Descopera: orase

Oare asa vor arata orasele viitorului? Nu ne ramane decat sa avem putina rabdare...

In "Bun venit printre maimute" (editura Humanitas), scriitorul american de origine germana Kurt Vonnegut, un SF-ist desavarsit fie vorba intre noi, a pus laolalta 25 de povestiri excelente, care merita cu siguranta devorate la o pauza de cafea si nu numai. Una dintre povestiri este "Si maine e o zi", cu o viziune destul de fantastica asupra viitorului, imbibata cu o substanta miraculoasa capabila sa neutralizeze procesul natural de imbatranire - antigerasonul. Prin 2158, oamenii traiau lejer 172 de ani, asa cum avea tataie. Problema era cu totul alta, dincolo de aceasta descoperire a "elixirului vietii". Va imaginati o lume in care oamenii ar trai dublu, triplu sau cvadruplu fata de media de varsta actuala? Asta inseamna neaparat suprapopulatie iar, in contextul actual si cu un exercitiu pur teoretic, peste cateva zeci de ani sau sute de ani, fiintele umane n-ar avea unde sa locuiasca. Fara o reconfigurare a oraselor de pe uscat si o indreptare a atentiei spre oceane, e o chestiune dificila... Sa-l lasam putin pe maestrul Vonnegut si sa vizualizam linistiti sase proiecte care reprezinta orase ale viitorului. Daca vom ajunge sa traim in ele sau daca ne vom bucura de o substanta asemanatoare antigerasonului, Dumnezeu stie. Sau poate nici El...
Primul proiect ambitios este Penang Global City Center. Pare desprins dintr-un film science fiction, dar are toate sansele sa fie construit in anii ce vor urma. Sunt aici birouri, hoteluri, mall-uri, scoli, sali de cinema, apartamente, parcari, restaurante, centre de sanatate, zone de agrement si conexiuni rutiere sau feroviare cu orasele din apropiere. Cand spunem conexiuni feroviare ne referim la trenuri mag-lev super rapide si confortabile.

Regatta Jakarta este deja in constructie, urmand a deveni un paradis care iata, ne demonstreaza ca nu numai in Dubai apar proiecte spectaculoase. Aici, pe o insula artificiala aflata nu departe de coasta, vor aparea zece cladiri de apartamente, fiecare denumita dupa orase celebre care sunt si porturi (Dubai, Miami, Monte Corle) si orientata fix spre aceste orase. O cladire absolut extraordinara, supranumita "farul", va servi drept hotel. Practic, Regatta va fi un oras de vis, un paradis nautic, capabil sa se intretina singur cu absolut toata infrastructura si cladirile publice (sau corespondentele lor in privat) necesare unui trai linistit.

Sky-Terra este numai pe hartie sau pe cateva computere momentan, dar aceasta solutie pare viabila pentru orasele care pur si simplu nu dispun de spatiul necesar construirii unor parcuri spatioase. Tokyo este un astfel de exemplu. Cum ar fi sa inaltam niste piloni, deasupra cladirilor inalte, iar pe ei sa punem platforme care sa sustina parcuri si alte zone de distractie? Fara aglomeratia de jos, fara privelisti obstruate. In plus, senzatia va fi una deosebita cand vei juca tenis de mana sau de picior acolo sus, deasupra tuturor...

Freedom Ship a aparut cu multi ani in urma. Am descoperit-o parca in revistele Terra Magazin care circulau prin scoli si pe care abia asteptam sa le citim cand ajugeam acasa. Aceasta ambarcatiune de 1.5 kilometri lungime se dorea a fi o natiune independenta, cu toate institutiile si necesitatile plasate in acelasi loc. Nava ar putea sa circule prin apele internationale, facand inconjurul planetei la fiecare trei ani. Relatiile cu uscatul se fac prin nave mai mici sau avioane, asta pentru ca puntea se aseamana mult cu cea a unui portavion. Freedom Ship a fost un proiect ambitios, gata de a fi construit, numai ca toate costurile se ridicau la mai multe miliarde de dolari si nimeni nu a fost convins suficient sa inveasca in super orasul plutitor. Stiau ei ca si Titanicul a fost considerat imposibil de scufundat la vremea lui. Cine stie, poate Freedom Ship chiar va pluti candva prin apele internationale...

