Porti spre Paradis

Lagune care le depasesc in splendoare pe cele din filme, nisipuri aurite de soarele tropicelor, valuri de turcoaz, apus si rasarit in culori ireale, peisaje de vis pentru care nu s-au inventat inca termeni de comparatie... Pe scurt, locuri de pe Terra care par adevarate porti spre Paradis. Acestea si nu altele, sunt cele mai deosebite si mai exclusiviste plaje pe care le poti savura in acesta viata.

Aroa, Aiutaki, One Foot Island

Insulele CookIn loc sa-ti pierzi vremea si banii prin Romania, cel putin o data in viata merita sa te rasfeti si sa te inarmezi cu suma de bani necesara pentru a face o excursie peste asteptari, in alta lume. Destinatia: Insulele Capitanului Cook. Acolo, la capatul lumii, dincolo de civilizatiile Orientului si Occidentului, asteapta ascunsa intr-o laguna mai albastra decat cerul, plaja Aroa. Tine-te bine! Nu seamana cu nimic din ce ti-ai imaginat.Situata langa Ratoronga, plaja Aroa poate castiga oricand categoria de "Plaja cu cel mai alb nisip de pe Terra". Aroa impodobeste un atol de corali atat de frumos, incat pana si Timpul pare ca a incremenit aici, admirandu-l de milenii.Intreaga bucata de Rai este ingrijita exemplar. In plus, aici nu vin decat cei mai bogati oameni din lume, iar pentru activitati precum snorkelling, scuba-diving si pescuit, ai nevoie de zeci de aprobari. Tot ceea ce fac turistii pe Aroa este supravegheat discret, iar daca ai aruncat gunoaie pe plaja sau in apa sau te-a impins Necuratul sa distrugi mediul ambiant, sa deranjezi alti turisti sau sa poluezi sonor atmosfera, vei fi evacuat de urgenta, dupa plata unei amenzi usturatoare. In plus, timp de cativa ani, nu mai primesti dreptul de a calca nisipul uneia dintre cele mai splendide plaje din Pacificul de Sud.

Sinclair's Bay, Caithness - Scotia

Greu de imaginat ca una dintre cele mai deosebite plaje impodobeste chiar tarmurile cetoase ale Scotiei, nu-i asa? Cu toate acestea, in Golful Sinclair avem parte de inca un exemplu evident in care realitatea depaseste imaginatia.La doar 4 kilometri sud de John O'Groats, apele stralucitoare si nisipul imaculat din Sinclair's Bay, par desprinse direct din Caraibe, nu din Caithness. Incadrata in nord si sud de cate un castel de secol XVI, plaja ofera un spectacol al vietii fara seaman, cu stoluri de pescarusi, ploieri si alte pasari marine, precum si grupuri de foci haituite de balene ucigase.

Chiar in apropierea plajei, troneaza celebrul castel scotian Ackergyll Tower. Majoritatea denumirilor locale sunt de origine norvegiana, iar in amintirea deselor confruntari armate din trecut, petrecute intre darjii scotieni si invadatorii vikingi, puteti vizita Northhalds Viking Centre. Plaja este celebra si in randul amatorilor de birdwatching, iar hotelurile din apropiere organizeaza partide de pescuit pe mare care se pot transforma oricand in amintiri de neuitat.

Shell Beach, Insula Purbeck - Dorset

Din nou in Europa, in Insulele Britanice, gasim o noua plaja de top de care nu au auzit multi romani, dar care este foarte pretuita in randul destinatiilor de vacanta din turismului international.Insula Purbeck, situata in apropiere de Dorset, este - de fapt - o peninsula, dar deoarece a ramas in lexicul local sub nume de insula, pliantele turistice o prezinta in continuare sub aceasta titulatura improprie. Senzatia de insula este intarita de ingustimea Purbeck-ului, care multora le poate parea o bucata dinstincta de pamant, pierduta in mare.Zona a ramas conservata de-a lugul timpului si pare rupta de realitatea unei Marii Britanii de secol XXI. Singurele elemente ale prezentei omului si civilizatiei constau in navigarea fugara pe linia orizontului a catorva iahturi. In rest, liniste si pace! Dincolo de plaja imensa, presarata ici si colo cu carduri de pasari marine, se afla, bine ascuns, singurul local din zona, intitulat, evident, Shell Bay Bar & Restaurant. Din prejama acestuia, savoarea unui apus de soare pe Marea Manecii, este un spectacol fara egal!

Whiteheave, Insulele Withsunday - Queensland, Australia

Daca cineva s-ar apuca sa caute candidatele la titlul de cele mai frumoase plaje ale Australiei, ar gasi cu siguranta zeci de plaje care sa se infrunte pentru acest titlu. Dar daca ar ajunge si la Whiteheaven, cu siguranta ar uita de restul contracandidatelor. Si asta in conditiile in care Continentul de la Antipozi a fost binecuvantat de la Natura cu nenumarate bucati de tarmuri si apa care ar face sa paleasca tot ce au vazut romanii prin Croatia, Bulgaria, Grecia sau Turcia...Imaginati-va cel mai fin si mai alb nisip din lume. Ei bine, nisipul plajei Whiteheaven este chiar mai alb si mai fin! Plaja este inconjurata de o padure tropicala care practic uneste orizonturile. Cel putin, acesta este senzatia vizuala. Apele calde, limpezi, de culoarea azurului, se unesc cu cerul si cu cele cateva insulite care se vad in zare. Este deopotriva dificil si costisitor sa ajungi aici. Dar, odata ce ai pus piciorul in acest mic si exclusivist paradis, trebuie sa retii ca orice escapada in apa oceanului, fie ca inoti, pescuiesti, faci surfing sau snorkelling, trebuie sa o faci neaparat imbracat(a) in costum de de inot complet. Asta ca sa eviti orice intepatura din partea micii, dar mortalei meduze albastre, care timp de 6 luni de zile isi face aparitia in apele care scalda plaja.Inca ceva, singura modalitate de a ajunge aici consta in obtinerea unui permis de sedere din partea Airlie Beach Town, autoritatea de pe continent care elibereaza astfel de acte turistilor. Nu este deloc usor, nici ieftin.

