minuni ale naturii de pe Terra!

Exista numeroase locuri pe planeta noastra ce pot fi cu usurinta catalogate drept minuni. Creatiile naturii sunt fara egal, iar locurile unde se afla cele mai stranii dintre ele au ajuns atractii turistice.

1. Pamukkale (Turcia)
In limba turca pamukkale inseamna "castelul de bumbac" si daca te uiti imagine iti dai seama de ce. Totusi, acesta minune geologica a fost locul orasului antic Hierapolis. Locul, in sine, este format dintr-o serie de travertine si izvoare termale. Travertinele, dispuse aspect concentric, sunt aproape albe, iar cauza structurilor ciudate sunt izvoarele termale .

2. Tunuri de gheata de pe Muntele Erebus (Antarctica)
Muntele Erebus este unul dintre cei mai activi vulcani de pe pamant si ajunge aproape la patru kilometri deasupra nivelului marii. Muntele emana un gaz fierbinte care calatoreste prin fisurile rocilor vulcanice, ce au creat un sistem complex de pesteri de gheata.


3. Gheizerul "zburator" (Nevada, SUA)
Acesta arata ca si cum ar fi fost de pe alta planeta sau de pe platorile unui film SF. Gheizerul se afla in apropiere de Valea Hualapai Gerlach (Nevada, SUA) si nu poate fi vizitat, deoarece se afla pe un teren privat. Acest gheizer a fost descoperit in 1916; proprietarii locului cautau apa si cand au gaurit terenul au lovit un buzunar geotermal de apa, iar rezultatul a fost un gheizer.

4. Kasha Katuwe Tent Rocks (New Mexico, SUA)
Monumentul National din New Mexico, Kasha-Katuwe este alcatuit din roci in forma de cort datorita eroziunii cauzate de eruptiile vulcanice violente in urma cu mai bine de sase sau sapte milioane de ani. Formatiunile au inaltimi de la cativa metri pana la 90 de metri.

5. Valea Lunii (Argentina)
Ischigualasto, care inseamna "locul unde ai pus luna" este o vale din Argentina. Aceasta suprafata este impanzita cu formatiuni geologice generate de eroziuni eoliene, rezultatul fiind rocile rotunjite. Valea care in trecut a fost fertila, iar acum este arida, contine foarte multe plante si fosile de animale, iar paleontologii vin din toata lumea pentru a le studia.

6. Danxia Landform (China)
Acesta este un fenomen unic, ce poate fi vazut in mai multe locuri din China. Exemplul dat este situat in Zhangye, provincia Gansu. Danxia este o forma de relief, din gresie rosiatica, care a fost erodat in timp si transformat intr-o serie de munti inconjurati de stanci rotunde si multe formatiuni neobisnuite de roci.

7. Enchanted Well - Chapada Diamantina National Park (Brazilia)
Acest urias bazin este situat la o adamcime de 120 de metri, iar apa  fiind extrem de limpede, rocile si trunchiurile de copaci se pot vedea clar. Lumina patrunde printr-o crapatura si creeaza o reflectie albastra pe apa. Accesul la iaz este foarte controlat pentru protectia mediului si a ecosistemelor sale rare si delicate.

8. Padurea de piatra (China)
Shilin sau "padurea de piatra" este un exemplu impresionant al topografiei carstice. Rocile sunt din calcar, fapt ce a permis eroziunea de catre apa de la suprafata. "Padurea de piatra" este cunoscuta inca din timpul dinastiei Ming, drept "Prima minune a lumii".

9. Wulingyan, Hunan (China)
Regiunea Hunan este plina de peisaje extraordinare si magnificul Wulingyan este unul din cele mai mari atractii turistice. Aceasta minune geologica este alcatuitita din peste 3000 de roci sedimentare carstice. Pe  suprafata sunt intalnite foarte multe cascade si tot aici se gasesc cele mai mari pesteri de calcar, din Asia.

10. Salar de Uyuni (Bolivia)
Salar-ul este una dinte imaginile iconice ale Boliviei, un desert alcatui, in intregine din sare in mijlocul platoului alpin Altiplano. Este un desert expansiv, care reflecta soarele in asa fel incat creeaza un efect de oglinda cu cerul, iar pe suprafata lui se afla multe lacuri care au culori ciudate, datorate depozitelor minerale din regiune.
Se estimeaza ca acest desert contine 10 miliarde de tone de sare, din care mai putin de 25.000 de tone sunt extrase anual.

readmore »»

Fenomene incredibile din natura

In timpul verii, lacul de langa Osoyoos (British Columbia) seaca si scoate la iveala formatiuni care au devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi din intreaga lume, dar si pentru cercetatori care s-au incumetat sa desluseasca misterul fundului care abunda in culori, minerale si forme geometrice.

