Povesti cu animale

Viata bate filmul! Inclusiv, viata animalelor. Adevarate telenovele lacrimogene, dar cat se poate de autentice, au loc zilnic in lumea vie.

MANGUSTELE OBRAZNICE. Ati crezut ca numai Regina Rosie din Alice in Tara Minunilor se foloseste de purcelusi si de alte biete animale pentru a-si odihni trupul? Ei bine, doua manguste obraznice, de la gradina zoologica Taronga, din Sydney, Australia, au adoptat acelasi obicei. Priviti cu atentie in fotografie. Cea de treia mangusta, care doarme dusa, pare ca nici nu observa faptul ca este folosita pe post de... canapea.

SEE YOU LATER, ALLIGATOR!Vorba vine. De fapt, egreta din fotografie se va mai intalni cu crocodilul de abia intr-o viata viitoare. Asta pentru ca tocmai a sfarsit ca mic dejun al ferocelui pradator. Culmea este ca singura s-a dus in gura crocodilului, gonindu-si o surata, pentru a avea acces la un loc mai bun de pescuit. Intamplarea a avut loc in Boynton Beach, Florida, SUA.

MATA ACROBATA. Pisica salbatica africana nu se dezminte: este in stare de salturi spectaculoase, ajungand la o inaltime cu de 6-7 ori mai mare decat lungimea proprie. Felina surprinsa in fotografia de mai jos se hranise deja cu doi porumbei, insa apetitul pentru hrana si vanatoare au determinat-o sa intre din nou in actiune. Pisica a executat un salt perfect, o pirueta, iar in cadere a prins si cel de-al treilea porumbel, care nu a avut nicio sansa.

O VEVERITA FOARTE LACOMA. Va intrebati, poate, daca priviti cu atentie fotografia, de ce veverita cu pricina are falca atat de umflata. Ei bine, pentru ca incearca sa sparga alune de padure, alimentul ei favorit. Veverita poarta numele Penelope si traieste in Ontario, Canada.

MIC SI IMPERTINENT. Impunatorul mastiff pe nume Seamus a fost ales pe post de « asistent canin » la centrul de ingrijire si dresaj Australia's Guide Dogs Victoria, din motive bine intemeiate: uriasul de 68 de kg este extrem de linistit si prietenos. Rolul blandului Seamus este acela de a-i ajuta pe dresori, atunci cand acestia obisnuiesc cateii mici cu prezenta altor animale si sunt pusi sa execute comenzi si sa stea cuminti, fara a fi distrasi de alti caini sau pisici. Blandetea lui Seamus a fost pusa la incercare atunci cand Ginger, un pui mic si nervos a avut ideea sa-l muste de limba. Uriasul si-a pastrat, insa, calmul si a ramas impasibil in fata provocarii.

readmore »»

10 Animale transparente

Natura nu inceteaza sa ne uimeasca prin diversitatea formelor de viata desavarsite in milioane de ani de evolutie adaptiva. Aparitia vietatilor transparente a avut drept scop supravietuirea acestora in medii ostile care mustesc de pradatori. Majoritatea animalelor cu trup straveziu se folosesc de aceasta adaptare ca de un camuflaj pasiv, corpul lor devenind cumva invizibil, confundandu-se cu mediul ambiental ca o bucata de sticla vie prin care pradatorii privesc forma prazii fara sa distinga presupusa victima.

10. Meduzele transparente

Majoritatea speciilor de meduze care populeaza marile si oceanele Terrei nu au un colorit specific, fiind aproape invizibile. Grupate de cercetatori in phylum-ul (increngatura) Cnidaria, nevertebratele transparente se folosesc de acesta proprietate adaptiva ca de un mijloc eficient de a se ascunde de pradatori pe timpul noptii, cand nici cel mai ager ochi de peste nu le distinge in valurile marii. Aceasta transparenta aparenta le ajuta pe meduze si atunci cand vor sa se hraneasca, deseori camuflajul pacalind prada.Meduzele sunt animale extrem de primitive, nu au sisteme specializate – digestiv, osmoregulator, nervos, respirator sau circulator. Unele specii de meduze sunt comestibile, fiind intrebuintate pe scara larga in gastronomia locala din Asia de Sud-Est. Specia de meduza transparenta Turritopsis nutricula a atras atentia tuturor savantilor din lume deoarece este o vietate practic nemuritoare. Cand o astfel de meduza imbatraneste, celulele din organismul sau intra intr-un proces unic de intinerire, animalul trecand inapoi de la stadiul de adult la cel de pui.