Plaja Arambol, Goa - India

"Nu exista nimic mai rau in lume decat sa fii un fraier care zace pe plaja unei tari din lumea a treia, incaltat cu papuci, purtand un short psihedelic, fumand o iarba nenorocita si pretinzand ca traieste din plin expansiunea constiintei", canta ironic cel de la Alabama 3 in piesa hilara "Ain't Going to Goa". Chiar asa sa fie?De fapt, bucata de paradis din Goa a iscat intotdeauna controverse si scandaluri. Cunoscatorii se jura cu mana in foc ca cei care o defaimeaza sunt doar invidiosii care nu-si permit in veci sa ajunga pe aceasta bijuterie din Oceanul Indian.Pentru multi, Goa este Sfantul Graal care aduna bland tot hedonismul din lume, condimentat cu hippyoti de toate generatiile, care refuza sa se trezeasca la realitatile inconjuratoare. Goa va ramane in veci capitala noncoformistilor pasnici (tinerii occidentali visatori si debusolati au invadat Goa inca din anii '70 ai secolului trecut), a expatilor sezonieri si a stilului de muzica trance care isi trage numele din acest loc in care pana si zeii au uitat de menirea lor, cuceriti de atmosfera unica...

Inchipuiti-va o Vama Veche in vremurile ei bune (pana in '93) la puterea a zecea, si tot sunteti departe de realitatea de vis din Goa. Iar perla din ceea ce inseamna Goa este Arambol, cea mai nordica plaja a acestui stat indian. Arambol vi se dezvaluie ca un complex uluitor de plaje vaste, presarate din cand in cand cu stanci in forme fantastice si paduri de cocotieri. Batranii hippy care au ajuns aici inca de cand Beatles stapaneau topurile, va vor spune povesti adevarate depre camarazii lor cazuti victime leoparzilor si rechinilor.

Plaja Nungwi, Insula Zanzibar - Tanzania

Complexul de plaje din Kenya si Tanzania este considerat de majoritatea agentiilor de turism exclusiviste drept cel mai cautat din toata Africa. Sa fie de vina nisipul curat, atat de fin incat se sfarama literalmente sub talpi?Insula Zanzibar este bijuteria coastei Africii de Est. Inca din cele mai vechi timpuri, aici a fost capitala neoficiala a comertului african cu condimente. Insula este impodobita cu un labirint unic in lume, cunoscut drept Orasului de Piatra, si adaposteste pe tarmurile sale nu mai putin de 30 de plaje mai frumoase decat cele din reclamele TV.Una dintre cele mai splendide plaje ale Tanzaniei este cea de la Nungwi, situata in nordul Zanzibarului. Linia costiera se continua intr-o forma lina, unduitoare, care se pierde in apele cu reflexii de safir ale Oceanului Indian. Nisipurile argintii si constuctiile naturale din corali formeaza un biotop inca intact, extraordinar de bogat in vietuitoare si care se intinde pe kilometri intregi inspre ocean. Presarata cu mici sate pescaresti ramase neschimbate de secole, coasta Zanzibarului aduce un aer de epoca pierduta intr-o lume paradisiaca!

Oriunde in Palawan - Filipine

Titlul nu este exagerat deloc, pentru ca oriunde te plimbi in Palawan, nu poti estima care coltisor de lume ti se pare mai atragator. Locatia a fascinat si inca fascineaza multi oameni. Cu toate ca actiunea din "The Beach" de Alex Garland a fost setata de acesta in Thailanda, scriitorul si-a cautat inspiratia in acesta locatie din Filipine. Motivul?Ei bine, multi care au calatorit in Thailanda in ultimul deceniu, turisti animati de dorinta de a-si gasi propria insula paradisiaca, declara ca realitatea este sub asteptari. Insulele de lux ale Thilandei au fost transformate in rezervatii exclusiviste, accesibile omului obisnuit doar prin survolarea acestora cu barca, prezenta pe ele fiind, in cele mai dese cazuri, interzisa cu desavarsire.Pe de alta parte, Filipine se bucura cu peste 7.000 de insule si atat de multe plaje virgine, necalcate de oameni, incat este foarte usor sa inchiriezi o barca de pescuit pe o suma de nimic si sa navighezi astfel spre explorarea propriei tale insule. Grupul de insule din vestul arhipelagului filipinez este descris chiar de localnici drept ultima frontiera a tarii lor. Am putea spune ca Insulele Palawan sunt incredibil de exotice, daca exista, bineinteles, termen de comparatie pentru exotism!Este un arhipelag de vis, format din mii de insule din calcar, strabatute de rauri subterane, impodobite cu stanci bizare, acoperite de paduri tropicale luxuriante si garnisite, evident, cu plaje al caror nisip este de un alb orbitor. Cele mai populare plaje sunt cele din Honda Bay, Cannon Island, Bat Island si Starfish Island, dar adevarata provocare din Palawan consta in descoperirea propriei tale insule. Bastinasii sunt de parere ca cele mai izolate locuri pentru plaja, acompaniate de cele mai bune locuri de scufundat din lume, raman cele din Sangat Island Reserve. Pe de alta parte, cele mai luxoase statiuni sunt cele din El Nido. Tu alegi!

Porto da Barra, Salvador - Brazilia

Daca marile orase ale lumii s-ar lauda cu plajele lor de top, atunci Sidney ar defila cu Bondi, Los Angeles cu Venice, iar Rio de Janeiro cu Copacabana si Ipanema. Si pentru ca tot am ajuns in Brazilia, hai sa ne oprim putin si asupra celei mai frumoase plaje care impodobeste acesta tara cu proportii de continent.Cel mai vechi oras brazilia, Salvador, ascunde plaja Porto da Barra. Situata la intrarea in golful Bahia de Todo os Santos, plaja este impodobita doar cu un mic si cochet fort colonial de culoare alba si cu biserica catolica, de asemenea dalba, asezata pe o mica colina. In rest, peisajul ne incanta cu defilarea pitorestilor barci de pescuit si al celor catorva tinere localnice care se scalda aici. Goale. Apele sunt intotdeauna calme, clare si incredibil de curate.Pentru o tara care are peste 7.000 de kilometri de plaje orientate spre est, Porto da Barra este nu doar cea mai frumoasa plaja din Brazilia, ci datorita orientarii sale spre vest, ofera in plus ocazia unor apusuri de soare magnifice.