"Lacul patat" este de o frumusete rara, iar fenomenul prin care el ajunge in forma din imagine este unic. Exista concentratii foarte mari de sulfat de magneziu, de sodiu si de calciu, fiecare precipitand diferit cand apa se evapora.

Cine muta pietrele in Valea Mortii? Iata un mister care inca ii fascineaza pe oameni, chiar daca cea mai plauzibila explicatie a fost data de cercetatori: vantul. Exista pietre si de o suta de kilograme care calatoresc prin desertul arid cu o lungime de 120 de kilometri, asezat in California.

 Ele inainteaza usor, uneori schimbandu-si directia la 90 de grade, lasand urme vizibile in spate. Oamenii de stiinta sustin ca deplasarea se face numai dupa ploaie, cand namolul este moale si permite o inaintare de cativa milimetri. Totusi, nu putini sunt aceia care pun totul in carca paranormalului, spunand ca forte inexplicabile actioneaza asupra pietrelor...

In 1839, Charles Darwin calatorea prin Argentina, croindu-si drum printre "los penitentes", formatiuni de gheata aflate in Anzi, la peste 4.000 de metri altitudine. Acestea au aspectul unor lame de cutit, unele inalte si de cinci metri.

Se formeaza prin trecerea directa a vaporilor de apa din ceata in stare solida (sublimare) dar si datorita vanturilor puternice care modeleaza campuri albe. Liboutry a intrat in detaliu, explicand fenomenul si prin puterea de refractie a suprafetelor, care cresc punctul de ceata, aflat initial la sub zero grade. Betterton a descris si o formula matematica pentru los penitentes; fenomenul ramane inca un mister, chiar daca a fost destul de studiat.

Un fenomen care ne-a fascinat inca din copilarie este aurora boreala. Oamenii care locuiesc spre poli le numesc "dansuri ale spiritelor". Aurorele se vad mai bine noaptea, ele putand si monocrome sau policrome. Termenul provine de la Aurora, zeita romana a zorilor si Boreas, vantul de nord al grecilor.

 Fenomenul se produce prin ionizarea oxigenului (da culoarea verde sau rosu inchis) si azotului (da culoarea albastru sau rosu) in ionosfera, la aproximativ 80 de kilometri altitudine. Aurorele boreale reprezinta un adevarat spectacol ceresc, ele atragand anual zeci de mii de turismi spre cercurile polare, acolo unde se observa cel mai bine.

Tornadele reprezinta fenomene relativ des intalnite in America. Uneori, ele se pot forma in ocean, absorbind apa in vortex si devenind "trompe de apa". Putini stiu insa ca si in cazul incendiilor pot aparea astfel de fenomene spectaculoase si deloc prietenoase.

Un caz celebru este cutremurul din 1923 din Japonia, atunci cand cartierul Hifukusho-Ato a luat foc. Din cauza diferentelor uriase de temperatura, s-a format o tornada care a inceput sa "soarba" flacarile, distrugand totul in calea ei. Au murit atunci aproximativ 40.000 de oameni, in numai cateva minute...

Apar ca niste diverticuli la baza norilor si creaza un fenomen impresionant. Aveti in imagine norii mammatus, numiti si "norii san". Ei apar prin modificari in stratul inferior al unor nori care intalnesc conditii meteo speciale, cu temperaturi precise in interiorul norilor, respectiv sub acestia.

Au fost lansate numeroase teorii, insa niciuna nu a clarificat fenomenul. Multi au spus ca norii respecta undele de gravitatie ale Pamantului. Exista zece ipoteze, insa niciuna completa. Se pare ca natura nu se lasa usor descoperita, lucru care nu poate decat sa ne incante. Misterele sunt mai frumoase atunci cand sunt lasate in pace...

readmore »»

Povesti cu animale

Viata bate filmul! Inclusiv, viata animalelor. Adevarate telenovele lacrimogene, dar cat se poate de autentice, au loc zilnic in lumea vie.

MANGUSTELE OBRAZNICE. Ati crezut ca numai Regina Rosie din Alice in Tara Minunilor se foloseste de purcelusi si de alte biete animale pentru a-si odihni trupul? Ei bine, doua manguste obraznice, de la gradina zoologica Taronga, din Sydney, Australia, au adoptat acelasi obicei. Priviti cu atentie in fotografie. Cea de treia mangusta, care doarme dusa, pare ca nici nu observa faptul ca este folosita pe post de... canapea.