9. Salpa transparenta

Sub denumirea de salpe, zoologii au grupat o serie de animale primitive din increngatura Chordata. Aceste animale traiesc in egala masura in apele ecuatoriale, temperate sau reci ale Oceanului Planetar. Cea mai mare concentratie de salpe se intalneste totusi in apele din jurul Antarcticii, unde populatiile au tendinta sa inlocuiasca, incet-incet, populatiile de krill (o specie de crustacee marunte, Euphausia superba), aflate in declin in ultimii ani. Salpa se deplaseaza contractand si pompand continuu apa prin corpul sau transparent, care are o lungime cuprinsa intre 1 si 10 centimetri.Cu toate ca par asemanatoare cu meduzele, datorita organismului simplu si modului de inot, salpele sunt mai evoluate decat acestea, cercetatorii sustinand ca aceste vietati marine prezinta mici formatiuni nervoase care seamana cu primele forme ala sistemului nervos central. Salpele se hranesc cu fitoplancton si se folosesc de aspectul transparent al corpului lor pentru a crea in fata pradatorilor imaginea ametitoare a mai multor trupuri care se confunda unul cu altul.

8. Larvele transparente ale crevetilor

In apele care scalda arhipelagul Hawaii traieste o specie de crevete ale carei larve au ales, de asemenea, "adapostul" oferit de o silueta transparenta. Femela crevetelui hawaian depune, la sfarsitul sezonului de imperechere, intre 50.000 si un milion de oua proaspat fecundate. Dupa o perioada de numai 24 de ore, din oua eclozeaza larvele de creveti, denumite nauplii in limbaj stiintific. Micile larve transparente se hranesc cu rezervele de substante nutritive stocate in propriul organism pana in momentul in care trec in faza superioara de zoee. Mica larva transformata in zoee isi pastreaza fizicul transparent, deoarece este inca vulnerabila in fata pradatorilor. Larvele transparente ale crevetelui hawaian aproape se confunda la infatisare cu unele specii de meduze. In consecinta, pentru sporirea sanselor de supravietuire, larvele crevetilor cauta compania grupurilor de meduze transparente cu talie asemanatoare cu a lor, pentru a castiga astfel un plus de camuflaj.

7. Amfipodul transparent

Amfipodele din specia Phronima sedentaria au fost descoperite recent de o expeditie submarina care cerceta zona abisala din partea de nord a Oceanului Atlantic. Pentru a-si spori sansele de supravietuire, acest nevertebrat prezinta transparenta inclusiv la nivelul organelor interne. Cu toate ca, la prima vedere, pare o specie de crevete, Phronima este foarte diferit de crustaceele care se hranesc cu fitoplancton.Este un mic, dar feroce animal carnivor, care nu depaseste lungimea de 2,5 centimetri. Isi pandeste prada in deplin intuneric, stand ascuns in crevasele abisale. Prazile sale favorite sunt micile vietati din plancton pe care le vaneaza fara crutare. Natura sa violenta a servit drept sursa de inspiratie pentru artistul elvetian Hans Ruedi Giger, creatorul Xenomorf-ului din seria de filme Alien, dupa cum amintesc si producatorii britanici ai seriei de documentare aparute sub egida BBC, Planeta Albastra.