Proiectul Venus a fost intens mediatizat in ultimul timp, iar chintesenta ideii nu poate decat sa ne bucure. Dincolo de societatile capitaliste si strategiile machiavelice ale actualelor corporatii, antreprenorii din spatele Venus Project viseaza la un oras in care banul nu mai are absolut nicio importanta. In care tehnologiile noi nu costa nimic, iar viata este intr-o armonie deplina. Daca reconsideram introducerea acestui articol, vom vedea ca proiectul despre care vorbim acum tine cont de faptul ca uscatul nu va mai putea suporta populatia, ea trebuind sa se mute pe apa sau in apa. Exact asta si-a imaginat Jacque Fresco, un vizionar ce pare un Jules Verne al timpurilor noastre.

Desi pare incredibil, proiectul Green Towers va fi construit in Coreea de Sud in 16 ani. Fata de vecinii de la nord, sudcoreenii sunt extrem de avansati tehnologic si se pare chiar ca doresc sa se apropie de natura cum nimeni nu a mai facut-o pana acum. Fiecare cladire va fi acoperita cu plante, va avea o geometrie gen fagure de miere si va fi inconjurata la baza de lacuri. In aceste cladiri, oamenii conectati la internet vor face jocuri video, gadget-uri si componente PC, fiind mereu pregatiti pentru un atac cu insecticide care ar distruge aceste turnuri-planta si pe locuitorii lor. Atacurile pot veni din nord, fireste.

Creatorii lor au fost toti convinsi ca proiectele le vor depasi in grandoare marile capodopere urbanistice ale umanitatii, de la Constantinopole si Roma Antica la Londra, Paris, New York si Tokio. In aceste 10 orase uimitoare nu veti putea insa calatori niciodata, pentru simplul motiv ca nu au fost niciodata construite.

10. Dongtan

Din 1995 incoace se tot vorbeste despre ambitiosul proiect al primului mega-eco-oras chinezesc, de doua ori cat Manhattanul, construit din temelii pe o insula langa Shanghai. Ce s-a intamplat cu orasul care ar fi trebuit sa fie gata in 2010? Unii dau vina pe scandalurile de coruptie din politica, altii pe criza economica. Sigur este ca orice referire la Dongtan a disparut chiar si de pe site-ul oficial al Shanghai World Expo.

Dongtan ar fi trebuit sa fie primul oras in masura sa le asigure celor 500.000 de locuitori aproape in totalitate sursele de hrana si de energie, cu emisii de carbon minime; visul chinezilor de a trai intr-un oras unde electricitatea sa fie produsa de turbine de vant, panouri solare si biocombustibili, unde masinile conventionale, cele alimentate cu carburanti fosili, sa aiba pur si simplu interdictie, iar ei sa poata recicla aproape tot ce "misca", pare a se fi spulberat. Ce-i drept, au fost finalizate un pod si un tunel, menite sa lege insula Chongming de Shanghai, si ridicate o duzina de instalatii eoliene si o fabrica ecologica.

9. Triton City

Este indraznetul proiect conceput in anii '60 de Buckminster Fuller, om de stiinta, ecologist, filosof si vizionar. Formata din unitati tetrahedrice intercorelabile, cu o capacitate de 5.000 de locuitori fiecare, utopia plutitoare Triton City ar fi trebuit sa fie initial instalata in golful Tokyo. Investitorul japonez a murit insa in 1966, dar in mod surprinzator, Departamentul pentru Dezvoltare Urbana al Statelor Unite l-a angajat pe Fuller sa continue proiectul.

