizata amanuntit in studiile inovatoare ale cercetatoarei Marija Gimbutas (1921 - 1994).Iar cum elementul magico-religios abunda in cazul initierilor femeilor-saman din perioada de aur a Matriarhatului, nici ca exista o exemplificare mai clara a situatiei decat maxima lui istoricului francez Jules Michelet "Pentru fiecare vrajitor, exista zece mii de vrajitoare".

In cele mai vechi mituri o gasim pe Mula-Prakriti, cum denumeau hindusii in Vede pe "Zeita Radacinii", Shakti (Principiul Universal Feminin, desen sus) nedesavarsita inca, care fiinteaza numai pentru ea pentru ceea ce produce: resortul interior al Naturii, atractia originara, pasiunea antrenanta a oricarei forme de viata elementare, manifestarea energiei nestrunite, care in mitologia stra-romaneasca a primit numele de Talpa Iadului, dupa cum au evidentiat in scrierile lor Ion Creanga si, mai tarziu, Vasile Lovinescu.Mai departe in timp, prototipul mamei batrane, cunoscatoare a tuturor tainelor Cerului si Pamantului, preoteasa sacra, initiata in Traditia Primordiala, se va transmite sub forma zeitatilor si personajelor simbolice tutelare, precum Demetra, Isis, Astarte, Circe (tablou, jos), Cybele, Artemis si chiar Lilith din ezoterismul ebraic. Valentele magice arhetipale ale femeii varstnice, mama experimentata si inteleapta, sunt la randul lor evidente in alchimie si diverse traditii folclorice, unde configureaza deopotriva atat Eternul Feminin, prin capacitatea sa de a crea si procrea, cat si dimensiunea initatic-terifianta care o defineste pe "Mama Cumplita" sau "Marea Vrajitoare". De aici fiinteaza motivul omniprezent al tuturor vrajitoarelor, babatiilor hidoase, acre si chioare, zane nefaste si cocarjate care staruie chiar si in subconstientul oamenilor din societatea contemporana, tot mai tehnologizata si desacralizata.

In ceea ce priveste folclorul si mitologia romaneasca, avem parte de un fenomen extraordinar, dupa cum evidentiza etnologul Jean Delumeau care constata ca pozitia "babelor" din folclorul romanesc este una mult mai completa, autentica si privilegiata decat cea din traditiile Evului Mediu Apusean.

In afara de sensul de "femeie batrana" in limba si credintele romanilor, cuvantul "baba" are o multime de alte conotatii care duc spre o mitologie ancestrala daco-getica sau chiar mai timpurie, Hiperboreean-Pelasgo-Ramana, unde babelor si mosilor le era rezervat un loc extrem de important ca parinti, stramosi si initiatori. Primul care a evidentiat acest aspect a fost B.P. Hasdeu, care nota ca la noi babele sunt privite ca "fiintele cele mai d'a dracului", de unde probabil termenul de baba era insotit aproape intotdeauna de atribute peiorative de genul cloanta, cotoroanta, harca, talpa iadului, hoasca etc.

Intre Cotoroanta si Sfanta
Un basm romanesc cules de Petre Ispirescu relateaza ca la un moment dat Diavolul se certa zgomotos cu o baba, cele doua personaje facand o larma atat de mare incat l-au trezit din somn pe Sfantul Petre, care manios fiind, puse mana pe o sabie si le taie capetele celor doi zurbagii. Dupa sangeroasa pedeapsa si plecarea Sfantului, trupurile descapatanate s-au apucat sa-si caute capetele prin tarana. Diavolul a gasit capul babei pe care si l-a insusit, iar baba pe cel al Diavolului, care fara prea multa mirare, i s-a potrivit de minune cotoroantei. Insa conotatiile babei nu sunt pururea negative, ci si admirative, deoarece babele (fiinte ale dracului) erau moase pricepute, doftoroaie vestite, sfatuitoare pretioase, dar si vrajitoare redutabile cu care nu era bine sa ai de a face.