6. Pestele de gheata

Denumit uneori si pestele-de-gheata crocodil (poate din cauza gurii sale pline de dinti?) acesta creatura nu este, in ciuda denumirii sale, nici crocodil si nici alcatuita din gheata. Grupa pestilor abisali din familia Channichthyidae, dupa cum i-au denumit ihtiologii, cuprinde in randurile sale mai multe specii de pesti cu corp transparent. Adaptarea lor la lipsa totala de lumina din abisul oceanelor consta nu doar in lipsa pigmentilor colorati din tesuturi, acesti pesti fiind printre putinele specii de animale vertebrate care au sange transparent. De fapt, pestii de gheata sunt singurele animale vertebrate fara hemoglobina.Metabolismul lor se bazeaza doar pe oxigenul dizolvat in propriul sange, oxigen care este absorbit din apa prin pielea transparenta. Rata metabolica se accentueaza astfel pe masura ce pestele ajunge in ape reci, care sunt in mod natural mai bogate in oxigen decat apele calde. La cinci specii de pesti crocodili de gheata, gena mioglobinei din muschi a disparut total, speciile respective prezentand inclusiv organe interne transparente. Sunt pradatori redutabili, hranindu-se cu krill, copepode si pesti.

5.Pestele-zebra creat de cercetatori

Pestele-zebra este unul dintre cei mai indragiti pesti de catre pasionatii de acvaristica. Probabil pe baza acestei calitati, cercetatorii americani din cadrul Children’s Hospital din Boston au reusit sa creeze, prin sute de combinatii genetice, pesti-zebra de acvariu care au proprietatea de a fi transparenti. Richard Klemke, conducatorul acestui proiect, a declarat presei ca procesul prin care s-au obtinut pesti zebra-transparenti nu a fost un experiment stiintific realizat din curiozitatea sau amuzamentul cercetatorilor. Motivul a fost unul eminamente umanitar. Cercetatorii aveau nevoie de pesti transparenti, pentru ca numai astfel puteau urmari etapele aparitiei si dezvoltarii tumorilor canceroase pe diferite organe. In speranta descoperirii unor tratamente cat mai eficiente impotriva cancerului, cercetatorii pot observa acum, in premiera, modul in care apare si se dezvolta o tumora canceroasa in interiorul unui organism viu.

4. Calmarul de sticla

Calmarul de sticla Teuthowenia pellucida este o vietuitoare fascinanta, pe care putini cercetatori au norocul sa il observe in mediul sau natural. Este un cefalopod (inrudit cu sepiile si caracatitele) care populeaza etajul abisal al Oceanului Planetar. Puii sai traiesc in ape de suprafata dar, odata ce calmarul de sticla se maturizeaza, migreaza spre apele adanci, unde traieste in intuneric absolut pana la sfarsitul zilelor, adaptat perfect la presiunea enorma din acele locuri. Dupa cum certifica si denumirea data de primii scafandri care l-au scos la suprafata pentru cercetari, calmarul de sticla este printre cele mai transparente vietati ale oceanelor.

Daca rudele sale din familia Cranchiidae pot atinge si lungimi de 3 metri, micul Teuthowenia pellucida are doar cativa centimetri la maturitate. Singurul organ intern vizibil in trupul sau transparent este glanda digestiva, organ echivalent ficatului vertebratelor. Calmarii de sticla au organe bioluminiscente situate in apropierea ochilor si poseda capacitatea de a se rula intr-o minge transparenta, deplasandu-se astfel mai usor in curentii de apa. Ca mai toate vietatile abisale, calmarii de sticla sunt pradatori de temut pentru pestii mici cu care impart adancurile inghetate si reci ale oceanelor.

3. Fluturele cu aripi de sticla

In adancul junglelor tropicale ale Americii Centrale, undeva in portiunea de padure compacta dintre Mexic si Panama, traieste un fluture cu infatisare extraordinara. Denumit stiintific Greta oto, in onoarea elegantei actrite Greta Garbo, de catre primii entomologi care l-au descris, straniul fluture ascunde multe suprize, unele chiar mortale. Fluturele are partile superioare ale aripilor colorate in nuante vii de negru, verde, rosu si galben. Partile inferioare ale aripilor sunt insa complet transparente, asemanatoare intrucatva cu aripile mustelor.Omizile acestui fluture sunt foarte veninoase, deoarece se hranesc cu plante bogate in toxine alcaloide. Omizile isi pastreaza toxinele in tesuturi, pana cand ajung la starea de adult si se transforma in fluturii cu aripi de sticla. Cand ating maturitatea sexuala, fluturii cu aripi de sticla intreprind lungi migratii in perioada sezonului de imperechere. Otravurile stocate in organism inca de cand erau omizi ii transforma in unele dintre cele mai periculoase insecte, specialistii recomandand ca un astfel de fluture sa nu fie capturat cu mainile goale.