Parcul National Tayrona - Columbia

Tayrona este considerata de multi turisti si jurnalisti specializati in calatorii drept cea mai deosebita plaja din intreaga America de Sud! Nimeni nu se asteapta ca o astfel de plaja sa apara brusc, dupa circa 40 de minute de mers dificil prin padurea de magrove care margineste Parcul National Tayrona.Daca cineva se asteapta sa gaseasca aici o plaja gen Caraibe, cu linistite ape albastrui, nisip alb si, eventual, cateva cabane de lemn pentru turisti, se inseala amarnic. Inca din prima secunda in care ai pus piciorul pe plaja Tayrona esti izbit vizual de un peisaj grandios: o mare de multe ori salbatica se arunca furioasa pe stanci colosale, de dimensiunea unor blocuri. In jurul stancilor, se lafaie cateva plaje ce par aedevarate dune de desert, stramutate acolo unde jungla amazoniana se lupta cu oceanul.Intr-o tara "normala" din punct de vedere turistic, Tayrona ar fi fost pana acum slutita de mana "civilizatoare" a omului, fiind deja transformata intr-o statiune occidentalizata cu iz confortabil-artificial- plictisitor. Din fericire pentru natura locurilor, plaja este situata intr-o tara zbuciumata, devastata de razboaie civile intinse pe decenii si subrezita de coruptie, peste care se adauga « recordul alb » al Columbiei de tara care exporta cea mai mare cantiate de heroina la nivel mondial.Aici, in Parcul National Tayrona, troneaza inca o salbaticie maiestuoasa. Plaja este incadarata dinspre uscat de o imensa padure tropicala din care cascadele izvorate direct din munte se varsa in ocean intr-un spectacol care i-ar lasa muti de uimire pana si pe James Cameron, scenaristul si regizorul lui Avatar. Singurii oameni care se aventureaza aici sunt cativa tineri si hippy, care dorm noptile in hamacuri legate intre palmieri. De fapt, hamacul este sigurul « loc de cazare » din acest colt de lume binecuvantat de Natura.

Las Islas Cies, Galicia - Spania

Cand te gandesti la plajele Spaniei, ai in vedere Mediterana, Insulele Canare sau Mallorca, nu-i asa? Asta doar daca iti place aglomeratia si bronzatul sezlong langa sezlong. Pentru initiati si pentru cei din categoria "lume buna", Spania ofera un secret tinut departe de ochii vulgului. Este vorba despre o mica frantura de Paradis, ascunsa pe coasta salbatica si izolata din provincia Galicia, in imediata apropiere a granitei Spaniei cu Portugalia.Acolo, scaldata de apele Atlanticului, exista o bijuterie a naturii. Ca sa ajungi la ea, trebuie sa te imbarchezi intr-un vaporas, din micul orasel pescaresc Baiona, cu destinatia insulele Las Islas Cies. Dupa aproximativ 40 de minute de mers cu barca motorizata, ai pasit deja in cea mai exclusivista plaja din Spania. Odinioara o ascunzatoare perfecta a piratilor, locatia a fost inclusa, recent, intr-o rezervatie naturala, fapt cat se poate de bine insipirat, deoarece a ramas astfel salbatica si neatinsa de furia dezvoltatorilor imobiliari. Iar pentru a nu deranja vietuitoarele de pe insula, accesul turistilor este permis doar in lunile de vara.Amatorii de viata buna vin aici in iunie, iulie si august pentru petrecerea unor zile perfecte de vacanta in preajma dunelor de nisip din Praia des Rodas, care ascund o laguna linistita cu apa transparent-verzuie. Localnicii o denumesc impropriu « Plaja din Caraibe », dar titlul nu este deloc un compliment. Majoritatea turistilor care au vizitat Caraibele si au poposit mai apoi si in Las Islas Cies spun ca locatia din Spania este cu mult deasupra oricarei plaje din Caraibe.Conform unor specialisti in calitatea nisipului plajelor, nisipul de aici este cel mai fin din intreaga lume, senzatia piciorului gol fiind aceea a unor pasi pe un camp de bumbac moale. Iar norocosii care vin aici se pot caza in singura locatie din zona, un complex umbrit de pini inalti, cu vedere la apele oceanului.

readmore »»

Vom trai aici?

Oare asa vor arata orasele viitorului? Nu ne ramane decat sa avem putina rabdare...

In "Bun venit printre maimute" (editura Humanitas), scriitorul american de origine germana Kurt Vonnegut, un SF-ist desavarsit fie vorba intre noi, a pus laolalta 25 de povestiri excelente, care merita cu siguranta devorate la o pauza de cafea si nu numai. Una dintre povestiri este "Si maine e o zi", cu o viziune destul de fantastica asupra viitorului, imbibata cu o substanta miraculoasa capabila sa neutralizeze procesul natural de imbatranire - antigerasonul. Prin 2158, oamenii traiau lejer 172 de ani, asa cum avea tataie. Problema era cu totul alta, dincolo de aceasta descoperire a "elixirului vietii". Va imaginati o lume in care oamenii ar trai dublu, triplu sau cvadruplu fata de media de varsta actuala? Asta inseamna neaparat suprapopulatie iar, in contextul actual si cu un exercitiu pur teoretic, peste cateva zeci de ani sau sute de ani, fiintele umane n-ar avea unde sa locuiasca. Fara o reconfigurare a oraselor de pe uscat si o indreptare a atentiei spre oceane, e o chestiune dificila... Sa-l lasam putin pe maestrul Vonnegut si sa vizualizam linistiti sase proiecte care reprezinta orase ale viitorului. Daca vom ajunge sa traim in ele sau daca ne vom bucura de o substanta asemanatoare antigerasonului, Dumnezeu stie. Sau poate nici El...
Primul proiect ambitios este Penang Global City Center. Pare desprins dintr-un film science fiction, dar are toate sansele sa fie construit in anii ce vor urma. Sunt aici birouri, hoteluri, mall-uri, scoli, sali de cinema, apartamente, parcari, restaurante, centre de sanatate, zone de agrement si conexiuni rutiere sau feroviare cu orasele din apropiere. Cand spunem conexiuni feroviare ne referim la trenuri mag-lev super rapide si confortabile.