Vechimea cultului "babelor" pe teritorul Daciei este atestata si de venerarea unor monumente megalitice de forma unor pietre antropomorfe naturale, care se numesc in mod curent - Babe. Avem aici faimoasele Babe din Bucegi, din Ceahlau si din multe alte locuri investite de popor cu simbolism magic din Carpati. Prestigiosul cercetator Nicolae Densusianu a gasit peste 20 de asemenea "babe antropolitice" pe teritoriul tarii nostre. Evidenta cultului "babelor" si al "mumelor" ancestrale in cultura populara romaneasca este un argument in plus pentru importanta principiului feminin din traditiile noastre stravechi.

Sosirea crestinismului in Europa a dus la aparitia unui sincretism religios difuz in care multe dintre zeitatile pagane de sorginte greaca, celtica, germanica sau traca au supravietuit in imaginarul colectiv european, imprumutand din atributele si insusirile lor sfintilor si personajelor religioase crestine. Daca in Europa Apuseana, babele mitice au ramas ancorate in franturi din folclorul local intr-o forma ascunsa si deghizata de teama rugului sau a scaunului de tortura al Inchizitiei, dincolo, in spatiul Europei Rasaritene, unde trona crestinismul ortodox, mult mai pasnic, tolerant si emotional in manifestare decat rigoarea catolica, Principiul Universal Feminin nu isi pierde din sacralitate si importanta.

In aceasta directie, aspectul protector, intelept, initiatic, matern si taumaturgic al Batranei Fara Varsta primeste noi insusiri in momentul in care etosul autohton il transpune in viata de zi cu zi a romanilor prin intermediul zilelor saptamanii, care primesc astfel o incarcatura sacra. Apare o intreaga pleiada de 7 batranici cuminti si intelepte, fiecare simbolizand cate o zi a saptamanii, fiecare dintre ele patronand peste aspectele rituale si temporale ale zilei in cauza: Sfanta Luni, Sfanta Marti, Sfanta Miercuri. Sfanta Joi, Sfanta Vineri, Sfanta Sambata si Sfanta Duminica.

Taranul roman le-a onorat si respectat dintotdeauna, constient fiind de natura lor sacra de paznice ale randuielii Timpului si Vremurilor, precum si de faptul ca fiecare dintre sfintele-zile pot oferi alinare, ajutor, sfaturi sau ghidare celor aflati in nevoie.
Babele mitice care vin din negura timpurilor populeaza abundent mitologia romaneasca, intrand in componenta unor personaje fabuloase:
Baba Cloanta: o batrana monstruoasa care, in basmele culese de folcloristul Ioan Pop-Reteganul (1853 - 1905), apare drept o femeie urata, cocosata, cu dinti lungi si colti ca grebla. In variantele culese si inventariate de profesorul Petre Ispirescu (1830 - 1887), Baba Cloanta este nimeni alta decat mama zmeilor care avea atributul nemuririi ascuns intr-o cusca de suflete. Cand era lovita de moarte de eroul pozitiv, fugea si sorbea din sufletele inchise, castigand viata si putere. Lingvistul si folcloristul Lazar Saineanu (1859 -1934) prezinta postura de mare vrajitoare a babei care incheaga apele cu farmecele ei si are autoritatea de a sta la taclale cu Necuratul la orice ceas al noptii.

Baba Coja: este un spirit feminin malefic, specific mitologiei romanilor din Ardeal, care are puterea de a ucide copii nebotezati. Marele etnolog si folclorist Simion Florea Marian (1847 - 1907) insista asupra paralelei cu surata sa, Frau Brechta mit dem Klumpfuss din mitologia germana, stapana peste toate duhurile necurate. Baba Coja are unghii de arama la maini si nas de sticla, topaie cu un picior de fier prin negura noptii si fura sufletele copiilor pentru a le ascunde in tufe de soc. B. P. Hasdeu este, insa, de parere ca etimologia ei deriva din numele teribilei Babe Kuga/Kuzica sau Kuzna din folclorul sarbesc, ca o reminiscenta din epoca convietuirii in regiune a daco-romanilor si slavilor de sud.