In prima faza, conceptul prevedea constructia unei piramide ciclopice denumite Tetra City, in masura sa adaposteasca in interior, in apartamente cu vedere la mare, 300.000 de familii. "Potrivit calculelor, un oras tetraedric cu circa un milion de locuitori in apartamente de 200 mp este din punct de vedere tehnologic si economic realizabil", scria Fuller la vremea respectiva. Triton City trebuia sa fie doar modului de baza al unei structuri usor de marit, care sa poata gazdui milioane de oameni fara sa-si schimbe forma, prin elemente adaugate pe cele patru suprafete in mod simetric. Proiectul n-a fost niciodata pus in practica, exista doar altele inspirate de acesta, precum insula artificila Kansai, dar paleste in comparatie cu conceptul initial al lui Fuller

8. Broadacre

A fost proiectat de unul dintre cei mai faimosi si mai respectati arhitecti din istorie, Frank Lloyd Wright, in 1932. N-a putut insa intra in categoria special creata pentru el, aceea de "New Town", intrucat prea avea multe din caracteristicile unui oras obisnuit de la vremea respectiva, incorporand de asemenea si principiile unei natiuni agricole, promovate de presedintele american Thomas Jefferson. In esenta, acesta ar fi dorit ca oamenii sa abandoneze aglomeratele orase industriale, dar sa evite totusi comunitatea rurala.

Arhitectul dispretuia centralizarea asa incat era esential ca orasul sa fie foarte intins si "aerisit": in Broadacre, locuintele, fabricile, cladirile de birouri si cele municipale ar fi trebuit sa fie separate intre ele de parcuri imense, cu peluze si copaci. In plus, Wright prevazuse si un transport in comun extrem de redus, o caracteristica contestata vehement de oponentii proiectului.Viziunea lui n-a fost pusa in practica niciodata.

7. Disney

Nu este vorba despre niste centre urbane in adevaratul sens al cuvantului, dar cine a vizitat un "resort" de tip Disneyland stie ca toate sunt cam ca niste orasele. Si avand in vedere cate proprietati imobiliare se afla in proprietatea conglomeratului Disney, este uimitor cate proiecte au fost concepute de specialistii celei mai mari companii de entertainment din lume, si apoi aruncate la gunoi.

Mythia: un parc inspirat de miturile si legendele greco-romane, amplasat langa Disneyland.

Disneyland East: un parc imens, construit pe amplasamentul Expozitiei Mondiale din 1964, in Queens, NY.

Port Disney: versiunea americana a Tokyo DisneySea era planificata sa fie construita in California.Variante Disneyland - asiatica, venetiana, persana si mediteraneana, construite langa Disney World.

Disney America: un parc tematic patriotic construit in Virginia.

Discovery Bay: parc inspirat de scrierile lui Jules Verne; unele dintre idei au fost incorporate in Disneyland Paris.

Beastly Kingdom: un taram al creaturilor mitologice era planificat langa Animal Kingdom din Florida.

Dark Kingdom (Shadowlands): un parc in vecinatatea Disney Word, dedicat in exclusivitate personajelor negative din filmele Disney; un Maleficent's Castle ar fi trebuit sa fie construit in mijlocul parcului.

Sci-Fi City: planificat sa fie construit alaturi de Tokyo Disneyland, se dorea un parc imens cu atractii stiintifico-fantastice, cel mai mare si mai impresionat "tomorrowland" creat vreodata.

Disney's Snow Crown: o statiune de ski tematica, situata in nordul Californiei, la Mineral King Glacial Valley; proiectul a fost impiedicat de asociatiile de protectie a mediului.

6. Orasele "slumless" si "smokeless"

"Garden City" este espresia utilizata de Sir Ebenezer Howard in 1898, in lucrarea lui intitulata "Tomorrow: A Peaceful Path to Real Reform (reeditata in 1902 cu cel de "Garden cities of Tomorrow"). Howard propune o adevarata reforma politica, economica si sociala a societatii engleze de secol XIX, intr-o perioada cand rapida dezvoltare a industriilor si cresterea populatiei in centrele urbane dusesera la o puternica degradare a acestora.

