Top 10 lucruri mai putin cunoscute despre vise
Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor si eficient sistemului.
La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Doamnei Hyde prin vis, iar Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.
Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult, atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala.
Intr-un studiu recent, aplecat asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise, creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrala.
6. Visam numai despre ce cunoastem
Visele noastre sunt adesea populate de straini care interpreteaza anumite roluri, bine definite, dar care, desi poate e greu de crezut, nu sunt inventii ale mintii noaste - acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am intalnit pe parcursul vietii, dar pe care este posibil sa nu le mai recunoastem si de care nu ne mai amintim. Asasinul funest din cel mai recent cosmar poate fi individul care a pus benzina in rezervorul masinii tatalui pe cand noi eram doar niste copii. Cu totii am vazut sute de mii de chipuri in viata noastra, asadar exista o rezerva nesfarsita de personaje pe care creierele noastre sa le utilizeze in timp ce visam.
5. Nu toti viseaza in culori
Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc, experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor, picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru. 
Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaze scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.
Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative, precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.
Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa, dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".
1. Suntem paralizati in timpul somnului
Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn.
readmore »»
Contra unei sume de 14.500 de dolari (WiFi-ul nu este inclus!), se considera ca un astfel de "addict" poate fi salvat de el insusi si de lumea lui virtuala la capatul a 45 de zile de abstinenta totala de internet, petrecute la Heavensfield Retreat Center; iesit de aici, "bolnavul" va pasi "ca nou" in lumea reala, complet vindecat de obsesia pentru Facebook, 
Iar daca, potrivit specialistilor site-ului, trei sau patru raspunsuri afirmative la intrebarile din chestionar sugereaza ca faci "abuz de internet", cinci si peste cinci indica fara echivoc dependenta.
De altfel, promovarea unui mod de viata lipsit de accesul la internet nu este intentia fondatorilor clinicii. "Noi nu suntem anti-tehnologie", afirma Hilary Cash, director executiv al centrului. "Este vorba doar despre a le ajuta pe persoanele dependente de tehnologie sa depaseasca sevrajul si sa se reintegreze psihologic in lumea reala intr-un mod pozitiv".
Un alt exemplu este si cel al lui Pu Liang, in varsta de 14 ani, internat si el in "rehab"-ul de la Chengdu, capitala provinciei Sichuan, pentru a i se trata dependenta de internet. Potrivit China Daily, dupa cateva zile Pu a fost transportat la spital de stafful institutiei, doctorii declarand ulterior ca acesta a fost batut cu cruzime. Diagnosticul? Apa la plamani si functia renala afectata.La un alt Internet Addiction Treatment Center din Daxing, langa Beijing, copiii dedependenti de jocuri online, pornografie, cybersex si chat (cu parinti apartinand clasei de nouveau riche din China) sunt "tratati" cu instructie militara "pe bune", centrul fiind de altfel condus de un fost colonel de armata, cu fonduri subventionate de guvern."Am devenit dependent treptat", a declarat Li Yanlin, un student ale carui note au scazut dramatic dupa ce a devenit dependent de jocurile de pe internet. Dar dupa cateva saptamani in campusul din Daxing, baiatul in varsta de 18 ani le-a cerut parintilor sa-l "lase la vatra", intrucat "a recunoscut falsitatea jocurilor online."Potrivit conducerii clinicii, unde un "sejur" costa in jur de 10,000 de yuani (1.290 dolari), abordarea militara a tratarii dependentei de internet este una necesara intr-o tara cu peste doua milioane de adolescenti dependenti. "Multi dintre cei internati aici tin foarte rar cont de sentimentele celorlalti. Antrenamentul militar este menit a-i face sa simta cum este cand faci parte dintr-o echipa", a declarat psiholgul Xu Leiting. De la inaugurarea stabilimentului din 2004 si pana anul trecut, aici au fost "cazati" peste 1.500 de adolescenti, cu o rata de succes de 70%.
Bun venit in IAD! 
Intr-adevar, exista o psihopatologie in toata puterea cuvantului asociata asa-numitei dependente cauzate de abuzul de internet, ale carei simtome sunt considerate de unii specialisti similare cu cele ale dependentei de substante. Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti noaptea si sa simtiti nevoia incontrolabila de a va controla e-mailul? Sa inchideti computerul si sa simtiti un gol teribil pentru ca lumea reala nu ma are nicio consistenta? Sa va identificati cu avatarul atribuit propriului nickname? Acestea sunt semnele evidente ale acestei boli, termenul de "Internet Addiction Disorder - IAD" datorandu-se psihiatrului american Ivan Goldberg, autorul criteriilor de diagnosticare a acestei maladii. Iata care sunt principale simptome ale IAD, conform criteriilor lui Goldberg.
Si inainte sa va ingrijoreze eventualul "exces de emailuri sau de sms-uri", e bine sa stiti ca orice dependenta implica niste mecanisme specifice:
Fara cuvinte... Sunt oameni cu care poti mergi de mana invingand viata, sunt oameni din al caror zambet intelegi rostul iesirii dintr-o iarna grea, lunga, interminabila. Sunt oameni care traiesc frumos prezentul cu dorul nestins de eternitate. Oameni intamplatori. Oameni cu care nu dai nas in nas, oameni pe care ii intalnesti la o cafea, la o amintire, la o strangere de mana si pe care ii porti cu tine in ganduri. Oameni de care ti se face intotdeauna dor, dupa care tanjesti mult si greu in zilele tale goale. Oameni proaspeti dupa care te uiti lung si ramai cu ochii in soare si asteptare, oameni care isi pierd uneori chipul, dar nu si sufletul. Oameni care nu fac bravada de venirea lor in viata ta. Oameni care iubesc simplu si nespectaculos. Oameni care aduc prospetime si speranta ca dupa ei va veni si vara si odata cu vara atata frumos si dor de viata, de lucrurile simple, nesofisticate....
Ca primavara, cu speranta... Cand vin oamenii-primavara nu poti decat sa-i iei de mana si sa vrei timid sa le arati viata ta in timp ce te asezi cuminte pe o banca, sub niste raze moi si calai. Le povestesti nerabdator chiar daca stii ca au intotdeauna rabdarea sa te asculte. “A fost greu, a fost imposibil, gol, pustiu, nu credeai cat o sa mai rezisti..” Dar ei te mangaie usor pe obraz, pe cap... si ai uitat cat de greu ti-a fost, ce anevoios ti-a fost drumul pana aici, prin ce intinsuri de zapezi si singuratati a trebuit sa treci. E bine, minunat de verde, optimist si pur in jurul tau si miroase puternic tare a promisiune de fericire si a primavara. Dar vine si momentul plecarii... Si cand pleaca, pentru ca intotdeauna pleaca, le astepti venirea pentru ca stii ca, mai devreme sau mai tarziu, intotdeauna se intorc. Asa fac toti oamenii speciali care aduc primavara in viata ta.
Dar hai sa presupunem ca întâlniti perechea visurilor voastre, fotomodelul pe care vi-l doreati de atât de mult timp. Nu toate lucrurile vor merge bine, si James a descoperit asta pe pielea lui: M-am simtit extrem de norocos când am început sa ma întâlnesc cu Barbara. Ea era ca în visurile oricarui barbat: avea o fata frumoasa, era înalta, avea parul lung si negru, picioare lungi si subtiri. În prima noapte când am fost cu ea în intimitate am crezut ca am murit si am ajuns în rai!Mi-a luat cam o luna sa îmi dau seama de cruda realitate. 
Postări