2. Pestele cu cap transparent

Macropinna microstoma este un peste care atinge doar 15 centimetri lungime, fapt care nu-l impiedica sa fie un pradator redutabil in lumea abisala. Traieste la adancimi de peste 600 metri, in zone unde vizibilitatea este aproape nula. Cercetatorii americani au descoperit ca pestele isi petrece majoritatea timpului stand nemiscat. Cele doua formatiuni care, la prima vedere, par ochii sai, sunt de fapt organele olfactive, prin care "simte" particularitatile mediului sau ambiant. Ochii sunt situati in crestetul capului, avand forma si rolul unor periscoape. Aceiasi ochi neobisnuiti au proprietatea de a se roti in jurul propriilor axe. Pozitia ochilor il ajuta sa distinga prada pe dedesubt, o calitate speciala a pestilor care vaneaza in adancul intunecat al Oceanului Pacific.

1.Broastele... evident transparente

Pentru primul loc s-a calificat probabil cel mai straniu reprezentat al batracienilor, broasca transparenta sau broasca de sticla, dupa cum o numesc nativii amerindieni din Amazonia. Sub titulatura de broasca transparenta se ascund, de fapt, mai multe specii care apartin familiei Centrolenidae. Toate broastele din genurile Centrolene, Cochranella, Hyalinobatrachium si Nymphargus prezinta acelasi abdomen translucid prin care se vad detaliat inima, ficatul, tubul digestiv, coloana vertebrala si restul scheletului. Pentru camuflarea in jungla, spatele si capul brostelor de sticla sunt colorate intr-o nuanta vie de verde, semanand la prima vedere cu broastele din genul Eleutherodactylus si cu broastele de copac din familia Hylidae. Cercetatorii au studiat multi ani motivele pentru care broastele de sticla au abdomenul si partea anterioara a membrelor transparente, fara a gasi o explicatie convingatoare si definitiva. Marea parte a herpetologilor sunt, totusi, de parere ca aceste broaste au abdomenul transparent ca o adaptare la variatiile umiditatii din atmosfera sufocanta a padurilor ecuatoriale.

readmore »»

Simturile uimitoare ale animalelor

Vedem destul de bine, auzim asa si asa, suntem capabili - ma rog, unii dintre noi, si dupa antrenament serios - sa recunoastem mirosurile a cateva mii de substante diferite (cu conditia sa fie in concentratii maricele), identificam numeroase gusturi si avem o sensibilitate tactila mare – cel putin la nivelul mainilor… Suntem bine inzestrati, nu-i asa? Fara indoiala, ne-am descurcat bine ca specie, in decursul evolutiei, scotand tot ceea ce puteam scoate din “echipamentul” cu care ne-a inzestrat natura.
Insa putina smerenie n-are cum sa ne strice: in ceea ce priveste simturile, in lumea animalelor exista niste capacitati inaccesibile noua si care ne fac sa parem de-a dreptul subdezvoltati, prin comparatie. Exista specii care, desi se afla mai jos decat noi pe scara evolutiei - cel putin asa ne place noua sa credem - au niste insusiri asa de uimitoare, incat ne lasa cu gura cascata si ne trezesc simtul modestiei pe care - tot in cursul evolutiei - l-am cam pierdut. Inainte de a ne lauda ca noi suntem cei mai tari din toate punctele de vedere, n-ar strica sa aflam si de ce sunt in stare altii: iata o lista de 10 astfel de "puteri" exceptionale ale unor animale.