Rezultatul acestei reforme este modelul reprezentat de Garden City, un oras construit de la zero in zona rurala. Principalul obiectiv al lui Howard era acela de salva orasul de la congestionare si provincia de la depopulare, prin intermediul unor nuclee formate din rezidente unifamiliale, inconjurate de verdeata, conectate intre ele si complet autosuficiente. E drept, de-atunci orase-gradina s-au tot construit, dar cele "legate in serie" ale lui Sir Ebenezer, fara mahalale si unde sa nu se fumeze, nu s-au materializat niciodata.

5. California City

Desi este un oras care poate fi vizitat, planul original nu a fost implinit nici pe departe. Visul dezvoltatorului imobiliar Nat Mendelsohn era acela de a construi un oras care sa rivalizeze cu Los Angeles in termeni de grandoare. Ambitios, el a inceput constructia pe o bucata de 320 km patrati de teren in mijlocul Desertului Mojave si cine se uita la fotografia satelitara a orasului poate in mod eronat sa creada ca Mendelsohn si-a vazut cel putin visul cu ochii. La o privire mai atenta, se poate insa observa ca lipseste un "mic amanunt", definitoriu pentru un oras: casele.

Mendelsohn a avut aceeasi idee pe care au avut-o multi alti dezvoltatori imobiliari la vremea respectiva: cum ca el va cumpara o bucata imensa de teren si o va imparti in mii de bucati, vanzandu-le apoi familiilor interesate sa detina o proprietate si sa-si construiasca pe cont propriu o casa. Socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, astfel ca 50 de ani mai tarziu, strazile tot goale au ramas. Un motiv ar fi acela ca furtunile de nisip sunt foarte frecvente in zona, dar si Mendelsohn a supraestimat foarte mult cererea. In prezent, orasul are o populatie de 14,000 de suflete si nu va deveni niciodata un al doilea L.A.

4. Experimentul Minessota

The Minnesota Experimental City (MXC) este un proiect realizat in anii '60, in urma unui parteneriat privat intre University of Minnesota si Guvernul Federal, deschis evaluarii expertilor in urbanistica. Dupa cum o spune si numele, ar fi trebuit sa fie o combinatie de idei experimentale niciodata puse in aplicare la scara urbana. Si asa a si ramas.

Orasul ar fi trebuit sa gazduiasca circa 250,000 de oameni, sa fie focalizat pe spatii deschise, parcuri, ferme si zone salbatice, si prin el sa nu circule nicio masina. Doar a sasea parte din arie ar fi fost pavata, orasul fiind partial acoperit de un dom geodezic (proiectat de Buckminster Fuller). Probabil cea mai drastica si controversata deviere de la ideea de oras a fost insa faptul ca in proiect nu au fost prevazute si scoli; in acest centru urban ar fi trebuit ca locuitorii sa practice asa-numitul "lifelong learning", fiecare sa fie in egala masura profesor si student, iar educatia sa fi facuta exclusiv prin intermediul interatiunilor sociale.

3. Orasul lui Hitler

Welthauptstadt Germania (World Capital Germania) ar fi trebuit sa fie "bijuteria" celui de-al Treilea Reich. Neegalat in delirul sau de grandoare, Adolph Hitler era convins ca Germania va deveni centrul Europei, si de ce nu, chiar al lumii, astfel incat incepuse sa planifice capitala - un Berlin reconstruit -, inca de dinainte de inceperea Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Intentia fuhrerului era ca orasul sa depaseasca in splendoare capitale ale lumii precum Londra, Paris si Washington D.C.