Baba Harca: locuieste intr-o vagauna ascunsa prin coclauri neumblati. Numele sau de Harca denota legatura evidenta cu practicile magice cu cranii umane si animale, care aveau un rol important in cadrul cultelor stravechi, proto-dacice, de pe teritoriul Romaniei de azi. Unii lingvisti sunt de parere ca in cuvintele romanesti harca, harsti sau mai ales harsit gasim urmele unei divinitati varstnice, imprumutata din panteonul slav si iranian unde o gasim sub numele de Haors, Hars sau Gurs.

Baba Oarba: descoperim influenta batranei mitice si ambivalenta chiar si in jocurile copilarie, sub acest nume. Daca, in prezent, jocul este caracterizat de dialoguri versificate si gesturi ludice care simbolizeaza spiritul de dincolo venit in lumea celor vii, in trecut, Baba Oarba avea o menire pur rituala: identifica natura benefica sau malefica a personajului proaspat intors din morti, dupa care stabilea cu acest spirit tutelar o legatura, facilitand transmiterea mesajului stramosilor spre cei mai tineri descendenti.

In afara de "babele" deja pomenite, in traditia populara romaneasca, exista zeci de alte babe, printre ele remarcandu-se Joimarita si Martolea, doua entitati care patroneaza peste actul torsului si cel al tesutului, imprumuta chipul si infatisarea unor babe hidoase si rele.

Samca – sub aripa Satanei
Cea mai terifianta reprezentare a vreunei entitati malefice feminine din traditia romanilor apare sub forma Samcai sau Avestitei, despre care lumea satului soptea infiorata ca ar descinde taman de sub aripa Satanei. Denumirea ei are legatura cu titulatura de Vestica sau vrajitare in limbile slave, iar pentru romani Samca este tot una cu Baba Coja. Reputatul profesor Marcel Olinescu face, in monumentala sa opera "Mitologie romaneasca", cel mai potrivit portret temutei entitati:

"Samca este un duh feminin ingrozitor la vedere, cu parul rar si lung pana la pamant, ochii sai rosii ca focul ii joaca in cap ca niste felinare batute de vant, nu stau locului o clipa, se sucesc si se stramba intr-una, iar din gura bolboroseste neincetat cuvinte neintelese. Se travesteste insa sub diverse infatisari spre a se apropia de casele oamenilor, aratandu-se femeilor insarcinate si pruncilor atat ziua cat si noapte, in diferite chipuri: ca pisica, caine, capra, porc, gaina, cioara, broasca, lacusta, musca, paianjen, umbra si diferite naluciri".In mitologia romaneasca veche, Samca este cea mai nemiloasa si primejdioasa intrupare a duhurilor necurate. Rolul sau este unul oribil. Se arata mai ales femeilor insarcinate, atunci cand acestea sunt in durerile nasterii, pentru a le inspaimanta, framanta si chinui atat de intens incat unele dintre ele mor inainte de a naste sau raman pentru totdeauna schimonosite si neputincioase. La fel de crud se poarta si cu copii nou-nascuti, inainte ca pruncii sa primeasca Sfantul Botez.

Daca primele uneltiri nu-i reusesc si bebelusii supravietuiesc, demonica faptura ii imbolnaveste de boala denumita dupa numele sau, "Samca". Pruncii bolnavi de samca tremura fara motiv, tresar si plang noaptea in somn, ofteaza si se sting deseori din viata. Pentru a contracara activitatile Avestitei, exista un adevarat retetariu ezoteric de descantece si blesteme aruncate impotriva ei (tot) de batranele moase si vrajitoare ale satului (nimeni altele decat aspectele pozitive ale Samcei). Dupa instaurarea crestinismului in spatiul romanesc, atributele de protectori impotriva Avestitei s-au transmis si sfintilor si sfintelor cu proprietati taumaturgice si exorciste.

Baba Dacilor din prag de Primavara
Si uite asa suntem pe cale sa descoperim Batrana Fara Varsta chiar sub imaginea Babei Dochia, cea care, conform lui George Calinescu face parte din cele "4 mituri fundamentale care au modelat cultura si spiritualitatea romaneasca" alaturi de Miorita, Mesterul Manole si Zburatorul.In mare, mitul Dochiei circumscrie in mod stralucit cele doua aspecte ale Principiului Feminin. Primul este acela al preafrumoasei fecioare, pastorita neprihanita, sora regelui Decebal, de care se indragosteste insusi Traian. Haituita de soldatii romani, Dochia cade istovita in sanctuarul natural al muntilor si il implora pe Zeul Primordial (sau pe Maica Domnului, in variantele de dupa crestinarea romanilor) sa o salveze de soarta umilitoare de a ajunge trofeu de razboi. Zeul o transforma, alaturi de oitele ei, in stanele de piatra de pe Muntele Ceahlau care pot fi admirate si astazi.