SEE YOU LATER, ALLIGATOR!Vorba vine. De fapt, egreta din fotografie se va mai intalni cu crocodilul de abia intr-o viata viitoare. Asta pentru ca tocmai a sfarsit ca mic dejun al ferocelui pradator. Culmea este ca singura s-a dus in gura crocodilului, gonindu-si o surata, pentru a avea acces la un loc mai bun de pescuit. Intamplarea a avut loc in Boynton Beach, Florida, SUA.

MATA ACROBATA. Pisica salbatica africana nu se dezminte: este in stare de salturi spectaculoase, ajungand la o inaltime cu de 6-7 ori mai mare decat lungimea proprie. Felina surprinsa in fotografia de mai jos se hranise deja cu doi porumbei, insa apetitul pentru hrana si vanatoare au determinat-o sa intre din nou in actiune. Pisica a executat un salt perfect, o pirueta, iar in cadere a prins si cel de-al treilea porumbel, care nu a avut nicio sansa.

O VEVERITA FOARTE LACOMA. Va intrebati, poate, daca priviti cu atentie fotografia, de ce veverita cu pricina are falca atat de umflata. Ei bine, pentru ca incearca sa sparga alune de padure, alimentul ei favorit. Veverita poarta numele Penelope si traieste in Ontario, Canada.

MIC SI IMPERTINENT. Impunatorul mastiff pe nume Seamus a fost ales pe post de « asistent canin » la centrul de ingrijire si dresaj Australia's Guide Dogs Victoria, din motive bine intemeiate: uriasul de 68 de kg este extrem de linistit si prietenos. Rolul blandului Seamus este acela de a-i ajuta pe dresori, atunci cand acestia obisnuiesc cateii mici cu prezenta altor animale si sunt pusi sa execute comenzi si sa stea cuminti, fara a fi distrasi de alti caini sau pisici. Blandetea lui Seamus a fost pusa la incercare atunci cand Ginger, un pui mic si nervos a avut ideea sa-l muste de limba. Uriasul si-a pastrat, insa, calmul si a ramas impasibil in fata provocarii.

readmore »»

Simturile uimitoare ale animalelor

Vedem destul de bine, auzim asa si asa, suntem capabili - ma rog, unii dintre noi, si dupa antrenament serios - sa recunoastem mirosurile a cateva mii de substante diferite (cu conditia sa fie in concentratii maricele), identificam numeroase gusturi si avem o sensibilitate tactila mare – cel putin la nivelul mainilor… Suntem bine inzestrati, nu-i asa? Fara indoiala, ne-am descurcat bine ca specie, in decursul evolutiei, scotand tot ceea ce puteam scoate din “echipamentul” cu care ne-a inzestrat natura.
Insa putina smerenie n-are cum sa ne strice: in ceea ce priveste simturile, in lumea animalelor exista niste capacitati inaccesibile noua si care ne fac sa parem de-a dreptul subdezvoltati, prin comparatie. Exista specii care, desi se afla mai jos decat noi pe scara evolutiei - cel putin asa ne place noua sa credem - au niste insusiri asa de uimitoare, incat ne lasa cu gura cascata si ne trezesc simtul modestiei pe care - tot in cursul evolutiei - l-am cam pierdut. Inainte de a ne lauda ca noi suntem cei mai tari din toate punctele de vedere, n-ar strica sa aflam si de ce sunt in stare altii: iata o lista de 10 astfel de "puteri" exceptionale ale unor animale.

Ecolocatia, prezenta la multe specii de lilieci si de delfini, este metoda lor de navigatie "pe ne-ve": ii ajuta sa "simta" prezenta obstacolelor in fata lor, chiar daca nu le vad.