Ecolocatia, prezenta la multe specii de lilieci si de delfini, este metoda lor de navigatie "pe ne-ve": ii ajuta sa "simta" prezenta obstacolelor in fata lor, chiar daca nu le vad.

Aceste animale emist pulsuri de ultrasunete (sunete de frecventa foarte inalta, pe care urechea umana nici nu le poate percepe). Undele ultrasonice se izbesc de obstacolul din fata si se intorc (principiul ecoului) la emitator, care afla, astfel, ca in fata lui se gaseste ceva si ia o decizie in consecinta.Un liliac, de pilda, isi da seama daca are de-a face cu o insecta (trebuie mancata) sau cu peretele de stanca al pesterii, zidul unei constructii ori un om (trebuie ocolite). Si delfinii se folosesc de ecolocatie, atunci cand inoata prin ape maloase, cu vizibilitate foarte redusa. Acum, sa dam si omului ce-i al omului: homo sapiens sapiens, cu creierul lui destept, a descoperit acest principiu si l-a aplicat in constructia unor aparate, numite sonare, folosite pentru detectia subacvatica a obiectelor. Unul dintre factorii care ii fac pe rechinii carnivori niste pradatori atat de eficienti este faptul ca ei sunt capabili sa detecteze campuri electrice slabe care le semnaleaza prezenta, in apropiere, a unor creaturi vii care le-ar putea sluji drept hrana.
Toate animalele emit astfel de campuri de energie, rezultatul activitatii bioelectrice din corp, dar nu toate sunt capabile sa receptioneze aceste semnale din mediul exterior.Rechinii, insa, au celule speciale cu ajutorul carora percep aceste impulsuri, transmise prin apa - treaba de care, se recunoastem , noi nu suntem in stare (ati simtit voi in apa, vreodata, prezenta unui peste de la nu stiu cati metri, fara sa-l vedeti?) Atat de dezvoltat e acest simt uimitor, incat un rechin poate descoperi un peste chiar daca acesta e ascuns in nisip - doar dupa slabele impulsuri electrice produse de contractiile muschilor sai.

Receptori de temperatura avem si noi - simtim cand aerul e cald ori rece - dar suntem departe de performantele pe care le ating, in acesta privinta, anumite specii de serpi.

Serpii boa, de pilda, percep "caldura" (radiatia infrarosie) emisa de corpul unui soarece aflat la distanta de mai multi metri si se indreapta cu precizie spre aceasta potentiala prada.Organele de simt corespunzatoare (sunt doua) sunt localizate intre ochi si nari, de ambele parti ale capului, astfel incat a sarpele poate "simti" cu precizie directia in care se gaseste prada si distanta pana la ea, ajustandu-si fara gres unghiul si viteza atacului, drept care nu-si greseste tinta nici macar pe intuneric. (Intuneric e pentru noi, care nu vedem in infrarosu. Sarpele, insa, vede.)

In ochii nostru, o multime de pasari apar colorate in nuante terne, din gama griurilor si a brunurilor dar, daca am vedea asa cum vad adesea pasarile, in lungimi de unda imperceptibile pentru noi, ni s-ar parea gatite in cele mai stralucitoare culori.
La fel si insectele - sunt capabile sa vada in lungimi de unda aflate in afara spectrului vizibi(vizibil pentru noi, ca asa-i omul: zice ca numai ce se refera la el conteaza).
Cu alte cuvinte, acolo unde noi nu vedem mare lucru, ele vad o multime de detalii, iar acolo unde pare intuneric complet, poate sa fie, de fapt, destula lumina (ultravioleta, insa) si destule lucruri de vazut - pentru cei care vad in ultraviolet.Asta nu insemna ca noi nu folosim vederea in ultraviolet: unele instrumente astronomice de inalta performata (precum telescopul Hubble) capteaza, de fapt, imagini in ultraviolet, pe care noi, insa , nu le putem vedea ca atare. Imaginile cu pricina sunt colorate, ulterior, de niste tehnicieni, care le dau diverse nuante din spectrul vizibil, astfel sa putem intelege si noi ceva din acele poze.