Al doilea aspect legendar este dat de Baba Dochia, deja batrana, sub forma de cloanta si zrgibturoaica. Fiul Babei, celebrul Dragobete, se casatoreste impotriva dorintei ei, iar pentru a-si teroriza nora, Baba Dochia o trimite cu un ghem de lana neagra, in miez de iarna, la rau, sa-l spele pana cand se albeste. Disperata, fata incepe sa planga, iar atunci apare un tanar, Martisor (Zeul sau Iisus deghizat), care-i daruieste o floare rosie magica ce albeste lana neagra. Intoarsa acasa, fata este acuzata de Baba Dochia cum ca Martisor ar fi ibovnicul ei. Apoi, Baba Dochia, convinsa ca a venit primavara (altfel de unde ar fi putut avea Martisor floarea?) se imbraca cu cele 12 cojoace ale ei (care aveau sa simbolizeze Babele calendaristice de la inceput de Martisor) si porneste cu oile la munte. Pe parcursul zilei, Baba se dezbraca de toate cele douasprezece cojoace, dar iarna nu trecuse, iar vremea se face nemiloasa, pedepsind Baba pentru rautatea ei. Incepe sa ninga, iar Baba si oile sale ingheata pe munte, transformandu-se in stane de piatra.Coborand, in continuare, pe firul mitului descoperim numeroase zeite geto-dacice in care se manifesta personalitatea duala a Mamei Pamantului. In vreme ce contrapartea sa masculina - solara si solstitiala - care imparateste peste inceputul iernii sub identitatea lui Indrea/Undrea si, mai tarziu, Mos Craciun, Baba Dochia este o reprezentare mitica lunara, echinoxiala si maternala.
Prin titulaturile de "Mos" si "Baba" descoperim ca cele doua zeitati au ajuns la batranete, in pragul mortii si al renasterii ciclice, declansand la nivel spiritual ceea ce Natura, cu reinvierea sa de dupa iarna, declanseaza la nivel teluric si mundan. Cele 12 zile-cojoace ale Babei Dochia se serbau intre 1 si 12 martie de personajele de sex feminine dintr-o comunitate, criteriul cel mai folosit pentru impartirea zilelor fiind varsta participantelor. Firea si sufletul femeilor in cauza se aprecia dupa meteorologia zilei alese: ploioasa, friguroasa, calda, insorita, inourata, vantoasa etc. Obiceiul, astazi pe cale de disparitie, era numit Pusul Babelor. Din cele mai vechi timpuri, taranul roman credea ca Baba Dochia s-a prapadit pe 9 martie, aceasta zi fiind hotar intre iarna si primavara.
In calendarul crestin, peste Dochia geto-dacilor s-a suprapus in mod fortuit imaginea Sfintei Eudochia ( venerata de bizantini sub numele de Evdokia), o femeie reala, foarte frumoasa si atragatoare, originara din orasul Heliopolis din Libanul de azi, care si-a petrecut tineretea in desfrau si distractii pana cand a fost crestinata si botezata de catre episcopul Teodot. Eudochia a trait in timpul cand la Roma imparatea Traian (interesanta paralela cu Dochia dacilor) si a primit harul de a face minuni dupa crestinare.
Astfel, intr-una dintre cele mai vechi vatre a Europei, ocultarea sacrului in profan, adancirea dualismului - un motiv folcloric foarte popular, si melanjul credintelor stravechi cu elemene crestine a dus la o personalitate complexa, cu neasteptate manifestari, pentru cea pe care o cunoastem, din povestile bunicilor, sub numele de Baba Cloanta...

readmore »»

Iata de ce se uita barbatii dupa femei!

Iata de ce se uita barbatii dupa femei!