Aceste animale emist pulsuri de ultrasunete (sunete de frecventa foarte inalta, pe care urechea umana nici nu le poate percepe). Undele ultrasonice se izbesc de obstacolul din fata si se intorc (principiul ecoului) la emitator, care afla, astfel, ca in fata lui se gaseste ceva si ia o decizie in consecinta.Un liliac, de pilda, isi da seama daca are de-a face cu o insecta (trebuie mancata) sau cu peretele de stanca al pesterii, zidul unei constructii ori un om (trebuie ocolite). Si delfinii se folosesc de ecolocatie, atunci cand inoata prin ape maloase, cu vizibilitate foarte redusa. Acum, sa dam si omului ce-i al omului: homo sapiens sapiens, cu creierul lui destept, a descoperit acest principiu si l-a aplicat in constructia unor aparate, numite sonare, folosite pentru detectia subacvatica a obiectelor. Unul dintre factorii care ii fac pe rechinii carnivori niste pradatori atat de eficienti este faptul ca ei sunt capabili sa detecteze campuri electrice slabe care le semnaleaza prezenta, in apropiere, a unor creaturi vii care le-ar putea sluji drept hrana.
Toate animalele emit astfel de campuri de energie, rezultatul activitatii bioelectrice din corp, dar nu toate sunt capabile sa receptioneze aceste semnale din mediul exterior.Rechinii, insa, au celule speciale cu ajutorul carora percep aceste impulsuri, transmise prin apa - treaba de care, se recunoastem , noi nu suntem in stare (ati simtit voi in apa, vreodata, prezenta unui peste de la nu stiu cati metri, fara sa-l vedeti?) Atat de dezvoltat e acest simt uimitor, incat un rechin poate descoperi un peste chiar daca acesta e ascuns in nisip - doar dupa slabele impulsuri electrice produse de contractiile muschilor sai.

Receptori de temperatura avem si noi - simtim cand aerul e cald ori rece - dar suntem departe de performantele pe care le ating, in acesta privinta, anumite specii de serpi.

Serpii boa, de pilda, percep "caldura" (radiatia infrarosie) emisa de corpul unui soarece aflat la distanta de mai multi metri si se indreapta cu precizie spre aceasta potentiala prada.Organele de simt corespunzatoare (sunt doua) sunt localizate intre ochi si nari, de ambele parti ale capului, astfel incat a sarpele poate "simti" cu precizie directia in care se gaseste prada si distanta pana la ea, ajustandu-si fara gres unghiul si viteza atacului, drept care nu-si greseste tinta nici macar pe intuneric. (Intuneric e pentru noi, care nu vedem in infrarosu. Sarpele, insa, vede.)

In ochii nostru, o multime de pasari apar colorate in nuante terne, din gama griurilor si a brunurilor dar, daca am vedea asa cum vad adesea pasarile, in lungimi de unda imperceptibile pentru noi, ni s-ar parea gatite in cele mai stralucitoare culori.
La fel si insectele - sunt capabile sa vada in lungimi de unda aflate in afara spectrului vizibi(vizibil pentru noi, ca asa-i omul: zice ca numai ce se refera la el conteaza).
Cu alte cuvinte, acolo unde noi nu vedem mare lucru, ele vad o multime de detalii, iar acolo unde pare intuneric complet, poate sa fie, de fapt, destula lumina (ultravioleta, insa) si destule lucruri de vazut - pentru cei care vad in ultraviolet.Asta nu insemna ca noi nu folosim vederea in ultraviolet: unele instrumente astronomice de inalta performata (precum telescopul Hubble) capteaza, de fapt, imagini in ultraviolet, pe care noi, insa , nu le putem vedea ca atare. Imaginile cu pricina sunt colorate, ulterior, de niste tehnicieni, care le dau diverse nuante din spectrul vizibil, astfel sa putem intelege si noi ceva din acele poze.

Unele mamifere - cele mai familiare noua fiind pisicile, dar trasatura se regaseste si la multe mamifere salbatice - au fundul ochiului captusit cu o membrana reflectorizanta (numita tapetum lucidum), care oglindeste - si deci amplifica - si cea mai slabaa raza de lumina, dandu-i astfel posibilitatea sa mai impresioneze o data celulele fotoreceptoare din retina.

Asa se explica de ce, intr-un intuneric aproape complet, pisicile vad totusi destul de bine: membrana reflectorizanta - aceea care face ca ochii sa le straluceasca in intuneric le ajuta sa profite de orice firicel de lumina, fie el cat de firav.De ce isi tot flutura serpii limba lor infurcata, atunci cand se deplaseaza? Ei bine, culeg informatii care ii ajuta sa se orienteze. De fapt, ei "gusta" aerul: capteaza si analizeaza particulele existente in aer si, astfel, isi formeaza o idee asupra a ceea ce se gaseste in acel mediu.La om, moleculele odorante din aer sunt "culese" cu ajutorul mucoasei nazale; la serpi, aceasta colectare are loc cu ajutorul limbii. Particulele captate pe suprafata umeda a limbii sunt analizate apoi cu ajutorul unor organe speciale - organele lui Jacobson - care transmit infomatia la creier; iar aici, este transformata intr-o senzatie care ii "spune" sarpelui ceva despre mediul in care se afla.