Regatta Jakarta este deja in constructie, urmand a deveni un paradis care iata, ne demonstreaza ca nu numai in Dubai apar proiecte spectaculoase. Aici, pe o insula artificiala aflata nu departe de coasta, vor aparea zece cladiri de apartamente, fiecare denumita dupa orase celebre care sunt si porturi (Dubai, Miami, Monte Corle) si orientata fix spre aceste orase. O cladire absolut extraordinara, supranumita "farul", va servi drept hotel. Practic, Regatta va fi un oras de vis, un paradis nautic, capabil sa se intretina singur cu absolut toata infrastructura si cladirile publice (sau corespondentele lor in privat) necesare unui trai linistit.

Sky-Terra este numai pe hartie sau pe cateva computere momentan, dar aceasta solutie pare viabila pentru orasele care pur si simplu nu dispun de spatiul necesar construirii unor parcuri spatioase. Tokyo este un astfel de exemplu. Cum ar fi sa inaltam niste piloni, deasupra cladirilor inalte, iar pe ei sa punem platforme care sa sustina parcuri si alte zone de distractie? Fara aglomeratia de jos, fara privelisti obstruate. In plus, senzatia va fi una deosebita cand vei juca tenis de mana sau de picior acolo sus, deasupra tuturor...

Freedom Ship a aparut cu multi ani in urma. Am descoperit-o parca in revistele Terra Magazin care circulau prin scoli si pe care abia asteptam sa le citim cand ajugeam acasa. Aceasta ambarcatiune de 1.5 kilometri lungime se dorea a fi o natiune independenta, cu toate institutiile si necesitatile plasate in acelasi loc. Nava ar putea sa circule prin apele internationale, facand inconjurul planetei la fiecare trei ani. Relatiile cu uscatul se fac prin nave mai mici sau avioane, asta pentru ca puntea se aseamana mult cu cea a unui portavion. Freedom Ship a fost un proiect ambitios, gata de a fi construit, numai ca toate costurile se ridicau la mai multe miliarde de dolari si nimeni nu a fost convins suficient sa inveasca in super orasul plutitor. Stiau ei ca si Titanicul a fost considerat imposibil de scufundat la vremea lui. Cine stie, poate Freedom Ship chiar va pluti candva prin apele internationale... Proiectul Venus a fost intens mediatizat in ultimul timp, iar chintesenta ideii nu poate decat sa ne bucure. Dincolo de societatile capitaliste si strategiile machiavelice ale actualelor corporatii, antreprenorii din spatele Venus Project viseaza la un oras in care banul nu mai are absolut nicio importanta. In care tehnologiile noi nu costa nimic, iar viata este intr-o armonie deplina. Daca reconsideram introducerea acestui articol, vom vedea ca proiectul despre care vorbim acum tine cont de faptul ca uscatul nu va mai putea suporta populatia, ea trebuind sa se mute pe apa sau in apa. Exact asta si-a imaginat Jacque Fresco, un vizionar ce pare un Jules Verne al timpurilor noastre.

Desi pare incredibil, proiectul Green Towers va fi construit in Coreea de Sud in 16 ani. Fata de vecinii de la nord, sudcoreenii sunt extrem de avansati tehnologic si se pare chiar ca doresc sa se apropie de natura cum nimeni nu a mai facut-o pana acum. Fiecare cladire va fi acoperita cu plante, va avea o geometrie gen fagure de miere si va fi inconjurata la baza de lacuri. In aceste cladiri, oamenii conectati la internet vor face jocuri video, gadget-uri si componente PC, fiind mereu pregatiti pentru un atac cu insecticide care ar distruge aceste turnuri-planta si pe locuitorii lor. Atacurile pot veni din nord, fireste.

readmore »»

Orase pe care n-o sa le vizitezi niciodata

Creatorii lor au fost toti convinsi ca proiectele le vor depasi in grandoare marile capodopere urbanistice ale umanitatii, de la Constantinopole si Roma Antica la Londra, Paris, New York si Tokio. In aceste 10 orase uimitoare nu veti putea insa calatori niciodata, pentru simplul motiv ca nu au fost niciodata construite.

10. Dongtan

Din 1995 incoace se tot vorbeste despre ambitiosul proiect al primului mega-eco-oras chinezesc, de doua ori cat Manhattanul, construit din temelii pe o insula langa Shanghai. Ce s-a intamplat cu orasul care ar fi trebuit sa fie gata in 2010? Unii dau vina pe scandalurile de coruptie din politica, altii pe criza economica. Sigur este ca orice referire la Dongtan a disparut chiar si de pe site-ul oficial al Shanghai World Expo.Dongtan ar fi trebuit sa fie primul oras in masura sa le asigure celor 500.000 de locuitori aproape in totalitate sursele de hrana si de energie, cu emisii de carbon minime; visul chinezilor de a trai intr-un oras unde electricitatea sa fie produsa de turbine de vant, panouri solare si biocombustibili, unde masinile conventionale, cele alimentate cu carburanti fosili, sa aiba pur si simplu interdictie, iar ei sa poata recicla aproape tot ce "misca", pare a se fi spulberat. Ce-i drept, au fost finalizate un pod si un tunel, menite sa lege insula Chongming de Shanghai, si ridicate o duzina de instalatii eoliene si o fabrica ecologica.

9. Triton City

Este indraznetul proiect conceput in anii '60 de Buckminster Fuller, om de stiinta, ecologist, filosof si vizionar. Formata din unitati tetrahedrice intercorelabile, cu o capacitate de 5.000 de locuitori fiecare, utopia plutitoare Triton City ar fi trebuit sa fie initial instalata in golful Tokyo. Investitorul japonez a murit insa in 1966, dar in mod surprinzator, Departamentul pentru Dezvoltare Urbana al Statelor Unite l-a angajat pe Fuller sa continue proiectul.