S-a demonstrat ca nu se pot abtine. Pur si simplu, barbatii trebuie sa se uite dupa femei. Aceste vesti surprinzatoare ne parvin printr-un riguros studiu academic, coordonat de dr. Louann Brizendine, membra a Consiliului National de Examinatori Medicali din SUA, care declara transant: “Trebuie sa verifice bunatatile”.

Prin "bunatati", dr. Brizendine se refera, mai exact, la sani. Conform doctoritei, barbatii, pur si simplu nu se pot abtine. Testosteronul din organismul lor ii face sa se holbeze instinctual, fara rusine, fiindu-le greu sa ia vreo masura in aceasta privinta. Cel putin, pana cand au copii.

Studiul doctoritei mai arata, de asemenea, ca atunci cand un barbat lasa insarcinata o femeie, partenera sa emana feromoni care ii reduc lui productia de testosteron cu 30%. Acest lucru ii face pe barbati tati mai buni, deoarece ii determina sa se concentreze, cel putin pentru cateva minute consecutiv, din timp in timp, pe altceva decat pe "bunatati".

Dr. Brizendine sustine ca cel mai bun mod pentru femei de a gestiona aceasta situatie, pe care o cunosc, oricum, dintotdeauna, este sa intelega ca "nu trebuie sa condmani un barbat pentru ca este un barbat". Daca partenerul unei femei se intampla sa aiba, cateodata, "ochii curiosi", asta nu il face un tovaras de viata rau, ci un tip obisnuit. Pur si simplu, barbatii se vor uita si se vor holba. Este intrinsec. Se prespune chiar ca trebuie sa o faca, este ceva natural.

Sursa: NBC

readmore »»

Mitul Multitaskingului

Mitul Multitaskingului sau cum ne complicam singuri viata

Cand vine vorba de multitasking, omul modern este un adevarat “maestru”. Cu un ochi citeste o carte si cu altul se uita la stiri. Pe genunchi tine laptopul prin intermediul caruia vorbeste cu un prieten si isi actualizeaza profilul de Facebook. La fiecare doua minute, arunca o privire la ecranul telefonului mobil pentru a vedea daca a primit vreun sms. Totul in timp ce din iPod ii urla in urechi ultimul hit al formatiei preferate.

Neuron / Napoleon
Si totusi, potrivit unui studiu publicat recent in revista Neuron, chiar si-atunci cand credem ca ne-am perfectionat capacitatea pentru multitasking, de fapt nu ne-am imbunatatit-o decat pe aceea de a sari mai rapid de la o treaba la alta si-inapoi. Cu alte cuvinte, desi ne putem antrena creierul sa lucreze mai eficient in timp ce noi ne facem numarul de "jonglerie", de fapt nu reusim niciodata chiar sa facem doua lucruri simultan. Pur si simplu, creierele noastre nu sunt "construite" astfel incat sa rezolve acel soi de procesare paralela a informatiilor de care ne place sa credem ca suntem capabili.

Pe de alta parte, unii sunt gata sa bage mana-n foc ca exista persoane capabile sa faca mai multe lucruri deodata. De fapt, exista o teorie conform careia, in urma unui antrenament sustinut, poti face astfel incat anumite activitati de rutina sa devina "automate", si daca acea parte a creierului insarcinata cu "procesarea" fiecarui detaliu nu trebuie sa depuna respectivul efort, atunci iti poti vedea de-al tau multitasking bine merci (ca muncesti, nu gandesti, nu-i asa?!...).Lucrurile ar putea totusi sa nu stea chiar asa; cel putin daca e sa dam crezare celor mai recente studii in materie. Pe cat se pare, chiar si "multitaskerii" indelung antrenati tot au nevoie sa-si "consulte" cortexul prefrontal cerebral pentru a duce o trebusoara la bun sfarsit, doar ca practica face ganditul mai "sprinten", permitandu-le asadar sa treaca de la un "task" la altul destul de rapid incat sa para a le rezolva in mod simultan.