Unele mamifere - cele mai familiare noua fiind pisicile, dar trasatura se regaseste si la multe mamifere salbatice - au fundul ochiului captusit cu o membrana reflectorizanta (numita tapetum lucidum), care oglindeste - si deci amplifica - si cea mai slabaa raza de lumina, dandu-i astfel posibilitatea sa mai impresioneze o data celulele fotoreceptoare din retina.

Asa se explica de ce, intr-un intuneric aproape complet, pisicile vad totusi destul de bine: membrana reflectorizanta - aceea care face ca ochii sa le straluceasca in intuneric le ajuta sa profite de orice firicel de lumina, fie el cat de firav.De ce isi tot flutura serpii limba lor infurcata, atunci cand se deplaseaza? Ei bine, culeg informatii care ii ajuta sa se orienteze. De fapt, ei "gusta" aerul: capteaza si analizeaza particulele existente in aer si, astfel, isi formeaza o idee asupra a ceea ce se gaseste in acel mediu.La om, moleculele odorante din aer sunt "culese" cu ajutorul mucoasei nazale; la serpi, aceasta colectare are loc cu ajutorul limbii. Particulele captate pe suprafata umeda a limbii sunt analizate apoi cu ajutorul unor organe speciale - organele lui Jacobson - care transmit infomatia la creier; iar aici, este transformata intr-o senzatie care ii "spune" sarpelui ceva despre mediul in care se afla.

Unii fluturi de noapte sunt in stare sa simta prezenta unor feromoni emisi de membri ai sexului opus. Mare lucru! o sa ziceti. Doar chestia cu feromonii e valabila si la oameni, dupa cate cunoastem din cercetari recente. Da, dar din cate stim pana acum, noi, oamenii, trebuie sa stam destul de aproape unii de alti ca sa percepem semnalele feromonale transmise de semenii nostri.

Pe cand fluturii de noapte sunt in stare sa simta prezenta partenerilor de la niste distante de necrezut - peste zece kilometri, in cazul unor specii. Cu alte cuvinte, sunt capabili sa detecteze niste concentratii infime de feromoni - cateva molecule intr-un ocean de aer. Asta e ca si cum am fi noi capabili sa simtim gustul de… vinului - sa zicem -, gustand apa dintr-un lac in care au fost puse si cateva picaturi de vin…
La om, mustatile sunt un caracter sexual secundar masculin; la alte mamifere, insa, ceea ce numim noi "mustati" reprezinta cu totul altceva: niste fantastic de sensibile si eficiente organe de simt.

Cand animalul e in stare de veghe si mai ales atunci cand se deplaseaza, perii lungi din jurul botului - numiti vibrize - se misca intruna, iar semnalele captate de ele se integreaza intr-o soi de harta a imprejurimilor, care ajuta mamiferele cu pricina sa se orienteze chiar si pe intuneric.Majoritatea rozatoarelor, de pilda, n-au o vedere buna, dar compenseaza prin dezvoltarea remarcabila a altor simturi: au o exceptionala acuitate a simtului olfactiv (ele traiesc efectiv intr-un "peisaj de mirosuri", asa cum noi, specie "vizuala" prin excelenta, traim intr-o lume a formelor si a culorilor) si poseda un auz mult mai dezvoltat decat al omului, la care se adauga acest minunat aparat de detectie reprezentat de vibrize.Cum izbutesc, de plida, sobolanii, cu vederea lor slaba, sa se orienteze prin canale si pivnite, pe intuneric? Cercetari foarte recente au aratat ca ei pipaie neincetat suprafetele din jur cu ajutorul vibrizelor, ca acestea vibreaza cu frecvente diferite, specifice, in functie de lungimea lor si ca au o sensibilitate extraordinara - percepand denivelari extrem de fine ale suprafetelor - careia ii corespunde o capacitate la fel de extraordinara a creierului de a analiza acesta avalansa de informatii.Aceasta colectie de simturi formidabile explica, probabil, remarcabilul succes evolutiv al rozatoarelor (ele constituie cel mai numeros grup de mamifere existent astazi).