Unii fluturi de noapte sunt in stare sa simta prezenta unor feromoni emisi de membri ai sexului opus. Mare lucru! o sa ziceti. Doar chestia cu feromonii e valabila si la oameni, dupa cate cunoastem din cercetari recente. Da, dar din cate stim pana acum, noi, oamenii, trebuie sa stam destul de aproape unii de alti ca sa percepem semnalele feromonale transmise de semenii nostri.

Pe cand fluturii de noapte sunt in stare sa simta prezenta partenerilor de la niste distante de necrezut - peste zece kilometri, in cazul unor specii. Cu alte cuvinte, sunt capabili sa detecteze niste concentratii infime de feromoni - cateva molecule intr-un ocean de aer. Asta e ca si cum am fi noi capabili sa simtim gustul de… vinului - sa zicem -, gustand apa dintr-un lac in care au fost puse si cateva picaturi de vin…
La om, mustatile sunt un caracter sexual secundar masculin; la alte mamifere, insa, ceea ce numim noi "mustati" reprezinta cu totul altceva: niste fantastic de sensibile si eficiente organe de simt.

Cand animalul e in stare de veghe si mai ales atunci cand se deplaseaza, perii lungi din jurul botului - numiti vibrize - se misca intruna, iar semnalele captate de ele se integreaza intr-o soi de harta a imprejurimilor, care ajuta mamiferele cu pricina sa se orienteze chiar si pe intuneric.Majoritatea rozatoarelor, de pilda, n-au o vedere buna, dar compenseaza prin dezvoltarea remarcabila a altor simturi: au o exceptionala acuitate a simtului olfactiv (ele traiesc efectiv intr-un "peisaj de mirosuri", asa cum noi, specie "vizuala" prin excelenta, traim intr-o lume a formelor si a culorilor) si poseda un auz mult mai dezvoltat decat al omului, la care se adauga acest minunat aparat de detectie reprezentat de vibrize.Cum izbutesc, de plida, sobolanii, cu vederea lor slaba, sa se orienteze prin canale si pivnite, pe intuneric? Cercetari foarte recente au aratat ca ei pipaie neincetat suprafetele din jur cu ajutorul vibrizelor, ca acestea vibreaza cu frecvente diferite, specifice, in functie de lungimea lor si ca au o sensibilitate extraordinara - percepand denivelari extrem de fine ale suprafetelor - careia ii corespunde o capacitate la fel de extraordinara a creierului de a analiza acesta avalansa de informatii.Aceasta colectie de simturi formidabile explica, probabil, remarcabilul succes evolutiv al rozatoarelor (ele constituie cel mai numeros grup de mamifere existent astazi).

La om, mecanismul auzului, e in linii mari, urmatorul: membrana timpanica vibreaza sub presiunea exercitata de undele sonore; vibratiile sunt tranmise, prin urechea medie, prin intermediul unui sir de trei oscioare - ciocanul, nicovala, scarita - spre celulele din canalele urechii interne, celule inzestrate cu cili (perisori microscopici) care se misca in ritmul vibratiilor si transmit acest semnal la creier, unde el e descifrat, dand nastere senzatiiilor auditive.

Dar cine zice ca pentru a auzi ai, neaparat, nevoie de timpan? Exista si alte membrane care pot juca rolul acestuia. De pilda, cateva mii de specii de pesti folosesc, in locul membranei timpanice, vezica inotatoare (ceea ce se numeste, popular, "basica" pestelui) a carei membrana vibreaza sub influenta undelor sonore si transmite vibratiile la urechea interna prin intermediul unui sir de oase micute, ce alcatuiesc aparatul Weber.

Modul in care se orienteaza pasarile in timpul migratiei ramane unul dintre marile mistere ale stiintei. Mai multe explicatii au fost propuse in decursul timpului, cele mai larg acceptate azi fiind cele care sustin ca pasarile se orienteaza cu ajutorul campului magnetic terestru.

O ipoteza indrazneata, de data recenta, sustine ca pasarile ar percepe acest camp de forta printr-un soi de sinestezie. La om, termenul de sinestezie desemneaza o asociere bizara de senzatii de natura diferita - exista, de pilda, oameni care, la auzul unor anumite sunete, vad anumite culori; evident, e o anomalie, rar intalnita si inca prea putin studiata. Conform ipotezei mentionate, pasarile ar "vedea" liniile campului magnetic terestru sub forma unui desen suprapus peste peisaj, iar orientarea acestor linii le indica directia ce trebuie urmata.

sursa:descopera.ro

readmore »»