Probabil ca, cel putin in copilarie, cu totii am fost mustrati de mai multe ori de parintii nostri prin replica avand deja valoare de maxima “Banii nu cresc in pom!”. Ei bine, undeva in Sydney, cineva a dovedit contrariul.
Intr-o incercare de "a trezi spiritul de investitor al oamenilor", RaboDirect, o banca australiana online a sponsorizat un experiment special care a dus la indeplinirea fanteziilor financiare ale oricarui individ - un copac aievea in care cresc bani.
Evenimentul a avut loc intr-unul dintre parcurile orasului Sydney, unde coroana unui pom a fost umpluta cu bancnote de 5 dolari, de la ramurile inferioare pana in varf. Oamenii aflati in trecere erau filmati cu o camera ascunsa, pentru a li se observa reactiile dinaintea unei asemenea aparitii incredibile.
Surprinzator sau nu, primii aproximativ 100 de indivizi care au trecut pe langa pom l-au ignorat. Unii dintre acestia nici macar nu au observat ceva ciudat in legatura cu el. Un grup de alergatori, spre exemplu, era prea preocupat sa faca miscare pentru a se opri sa vada despre ce e vorba. Iar trecatorii care s-au oprit sa il analizeze doar au facut cateva fotografii si au plecat cu mana goala.
Totusi, imediat ce un ins mai indraznet a profitat de oportunitate pentru a isi umple buzunarele, comportamentul a fost prealuat in masa. Unii au insfacat doar una sau doua bancnote, de pe crengile mai accesibile, in timp ce altii s-au avantat, prin diferite mijloace, spre ramurile de la inaltime. Una dintre cele mai interesante observatii a fost altruismul colectiv, oamenii mai inalti impartindu-si "castigul" cu cei mai scunzi.
Experimentul cu bani a fost motivat de sumele foarte mari de bani din Australia care nu sunt puse in circulatie - "bani lenesi" - cum spun bancherii. Potrivit statisticilor, cetatenii australieni au ratat ocazia de a-si inmulti consistent veniturile, lasandu-si depozitele banesti in conturi cu dobanzi mici. RaboDirect a vrut sa vada cum reactioneaza oamenii atunci cand se confrunta cu oportunitatea maximizarii castigurilor lor financiare.
Dongtan ar fi trebuit sa fie primul oras in masura sa le asigure celor 500.000 de locuitori aproape in totalitate sursele de hrana si de energie, cu emisii de carbon minime; visul chinezilor de a trai intr-un oras unde electricitatea sa fie produsa de turbine de vant, panouri solare si biocombustibili, unde masinile conventionale, cele alimentate cu carburanti fosili, sa aiba pur si simplu interdictie, iar ei sa poata recicla aproape tot ce "misca", pare a se fi spulberat. Ce-i drept, au fost finalizate un pod si un tunel, menite sa lege insula Chongming de Shanghai, si ridicate o duzina de instalatii eoliene si o fabrica ecologica.
Arhitectul dispretuia centralizarea asa incat era esential ca orasul sa fie foarte intins si "aerisit": in Broadacre, locuintele, fabricile, cladirile de birouri si cele municipale ar fi trebuit sa fie separate intre ele de parcuri imense, cu peluze si copaci. In plus, Wright prevazuse si un transport in comun extrem de redus, o caracteristica contestata vehement de oponentii proiectului.Viziunea lui n-a fost pusa in practica niciodata.
Mythia: un parc inspirat de miturile si legendele greco-romane, amplasat langa Disneyland.
Rezultatul acestei reforme este modelul reprezentat de Garden City, un oras construit de la zero in zona rurala. Principalul obiectiv al lui Howard era acela de salva orasul de la congestionare si provincia de la depopulare, prin intermediul unor nuclee formate din rezidente unifamiliale, inconjurate de verdeata, conectate intre ele si complet autosuficiente. E drept, de-atunci orase-gradina s-au tot construit, dar cele "legate in serie" ale lui Sir Ebenezer, fara mahalale si unde sa nu se fumeze, nu s-au materializat niciodata.