In prima faza, conceptul prevedea constructia unei piramide ciclopice denumite Tetra City, in masura sa adaposteasca in interior, in apartamente cu vedere la mare, 300.000 de familii. "Potrivit calculelor, un oras tetraedric cu circa un milion de locuitori in apartamente de 200 mp este din punct de vedere tehnologic si economic realizabil", scria Fuller la vremea respectiva. Triton City trebuia sa fie doar modului de baza al unei structuri usor de marit, care sa poata gazdui milioane de oameni fara sa-si schimbe forma, prin elemente adaugate pe cele patru suprafete in mod simetric. Proiectul n-a fost niciodata pus in practica, exista doar altele inspirate de acesta, precum insula artificila Kansai, dar paleste in comparatie cu conceptul initial al lui Fuller

8. Broadacre

A fost proiectat de unul dintre cei mai faimosi si mai respectati arhitecti din istorie, Frank Lloyd Wright, in 1932. N-a putut insa intra in categoria special creata pentru el, aceea de "New Town", intrucat prea avea multe din caracteristicile unui oras obisnuit de la vremea respectiva, incorporand de asemenea si principiile unei natiuni agricole, promovate de presedintele american Thomas Jefferson. In esenta, acesta ar fi dorit ca oamenii sa abandoneze aglomeratele orase industriale, dar sa evite totusi comunitatea rurala.Arhitectul dispretuia centralizarea asa incat era esential ca orasul sa fie foarte intins si "aerisit": in Broadacre, locuintele, fabricile, cladirile de birouri si cele municipale ar fi trebuit sa fie separate intre ele de parcuri imense, cu peluze si copaci. In plus, Wright prevazuse si un transport in comun extrem de redus, o caracteristica contestata vehement de oponentii proiectului.Viziunea lui n-a fost pusa in practica niciodata.

7. Disney

Nu este vorba despre niste centre urbane in adevaratul sens al cuvantului, dar cine a vizitat un "resort" de tip Disneyland stie ca toate sunt cam ca niste orasele. Si avand in vedere cate proprietati imobiliare se afla in proprietatea conglomeratului Disney, este uimitor cate proiecte au fost concepute de specialistii celei mai mari companii de entertainment din lume, si apoi aruncate la gunoi.Mythia: un parc inspirat de miturile si legendele greco-romane, amplasat langa Disneyland.

Disneyland East: un parc imens, construit pe amplasamentul Expozitiei Mondiale din 1964, in Queens, NY.

Port Disney: versiunea americana a Tokyo DisneySea era planificata sa fie construita in California.Variante Disneyland - asiatica, venetiana, persana si mediteraneana, construite langa Disney World.

Disney America: un parc tematic patriotic construit in Virginia.

Discovery Bay: parc inspirat de scrierile lui Jules Verne; unele dintre idei au fost incorporate in Disneyland Paris.

Beastly Kingdom: un taram al creaturilor mitologice era planificat langa Animal Kingdom din Florida.

Dark Kingdom (Shadowlands): un parc in vecinatatea Disney Word, dedicat in exclusivitate personajelor negative din filmele Disney; un Maleficent's Castle ar fi trebuit sa fie construit in mijlocul parcului.

Sci-Fi City: planificat sa fie construit alaturi de Tokyo Disneyland, se dorea un parc imens cu atractii stiintifico-fantastice, cel mai mare si mai impresionat "tomorrowland" creat vreodata.

Disney's Snow Crown: o statiune de ski tematica, situata in nordul Californiei, la Mineral King Glacial Valley; proiectul a fost impiedicat de asociatiile de protectie a mediului.

6. Orasele "slumless" si "smokeless"

"Garden City" este espresia utilizata de Sir Ebenezer Howard in 1898, in lucrarea lui intitulata "Tomorrow: A Peaceful Path to Real Reform (reeditata in 1902 cu cel de "Garden cities of Tomorrow"). Howard propune o adevarata reforma politica, economica si sociala a societatii engleze de secol XIX, intr-o perioada cand rapida dezvoltare a industriilor si cresterea populatiei in centrele urbane dusesera la o puternica degradare a acestora.Rezultatul acestei reforme este modelul reprezentat de Garden City, un oras construit de la zero in zona rurala. Principalul obiectiv al lui Howard era acela de salva orasul de la congestionare si provincia de la depopulare, prin intermediul unor nuclee formate din rezidente unifamiliale, inconjurate de verdeata, conectate intre ele si complet autosuficiente. E drept, de-atunci orase-gradina s-au tot construit, dar cele "legate in serie" ale lui Sir Ebenezer, fara mahalale si unde sa nu se fumeze, nu s-au materializat niciodata.

5. California City

Desi este un oras care poate fi vizitat, planul original nu a fost implinit nici pe departe. Visul dezvoltatorului imobiliar Nat Mendelsohn era acela de a construi un oras care sa rivalizeze cu Los Angeles in termeni de grandoare. Ambitios, el a inceput constructia pe o bucata de 320 km patrati de teren in mijlocul Desertului Mojave si cine se uita la fotografia satelitara a orasului poate in mod eronat sa creada ca Mendelsohn si-a vazut cel putin visul cu ochii. La o privire mai atenta, se poate insa observa ca lipseste un "mic amanunt", definitoriu pentru un oras: casele.Mendelsohn a avut aceeasi idee pe care au avut-o multi alti dezvoltatori imobiliari la vremea respectiva: cum ca el va cumpara o bucata imensa de teren si o va imparti in mii de bucati, vanzandu-le apoi familiilor interesate sa detina o proprietate si sa-si construiasca pe cont propriu o casa. Socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, astfel ca 50 de ani mai tarziu, strazile tot goale au ramas. Un motiv ar fi acela ca furtunile de nisip sunt foarte frecvente in zona, dar si Mendelsohn a supraestimat foarte mult cererea. In prezent, orasul are o populatie de 14,000 de suflete si nu va deveni niciodata un al doilea L.A.