Planurile acestui grandios oras includeau un stadion cu capacitatea de 400,000 de spectatori, un cancelariat cu o sala a carei lungime sa fie dubla fata de cea de la Versailles, un Arc de Triumf (inspirat de Arc de Triomphe din Paris, dar desigur, mult, mult mai mare), si o piata gigantica inconjurata de cladirile imense ale guvernului. Simbolul noului oras ar fi fost Volkshalle, un fel de Casa a Poporului, cu o cupola proiectata de insusi Hitler impreuna cu arhitectul-sef Albert Speer. Desi razboiul a inceput inaintea lucrarilor de constructie, oprind proiectul, terenul fusese deja achizitionat, iar planurile ingineresti facute. Un aspect hilar al planificarii Welthauptstadt-ului este ca pavajul Berlinului nu ar fi putut suporta in veci monstruoasa structura pe care Hitler si-o dorea ca simbol al orasului.

2. Succesul lui Seward

Pe cat se pare, denumirea inscrisa initial in actul de proprietate de secretarul de stat William Seward cand a cumparat Alaska de la Rusia, cea de "Nebunia lui Seward", a fost una premonitorie, iar schimbarea ulterioara in "Succesul lui Seward" destul de neinspirata.

Orasul, planificat sa fie construit pe tarmul opus al golfului de Anchorage, ar fi fost acoperit de o colosala cupola de sticla, care ar fi permis un control al climatului. In el ar fi putut locui circa 400.000 de oameni, care ar fi beneficiat de toate facilitatile, inclusiv o arena a sporturilor, un mall si mai multe scoli. Pana si transportul ar fi fost unul inovator, incluzand trotuare miscatoare si o linie de vehicule cu cablu aerian, gandita sa-i duca pe oameni de colo-colo prin oras, si pana in apropiere de Anchorage; asta pentru ca, desigur, masinile obisnuite nu ar fi avut acces nici aici (conceptul fiind acela de "oras al oamenilor, nu al masinilor"). Faptul ca intregul concept era de fapt inaplicabil a facut ca "succesul" lui Seward sa se dovedeasca pana la urma un veritabil esec.

1. Booze city

Trebuia sa fie un oras-statiune, complet concentrat pe cultura consumului de alcool, unde alcoolul sa fie acceptat, iubit si venerat. In anii'50, a fost visul unui barbat care a luptat cu incapatanare sa-l transforme in realitate. Mel Johnson iubea bautura. La tinerete, el a cutreierat intreaga lume pentru a vedea cele mai mari orase ale bauturii: Dublin, New York, Havana, Rio, Barcelona, New Orleans si Parisul, dar niciunul dintre ele nu i s-a parut perfect. Dupa ce a lasat balta studiile incepute la Harvard pentru a se inrola in armata, la finalul Celui De-al Doilea Razboi Mondial el si-a concentrat toate eforturile in directia fondarii noului BoozeTown.

Meticulos, Mel a gandit totul pana in cel mai mic detaliu. Orasul lui ar fi dispus de zeci si zeci de baruri si nightclub-uri, toate cu teme diferite si toate deschise 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana. Apoi, denumirile strazilor ar fi facut desigur aluzie la bauturi alcoolice, de exemplu Gin Lane, Bourbon Boulevard, si 21st Amendment Ave; ar fi existat si aici un trotuar miscator si un sistem de autobuze electrice, menite sa-i duca pe locuitorii beti acasa (sau la urmatorul bar); in buna parte, alcoolul ar fi fost fabricat chiar in oras, unde consumul de alcool ar fi fost permis pretutindeni , ba orasul ar fi avut chiar si propria moneda: "boozeBucks".

Desigur, din oras nu ar fi lipsit o forta de ordine, The Party Police, care in loc sa-i hartuiasca pe betivi, le-ar fi oferit asistenta. Iar in mijlocul orasului ar fi fost construit un zgarie-nori in forma unui pahar de martini, unde Johnson si-ar fi amplasat locuinta si birourile. Desi a gasit chiar mai multe locuri ideale pentru intemeierea noului centru urban, el nu a reusit sa gaseasca suficienti potentiali investitori interesati de proiect. Si-a abandonat visul 1960, putin mai tarziu fiind internat intr-un spital de boli nervoase, cu diagnosticul de schizofrenie paranoida.

Sursa