Multitaskingul, un “contorsionism” cognitiv
Conceptul a fost imprumutat din informatica si desemneaza capacitatea unui sistem de a urmari mai multe programe in mod concomitent, dar unii il considera doar "sindrom de atentie partiala continua provocata de utilizarea multipla a tehnologiilor digitale". Mai simplu spus, tendinta schizofrenica a omului modern complet cufundat in ecosistemul tehnologic, care urmareste si administreaza mai multe instrumente de comunicare, coplesit sub imensa cantitate de date, informatii si stimuli.
In ultima instanta, mai mult sau mai putin si fiecare in felul lui, toti practicam o forma de multitasking; numai ca cei convinsi ca acesta reprezinta si un indicator al eficientei vor trebui sa-si schimbe parerea.
Studiile facute in ultimii ani de cercetatori de la Massachusetts Institute of Technology (Mit) din Cambridge si unele experimente conduse de Michigan University si Federal Aviation Administration au demonstrat ca e foarte dificil sa duci la bun sfarsit doua activitati in acelasi timp intrucat creierul nu ia in considerare o a doua sarcina la care este supus decat dupa ce a rezolvat-o pe prima, si ca mutarea atentiei de la o sarcina la alta are implicatii negative asupra performatelor profesionale. Iar daca multitaskingul comporta o capacitate de elaborare mai rapida si mai flexibila a informatiilor, o face platind un pret: inhiband procesele de formare a memoriei de lunga durata.
Multitaskingul este "ca si cum ai juca tenis cu trei mingi" considera psihiatrul american Edward M. Hallowell. Adica, super-activitatea la care ne supunem creierul este cu adevarat apreciabila, dar la fel sunt si efectele nocive pe care le riscam, deoarece a-ti deplasa atentia de la o sarcina la alta aduce prejudicii concentrarii atentiei si perceptiei, capacitatii de invatare si dobandirii unor cunostinte aprofundate, scade performantele intelectuale, reduce productivitatea, si in general are repercursiuni negative asupra nivelului de stres resimtit si a starii de spirit.
De asemenea, desi activitatile multiple desfasurate concomitent iti creeaza iluzia ca poti face multe lucruri deodata, asta nu inseamna nici pe departe ca ai castigat timp. Tentativa e iluzorie si imposibil de atins pentru simplul fapt ca in natura nu exista deocamdata un creier capabil sa desfasoare mai multe activitati simultan, cu maxim de rezultate si mai ales, fara stres.
Bolnavi de conexiune nereusita
"Generatia multitasking": asa au fost definiti tinerii nascuti in anii '90, care par a fi cumva inzestrati din nascare cu capacitatea de a desfasura mai multe activitati in acelasi timp, servindu-se de tot mai multe medii si limbaje; daca pana in urma cu circa 10 ani parintii puteau cere copiilor "sa inchida televizorul", de-acum "mantra" ar trebui sa contina "si calculatorul/ telefonul/ iPod-ul/consola video, etc".
Or fi (unii) adulti alarmati cu privire la viitorul propriilor copii, dar realitatea este ca pe acestia din urma nu-i ingrijoreaza. Ba chiar dimpotriva. Cei mai multi declara ca se simt cat se poate de in largul lor utilizand mai multe tehnologii deodata si ca acest lucru le permite sa se achite de indatoriri (vezi teme) in mai putin timp. De ce sa citesti capitole lungi, interminabile dintr-o carte cand le poti "sintetiza" printr-un simplu click? Dintr-o carte ajunge daca intelegi "conceptul fundamental", iar dintr-un film, "cum se termina", nu-i asa?