4. Experimentul Minessota

The Minnesota Experimental City (MXC) este un proiect realizat in anii '60, in urma unui parteneriat privat intre University of Minnesota si Guvernul Federal, deschis evaluarii expertilor in urbanistica. Dupa cum o spune si numele, ar fi trebuit sa fie o combinatie de idei experimentale niciodata puse in aplicare la scara urbana. Si asa a si ramas. Orasul ar fi trebuit sa gazduiasca circa 250,000 de oameni, sa fie focalizat pe spatii deschise, parcuri, ferme si zone salbatice, si prin el sa nu circule nicio masina. Doar a sasea parte din arie ar fi fost pavata, orasul fiind partial acoperit de un dom geodezic (proiectat de Buckminster Fuller). Probabil cea mai drastica si controversata deviere de la ideea de oras a fost insa faptul ca in proiect nu au fost prevazute si scoli; in acest centru urban ar fi trebuit ca locuitorii sa practice asa-numitul "lifelong learning", fiecare sa fie in egala masura profesor si student, iar educatia sa fi facuta exclusiv prin intermediul interatiunilor sociale.

3. Orasul lui Hitler

Welthauptstadt Germania (World Capital Germania) ar fi trebuit sa fie "bijuteria" celui de-al Treilea Reich. Neegalat in delirul sau de grandoare, Adolph Hitler era convins ca Germania va deveni centrul Europei, si de ce nu, chiar al lumii, astfel incat incepuse sa planifice capitala - un Berlin reconstruit -, inca de dinainte de inceperea Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Intentia fuhrerului era ca orasul sa depaseasca in splendoare capitale ale lumii precum Londra, Paris si Washington D.C. Planurile acestui grandios oras includeau un stadion cu capacitatea de 400,000 de spectatori, un cancelariat cu o sala a carei lungime sa fie dubla fata de cea de la Versailles, un Arc de Triumf (inspirat de Arc de Triomphe din Paris, dar desigur, mult, mult mai mare), si o piata gigantica inconjurata de cladirile imense ale guvernului. Simbolul noului oras ar fi fost Volkshalle, un fel de Casa a Poporului, cu o cupola proiectata de insusi Hitler impreuna cu arhitectul-sef Albert Speer. Desi razboiul a inceput inaintea lucrarilor de constructie, oprind proiectul, terenul fusese deja achizitionat, iar planurile ingineresti facute. Un aspect hilar al planificarii Welthauptstadt-ului este ca pavajul Berlinului nu ar fi putut suporta in veci monstruoasa structura pe care Hitler si-o dorea ca simbol al orasului.

2. Succesul lui Seward

Pe cat se pare, denumirea inscrisa initial in actul de proprietate de secretarul de stat William Seward cand a cumparat Alaska de la Rusia, cea de "Nebunia lui Seward", a fost una premonitorie, iar schimbarea ulterioara in "Succesul lui Seward" destul de neinspirata. Orasul, planificat sa fie construit pe tarmul opus al golfului de Anchorage, ar fi fost acoperit de o colosala cupola de sticla, care ar fi permis un control al climatului. In el ar fi putut locui circa 400.000 de oameni, care ar fi beneficiat de toate facilitatile, inclusiv o arena a sporturilor, un mall si mai multe scoli. Pana si transportul ar fi fost unul inovator, incluzand trotuare miscatoare si o linie de vehicule cu cablu aerian, gandita sa-i duca pe oameni de colo-colo prin oras, si pana in apropiere de Anchorage; asta pentru ca, desigur, masinile obisnuite nu ar fi avut acces nici aici (conceptul fiind acela de "oras al oamenilor, nu al masinilor"). Faptul ca intregul concept era de fapt inaplicabil a facut ca "succesul" lui Seward sa se dovedeasca pana la urma un veritabil esec.

1. Booze city

Trebuia sa fie un oras-statiune, complet concentrat pe cultura consumului de alcool, unde alcoolul sa fie acceptat, iubit si venerat. In anii'50, a fost visul unui barbat care a luptat cu incapatanare sa-l transforme in realitate. Mel Johnson iubea bautura. La tinerete, el a cutreierat intreaga lume pentru a vedea cele mai mari orase ale bauturii: Dublin, New York, Havana, Rio, Barcelona, New Orleans si Parisul, dar niciunul dintre ele nu i s-a parut perfect. Dupa ce a lasat balta studiile incepute la Harvard pentru a se inrola in armata, la finalul Celui De-al Doilea Razboi Mondial el si-a concentrat toate eforturile in directia fondarii noului BoozeTown. Meticulos, Mel a gandit totul pana in cel mai mic detaliu. Orasul lui ar fi dispus de zeci si zeci de baruri si nightclub-uri, toate cu teme diferite si toate deschise 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana. Apoi, denumirile strazilor ar fi facut desigur aluzie la bauturi alcoolice, de exemplu Gin Lane, Bourbon Boulevard, si 21st Amendment Ave; ar fi existat si aici un trotuar miscator si un sistem de autobuze electrice, menite sa-i duca pe locuitorii beti acasa (sau la urmatorul bar); in buna parte, alcoolul ar fi fost fabricat chiar in oras, unde consumul de alcool ar fi fost permis pretutindeni , ba orasul ar fi avut chiar si propria moneda: "boozeBucks".

Desigur, din oras nu ar fi lipsit o forta de ordine, The Party Police, care in loc sa-i hartuiasca pe betivi, le-ar fi oferit asistenta. Iar in mijlocul orasului ar fi fost construit un zgarie-nori in forma unui pahar de martini, unde Johnson si-ar fi amplasat locuinta si birourile. Desi a gasit chiar mai multe locuri ideale pentru intemeierea noului centru urban, el nu a reusit sa gaseasca suficienti potentiali investitori interesati de proiect. Si-a abandonat visul 1960, putin mai tarziu fiind internat intr-un spital de boli nervoase, cu diagnosticul de schizofrenie paranoida.

Sursa

readmore »»

omul care a vazut toate tarile din lume

Andre Brugiroux

Cine nu a visat vreodata sa colinde toate tarile lumii? Sa vada, sa auda si sa simta franturi din intregul carusel de tari, noroade, popoare si triburi ratacite printre meridiane? Spre surprinderea multora, din cei peste 7 miliarde de pamanteni, cati traiesc la ora actuala, un singur om a reusit sa calce toate granitele care despart cele peste 200 de state ale lumii.