La om, mecanismul auzului, e in linii mari, urmatorul: membrana timpanica vibreaza sub presiunea exercitata de undele sonore; vibratiile sunt tranmise, prin urechea medie, prin intermediul unui sir de trei oscioare - ciocanul, nicovala, scarita - spre celulele din canalele urechii interne, celule inzestrate cu cili (perisori microscopici) care se misca in ritmul vibratiilor si transmit acest semnal la creier, unde el e descifrat, dand nastere senzatiiilor auditive.

Dar cine zice ca pentru a auzi ai, neaparat, nevoie de timpan? Exista si alte membrane care pot juca rolul acestuia. De pilda, cateva mii de specii de pesti folosesc, in locul membranei timpanice, vezica inotatoare (ceea ce se numeste, popular, "basica" pestelui) a carei membrana vibreaza sub influenta undelor sonore si transmite vibratiile la urechea interna prin intermediul unui sir de oase micute, ce alcatuiesc aparatul Weber.

Modul in care se orienteaza pasarile in timpul migratiei ramane unul dintre marile mistere ale stiintei. Mai multe explicatii au fost propuse in decursul timpului, cele mai larg acceptate azi fiind cele care sustin ca pasarile se orienteaza cu ajutorul campului magnetic terestru.

O ipoteza indrazneata, de data recenta, sustine ca pasarile ar percepe acest camp de forta printr-un soi de sinestezie. La om, termenul de sinestezie desemneaza o asociere bizara de senzatii de natura diferita - exista, de pilda, oameni care, la auzul unor anumite sunete, vad anumite culori; evident, e o anomalie, rar intalnita si inca prea putin studiata. Conform ipotezei mentionate, pasarile ar "vedea" liniile campului magnetic terestru sub forma unui desen suprapus peste peisaj, iar orientarea acestor linii le indica directia ce trebuie urmata.

sursa:descopera.ro

readmore »»

Povesti cu animale...

...mai putin obisnuite. PUIUL NOROCOS.

Un mic pui de wombat (marsupial australian), nou-nascut, a fost salvat de catre un sofer, dupa ce acesta a observat ca mama animalului fusese lovita de o masina, la numai cateva momente dupa nastere. In prezent, animalul se afla la centrul Warrandyte Wildlife din Melbourne, unde este atent ingrijit si monitorizat.

CEL MAI MIC.

Cel mai mic miel din lume este Mathild, animal nascut pe cale naturala, nu in urma unei incrucisari genetice, la o ferma din Ipswich, langa Suffolk, in Marea Britanie. Subspecia din care face parte se numeste Breton Dwarf (Piticul Breton), pentru ca berbecii, la maturitate ajung la o inaltime de cel mult 45 de centimetri.

5 PUI CIUDATI.

Au fost descoperiti abandonati intr-o gradina din oraselul britanic Stoke Newington, intr-o punga de plastic, de catre un iubitor de animale care i-a dus imediat la un centru de ingrijire a animalelor RSPCA. Initial, atat cel care i-a descoperit, cat si membri centrului au crezut ca au de-a face cu 5 pui noi-nascuti de bull terrier Staffordshire. Dupa 2 zile, comportamentul ciudat al puilor le-a dezvaluit, insa, adevarata identitate: cei 5 pufosi sunt pui de vulpe.

CAINELE NOROCOS.

Nu mai putin de 40 de medici veterinari s-au ocupat de el, reconstruindu-l practic os cu os, dupa ce Ruby, catelul din imagine, a fost victima unui grav accident de masina. 3 labe rupte in numeroase locuri, sternul rupt, un genunchi dislocat, ligamente rupte, taieturi si sangerari interne - cu asta au avut de luptat medicii in ceea ce a fost cea mai complexa si mai costisitoare (£11,500) operatie suportata de un animal in Marea Britanie.
PESCARASII ALBASTRI.

In mijlocul primaverii este timpul ideal pentru ca o noua generatie sa fie... conceputa. Astfel de pasari traiesc si in Romania, in Delta Dunarii.

readmore »»