Psihologii americani discuta despre o noua "epidemie" in randul teenager-ilor, o boala care le "scurt-circuiteaza" creierele si pe care au numit-o "off-line disease" (maladia conexiunii nereusite): ajunge o simpla cadere a retelei de internet in cartier pentru ca cei afectati sa cada prada unor atacuri de panica, insomnie, dureri de cap si de stomac. Simptome care cel mai adesea dispar ca prin minune odata cu restabilirea conexiunii.Arme de distragere in masa
Atentia fragmentata, scaderea concentrarii si memoria defectuoasa creeaza probleme semnificative dezvoltarii capacitatii de analiza critica si rationament a generatiei multitasking. Potrivit cercetatorului american Jordan Grafman, a face salturi "mortale" intre un media si altul nu este decat o obositoare gimnastica mentala care nu duce la nimic bun. Adevarata invatare, afirma el, implica ore in sir de studiu, reflectie si analiza. Prin urmare, tinerii se adapteaza tot mai mult unor "performante scurte" si cel mai probabil, in eventualitatea necesitatii de a dezvolta un concept se vor dovedi incapabili sa raspunda intr-o maniera adecvata.Totusi, nu toti oamenii de stiinta sunt de acord cu acest scenariu catastrofic. Intr-un studiu publicat in revista Newsweek se afirma ca multitudinea de informatii si stimuli primite de o persoana simultan favorizeaza creierul si gandirea. In cadrul experimentului citat in revista, inchisi intr-o camera bombardata cu lumini si sunete, voluntarii adolescentii au reusit sa se concentreze rezolvand probleme simple de matematica si scriind teme scurte, spre deosebire insa de cei adulti, care au clacat. Iar motivul pentru care acest lucru este normal pentru tineri, dar nu si pentru parintii lor, spun specialistii in cauza, nu este numai obisnuinta; tine de insasi fiziologia creierului: in mod deosebit de Zona Brodmann 10 din cortexului prefrontal, unde sunt "parcate" si apoi preluate sarcinile mentale ne-finalizate.
Aceasta regiune se pare ca este una dintre primele afectate de varsta si da impresia simultaneitatii in ceea ce in realitate este o rapida succesiune de actiuni cerebrale. Pentru ca, pana la urma, procesorul uman (la fel ca cel al computerului) tot nu poate face doua lucruri complexe deodata.

readmore »»

SUFLETUL OMULUI

SUFLETUL SI COMPORTAMENTUL OMULUI

Se spune ca Sufletul este reflectat prin actiunile, comportamentul omului.

Sufletul ?

Adesea stau si ma întreb "ce este sufletul?" si cad într-o adînca melancolie pentru ca astazi putini oameni mai au suflet, iar aceia sînt cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele lor.

:Ce este sufletul?:

În cartile de specialitate sufletul este definit ca fiind totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; omenie, bunatate, mila. Psihologia a încercat sa dea o definitie acestui termen dar nu este cea mai reusita pentru ca "sufletul" nu poate fi definit. Sufletul este specific tuturor fiintelor, dar în special omului. Marii filosofi afirma ca "sufletul" este "acea substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica". Sufletul este reflectat prin actiunile, comportamentul omului. Sufletul nu poate fi bun sau rau, deoarece acesta este divin, pur, este partea nemateriala a omului care îi guverneaza gîndirea, starile, actiunile si care îl mentin pe acesta în viata. Bunatatea inimii omului, care devine profunda si pozitiva asupra aproapelui, reflecta de fapt sufletul acestuia. Tinerii din ziua de astazi se feresc sa mai priveasca în jur cu dragoste, cu încredere si bunatate, pentru ca nu li se raspunde pe loc cu aceeasi moneda.

:Reguli de comportament la masa:

*Doamnele vor fi intotdeauna servite inaintea domnilor.

*Lingura pentru supa sau paste nu se tine de capat, ci dintr-o parte.*Supa nu se soarbe cu zgomot.

*Lingura se duce la gura, nu gura la lingura!

*Pozitia corecta la masa este cu spatele drept. Ambele maini se tin pe masa, dar nu este permis sa te sprijini in coate.

*Din paine nu se musca, ci se rupe atat cat se poate inghiti o data.

*Este nepoliticos sa ceri o portie suplimentara de mancare.*Nu folosi cutitul pe post de lingura sau furculita si nu il baga in gura.

*Cutitul nu se foloseste in cutia cu unt, in solnita si in nici un alt recipient.

*Furculita nu se umple pana la refuz. Te gandesti ca nu ai alta solutie atunci cand te grabesti? Aici te inseli. Mi s-a intamplat ca o persoana care mananca orezul cu bete chinezesti sa-si termine mai repede portia decat mine, care mancam cu furculita.

*Atat manerul furculitei, cat si al cutitului trebuie sa se sprijine de palma. Pentru a manui bine cutitul si furculita est...

readmore »»