Dincolo de diferente
Nu este vreun mare miliardar excentric caruia banii i-au rapit orice emotie si avant. Nici vreun ciudat care incearca sa fuga de amintiri grele si cicatrici ascunse ale propriului trecut. Pur si simplu, este um om indragostit de calatorii, care inca mai crede in prietenie, armonie si buna intelegere. Dincolo de religii, culturi si mentalitati diferite. Dincolo de vitregiile istoriei si de genocide. Dincolo de discrepantele tehnologice sau financiare care ne despart. Este un francez varstnic care stie ca asemenarile intre oameni sunt mai importante decat deosebirile dintre ei. Credeti-l! El este omul care ne-a vazut pe toti, cu bunele si cu relele noastre.

Cel pentru care nu exista granite
Se spune ca granitele ridicate de oameni fata de altii asemenea lor, dar diferiti in limba, istorie, cultura si traditie, sunt trecute nestingherit doar de pasarile cerului si de vanturile stihiei. Pana in prezent, pasarilor si vanturilor li s-a adaugat un om. Un singur om.Andre Antoine Bruginoux va implini, in toamna acestui an, frumoasa varsta de 73 de ani. Rastimp in care a vazut multe si a experimentat inca si mai multe din amalgamul pe care viata si existenta il ofera unui temerar care se incumeta sa calatoreasca prin toate tarile lumii si sa viziteze cele mai interesante si mai izolate obiective de pe Terra.

Bruginoux s-a nascut in Villeneuve-Saint-Georges, o localitate din apropierea Parisului, dintr-un tata lucrator la caile ferate si o mama casnica. Copilaria i-a fost marcata de ororile celui de-al doilea Razboi Mondial. Apetitul pentru calatorii nu i-a fost deschis, asa cum ne-am fi asteptat, de catre tata, mama sa find, in schimb, cea care i-a transmis « microbul nomadismului ». Inainte de a se marita, doamna Bruginoux a fost o calatoare impatimita, care calcase la pas aproape toate ungherele Europei. Mai tarziu, impulsionat de aventurile povestite de mama, micul Andre se inscrie in grupul cercetasilor. Copilul era in extaz! La doar 8 ani isi gasise vocatia.

Porneste in marea aventura a calatoriilor la numai 17 ani. Prima parte a peregrinarilor si aventurilor sale avea a dureze nu mai putin de 18 ani, rastimp in care Andre Bruginoux avea sa parcurga cu piciorul peste 400.000 kilometri, strabatand un numar de 135 de tari de pe toate continentele!

In timpul tineretii, pe cand traversa Iranul, Andre a descoperit mistica Baha-i, o cale spirituala fondata in seculul al XIX-lea de catre un nobil persan, pe numele sau Baha'u llah. Tanarul francez este cucerit de noua religie, pe care o adopta cu entuziasm, ramanand si astazi un credincios Baha'i, doctrina care sustine, printre altele, ca nu exista decat un singur Dumenzeu, ca toate religiile sunt cai spre acelasi varf si ca toti oamenii sunt asemanatori: prin urmare ar trebui sa se poarte ca fratii intre ei, fara sa tina cont de credinte, cultura, bogatie materiala sau educatie. Andre a fost marcat, in special, de citatul de baza al misticului Baha'u llah care enunta ca: "Tot Pamantul este o singura tara", citat dupa care si-a ghidat intreaga viata.

Dupa ce a scris o carte si a produs un film documentar despre prima parte a drumetiilor in bocanci si cu rucsac, Andre a luat o pauza de cativa ani, rastimp in care s-a odihnit si s-a intarit fizic si spiritual pentru a doua parte a epopeei sale in care si-a propus sa calatoresca in tarile in care nu ajunsese inca.

De-a lungul calatoriilor sale fabuloase, francezul a avut parte de aventuri incredibile, a fost deseori in pericol de moarte, dar s-a delectat cu imagini, intamplari si peisaje fantastice. Pe scurt, a avut o viata de poveste.

Andre Bruginoux a facut inchisoare in sapte randuri, a fost deportat de cateva ori si jefuit de nenumarate ori. Nu o data, a fost la un pas de a fi ucis de fiare sau de oameni. A stat in preajma doctorului Albert Schweitzer, in spitalul acestuia din Lamberne, Gabon. A vizitat comunitatile de hippie din San Francisco si temutii vanatori de capete dayaci din Insula Borneo. A studiat yoga intr-un Ashram din Hiamalya. A trait, cateva luni, intr-un templu budist din Bangok. A muncit, ca voluntar, intr-un kibbutz din Israel, iar in junglele Columbiei a fost haituit, diverse factiuni acuzandu-l ca era un spion de-al lui Che Guevara. A fost alergat de o ursoaica furioasa in Alaska si s-a trezit pe neasteptate fata in fata cu un leu in Etiopia. A fost cat pe ce sa moara degerat in Alaska la minus 45 de grade Celsius, fiind salvat, in ultimul moment, de un vanator eschimos. De asemenea, era sa moara de sete in Desertul Victoria din Australia, dar a fost reperat la timp de un elicopter. A fost prins in mijlocul unui conflict militar in Cambodgia si era sa moara degerat pe cand incerca sa fotografieze ursii polari din Canada. Si-a gasit iubirea vietii sale intr-un sat pierdut in junglele din Suriname. A fost obligat sa bea doua sticle de vodka intr-o singura noapte, pe cand poposise intr-un sat de cazaci si s-a imbolnavit de dizenterie in Pakistan.
Nu a dormit niciodata in hoteluri, moteluri sau hosteluri. A calatorit rar cu masina, motocicleta, bicicleta, iar avionul sau vaporul le-a folosit doar pentru a se deplasa de pe un continent pe altul. A avut, intotdeauna, asupra sa un cort si un cutit si a "rupt" peste 500 de perechi de incaltaminte de-a lungul vietii sale. Ultimele sale calatorii au fost in indepartata peninsula Kamceatka si in inaccesibila Coree de Nord. Nu regreta nimic din ceea ce a trait pe propria piele, declarandu-se un om implinit si fericit.

Interviu cu pelerinul tuturor neamurilor
Recent, canalul ABC a reusit sa-i ia un scurt, dar edificator, interviu lui Andre Bruginoux. Performanta demna de lauda, mai ales daca tinem cont ca globe trotterul campion este foarte greu de gasit acasa.