Mendelsohn a avut aceeasi idee pe care au avut-o multi alti dezvoltatori imobiliari la vremea respectiva: cum ca el va cumpara o bucata imensa de teren si o va imparti in mii de bucati, vanzandu-le apoi familiilor interesate sa detina o proprietate si sa-si construiasca pe cont propriu o casa. Socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, astfel ca 50 de ani mai tarziu, strazile tot goale au ramas. Un motiv ar fi acela ca furtunile de nisip sunt foarte frecvente in zona, dar si Mendelsohn a supraestimat foarte mult cererea. In prezent, orasul are o populatie de 14,000 de suflete si nu va deveni niciodata un al doilea L.A.
Orasul ar fi trebuit sa gazduiasca circa 250,000 de oameni, sa fie focalizat pe spatii deschise, parcuri, ferme si zone salbatice, si prin el sa nu circule nicio masina. Doar a sasea parte din arie ar fi fost pavata, orasul fiind partial acoperit de un dom geodezic (proiectat de Buckminster Fuller). Probabil cea mai drastica si controversata deviere de la ideea de oras a fost insa faptul ca in proiect nu au fost prevazute si scoli; in acest centru urban ar fi trebuit ca locuitorii sa practice asa-numitul "lifelong learning", fiecare sa fie in egala masura profesor si student, iar educatia sa fi facuta exclusiv prin intermediul interatiunilor sociale.
Planurile acestui grandios oras includeau un stadion cu capacitatea de 400,000 de spectatori, un cancelariat cu o sala a carei lungime sa fie dubla fata de cea de la Versailles, un Arc de Triumf (inspirat de Arc de Triomphe din Paris, dar desigur, mult, mult mai mare), si o piata gigantica inconjurata de cladirile imense ale guvernului. Simbolul noului oras ar fi fost Volkshalle, un fel de Casa a Poporului, cu o cupola proiectata de insusi Hitler impreuna cu arhitectul-sef Albert Speer. Desi razboiul a inceput inaintea lucrarilor de constructie, oprind proiectul, terenul fusese deja achizitionat, iar planurile ingineresti facute. Un aspect hilar al planificarii Welthauptstadt-ului este ca pavajul Berlinului nu ar fi putut suporta in veci monstruoasa structura pe care Hitler si-o dorea ca simbol al orasului.
Orasul, planificat sa fie construit pe tarmul opus al golfului de Anchorage, ar fi fost acoperit de o colosala cupola de sticla, care ar fi permis un control al climatului. In el ar fi putut locui circa 400.000 de oameni, care ar fi beneficiat de toate facilitatile, inclusiv o arena a sporturilor, un mall si mai multe scoli. Pana si transportul ar fi fost unul inovator, incluzand trotuare miscatoare si o linie de vehicule cu cablu aerian, gandita sa-i duca pe oameni de colo-colo prin oras, si pana in apropiere de Anchorage; asta pentru ca, desigur, masinile obisnuite nu ar fi avut acces nici aici (conceptul fiind acela de "oras al oamenilor, nu al masinilor"). Faptul ca intregul concept era de fapt inaplicabil a facut ca "succesul" lui Seward sa se dovedeasca pana la urma un veritabil esec.
Meticulos, Mel a gandit totul pana in cel mai mic detaliu. Orasul lui ar fi dispus de zeci si zeci de baruri si nightclub-uri, toate cu teme diferite si toate deschise 24 de ore din 24, sapte zile pe saptamana. Apoi, denumirile strazilor ar fi facut desigur aluzie la bauturi alcoolice, de exemplu Gin Lane, Bourbon Boulevard, si 21st Amendment Ave; ar fi existat si aici un trotuar miscator si un sistem de autobuze electrice, menite sa-i duca pe locuitorii beti acasa (sau la urmatorul bar); in buna parte, alcoolul ar fi fost fabricat chiar in oras, unde consumul de alcool ar fi fost permis pretutindeni , ba orasul ar fi avut chiar si propria moneda: "boozeBucks".
Postări