R: Andre, esti cu siguranta persoana care a calatorit cel mai mult prin lume. Ce anume te-a facut sa iti alegi lumea intrega drept casa?

A. Bruginoux: Sa vezi lumea este, cu siguranta, un vis frumos pentru multi oameni. Eu am reusit sa-l transpun in realitate. Eram un copil in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Am trait, in direct, frica, distrugerea, moartea si saracia de atunci. Poate ca incerc si acum sa fug de ele. Cine stie? Experientele limita traite in copilarie m-au facut sa ma intreb cum de este posibil ca omul sa decada atat de mult? A fost inca un motiv sa pornesc pe drumuri. Am vrut sa cunosc oameni cat mai diferiti.

R: Viata traita pe drumuri nu a fost o experienta placuta si armonioasa. Ai povestit tu insuti despre numeroasele pericole si situatii socante in care te-ai aflat. Dar ai dat dovada de curaj si ti-ai acceptat soarta. Cum de ai ajuns la un asemenea nivel filozofic de acceptare a situatiilor periculoase care i-ar speria pe cei mai multi oameni?
A. Bruginoux: Pur si simplu, nu stiu sa explic asta. Poate Cineva acolo sus ma iubeste... altfel nu as mai fi fost acum in fata dvs. sa pot acorda interviuri.

R: Ai avut niste mentori sau te-a inspirat cineva de-a lungul calatoriilor tale?

A. Bruginoux: De cand ma stiu am fost atras de personalitatile Sfantului Francisc de Asissi si, in egala masura, de Mahatma Gandhi. Ca tot a-ti deschis subiectul, imi aduc aminte de perioada hippie, cand in sanul societatii americane tot ceea ce conta era marca si dimensiunea automobilului si contul din banca. Copii acelor oameni au respins materialismul cu puritatea tineretii si, in lipsa unor modele spirituale locale, autentice, s-au vazut nevoiti sa migreze in numar mare in India si Nepal, cautand ceva cu care sa-si umple golul din suflete. Este foarte important sa ai un model si sa fii un om credincios. Aproape ca nu conteza religia aleasa, cat conteaza devotamentul tau. De acolo iti iei puterea si speranta. Eu asa am razbit de fiecare data.

R: Cum si cu ce te-ai intretinut, de-a lungul calatoriilor?

A. Bruginoux: Bineiteles ca am avut nevoie de o suma minima de bani pentru mancare, haine, diverse consumabile si vize. Am muncit peste tot, nu am refuzat nicio munca cinstita. De exemplu, am lustruit incaltamintea oamenilor in Italia, si nici in prezent nu gasesc nimic rusinos sau umilitor in acesta ocupatie. Mare parte din banii castigati erau cheltuiti pe mancare si vize. Nu am dormit niciodata in hoteluri. Nici nu am mancat vreodata la restaurant.

R: Ce ne poti spune despre religia aleasa de tine?

A. Bruginoux: Ma bucur ca am avut puterea sa iau decizii personale in ceea ce priveste religia si calea sprituala aleasa. Vedeti, in multe tari si regimuri politice din lume nu poti face asa ceva fara sa sfarsesti ucis. Niciodata nu mi-au placut religiile impuse. M-am nascut in cultul romano-catolic si nu voi uita niciodata o intamplare din copilarie. Aveam 7-8 anisori, iar preotul catolic imi spunea cu toata seriozitatea ca in afara Bisericii Catolice nu exista salvare, nu exista mantuire. Am fost socat si mi-am spus atunci, cu mintea de copil: "Vai, cat ma bucur ca m-am nascut catolic. Sunt in sanul Bisericii, inca de la inceput". Pe masura ce cresteam, ma intrebam mereu ce se va alege de sufletele copiilor chinezi, indieni sau arabi. Oare vor merge in Iad cu totii pentru ca nu s-au nascut catolici, sau nu vor sa se converteasca? Cum sa cred asa ceva? Cum sa fiu de acord cu asa ceva? Sunt un om credincios, am ales cultul Baha-i, si sunt fericit. Pe de alta parte, astazi sunt mirat de lipsa de credinta a omului modern. Bisericile din Europa sunt goale, iar pe cand vizitam un templu budist din Thailanda am descoperit o colectie impresionata de reviste pornografice asezate chiar langa altar.

R: Conform opiniilor tale, toti oamenii traiesc intr-o orchestra mondiala, iar Creatorul este asemnea unui dirijor virtuos care ne conduce incet spre o armonia totala.
A. Bruginoux: Evident. Culturile popoarelor sunt diferite, dar ce este o cultura? Ce defineste o mentalitate in raport cu alta? Pentru mine, diferentele dintre culturi nu sunt altceva decat interpretari diferite din cauze mai degraba geografice, interpretari pe care le dam cu totii vis-a-vis de acelasi fenomen. Sa luam, spre exemplu, durerea. Daca o piatra cade pe piciorul unui occidental, acesta va urla de durere si, mai mult ca sigur, va urma o cascada de injuraturi. Daca aceeasi piatra cade pe piciorul unui asiatic, acesta, cel mai probabil, va izbucni in ras. Evident ca il doare la fel de tare ca pe european, dar mileniile de experiente si constientizari mai profunde ale lumii inconjuratoare il fac pe asiatic sa rada, in ciuda durerii. De ce? Pentru ca se bucura ca piatra nu l-a lovit in cap. Cand vom avea si noi, occidentalii, aceeasi mentalitate, atunci vom fi cu siguranta mai fericiti. Pe de alta parte, nu neg deloc avantajele materialismului. Din contra, pentru a trai armonios, omul trebuie sa se dezvolte si in directia materiala. Sa va spun un secret: nu poti sa-l cauti cu adevarat de Dumnezeu, decat atunci cand ai constientizat limitele materialului, ale bogatiei, ale luxului. Alfel, nu se poate. Vei fi doar un sarac care vrea sa fuga de saracie, refugiindu-se pe taramul spiritual. Nu vei reusi. Frustrarile de ordin material te vor opri din evolutia ta spre Divin.
sursa:descopera.ro.

readmore »»