4.03.2010

omul care a vazut toate tarile din lume

.

Andre Brugiroux

Cine nu a visat vreodata sa colinde toate tarile lumii? Sa vada, sa auda si sa simta franturi din intregul carusel de tari, noroade, popoare si triburi ratacite printre meridiane? Spre surprinderea multora, din cei peste 7 miliarde de pamanteni, cati traiesc la ora actuala, un singur om a reusit sa calce toate granitele care despart cele peste 200 de state ale lumii.

Dincolo de diferente
Nu este vreun mare miliardar excentric caruia banii i-au rapit orice emotie si avant. Nici vreun ciudat care incearca sa fuga de amintiri grele si cicatrici ascunse ale propriului trecut. Pur si simplu, este um om indragostit de calatorii, care inca mai crede in prietenie, armonie si buna intelegere. Dincolo de religii, culturi si mentalitati diferite. Dincolo de vitregiile istoriei si de genocide. Dincolo de discrepantele tehnologice sau financiare care ne despart. Este un francez varstnic care stie ca asemenarile intre oameni sunt mai importante decat deosebirile dintre ei. Credeti-l! El este omul care ne-a vazut pe toti, cu bunele si cu relele noastre.

Cel pentru care nu exista granite
Se spune ca granitele ridicate de oameni fata de altii asemenea lor, dar diferiti in limba, istorie, cultura si traditie, sunt trecute nestingherit doar de pasarile cerului si de vanturile stihiei. Pana in prezent, pasarilor si vanturilor li s-a adaugat un om. Un singur om.Andre Antoine Bruginoux va implini, in toamna acestui an, frumoasa varsta de 73 de ani. Rastimp in care a vazut multe si a experimentat inca si mai multe din amalgamul pe care viata si existenta il ofera unui temerar care se incumeta sa calatoreasca prin toate tarile lumii si sa viziteze cele mai interesante si mai izolate obiective de pe Terra.

Bruginoux s-a nascut in Villeneuve-Saint-Georges, o localitate din apropierea Parisului, dintr-un tata lucrator la caile ferate si o mama casnica. Copilaria i-a fost marcata de ororile celui de-al doilea Razboi Mondial. Apetitul pentru calatorii nu i-a fost deschis, asa cum ne-am fi asteptat, de catre tata, mama sa find, in schimb, cea care i-a transmis « microbul nomadismului ». Inainte de a se marita, doamna Bruginoux a fost o calatoare impatimita, care calcase la pas aproape toate ungherele Europei. Mai tarziu, impulsionat de aventurile povestite de mama, micul Andre se inscrie in grupul cercetasilor. Copilul era in extaz! La doar 8 ani isi gasise vocatia.
Porneste in marea aventura a calatoriilor la numai 17 ani. Prima parte a peregrinarilor si aventurilor sale avea a dureze nu mai putin de 18 ani, rastimp in care Andre Bruginoux avea sa parcurga cu piciorul peste 400.000 kilometri, strabatand un numar de 135 de tari de pe toate continentele!
In timpul tineretii, pe cand traversa Iranul, Andre a descoperit mistica Baha-i, o cale spirituala fondata in seculul al XIX-lea de catre un nobil persan, pe numele sau Baha'u llah. Tanarul francez este cucerit de noua religie, pe care o adopta cu entuziasm, ramanand si astazi un credincios Baha'i, doctrina care sustine, printre altele, ca nu exista decat un singur Dumenzeu, ca toate religiile sunt cai spre acelasi varf si ca toti oamenii sunt asemanatori: prin urmare ar trebui sa se poarte ca fratii intre ei, fara sa tina cont de credinte, cultura, bogatie materiala sau educatie. Andre a fost marcat, in special, de citatul de baza al misticului Baha'u llah care enunta ca: "Tot Pamantul este o singura tara", citat dupa care si-a ghidat intreaga viata.

Dupa ce a scris o carte si a produs un film documentar despre prima parte a drumetiilor in bocanci si cu rucsac, Andre a luat o pauza de cativa ani, rastimp in care s-a odihnit si s-a intarit fizic si spiritual pentru a doua parte a epopeei sale in care si-a propus sa calatoresca in tarile in care nu ajunsese inca.

De-a lungul calatoriilor sale fabuloase, francezul a avut parte de aventuri incredibile, a fost deseori in pericol de moarte, dar s-a delectat cu imagini, intamplari si peisaje fantastice. Pe scurt, a avut o viata de poveste.
Andre Bruginoux a facut inchisoare in sapte randuri, a fost deportat de cateva ori si jefuit de nenumarate ori. Nu o data, a fost la un pas de a fi ucis de fiare sau de oameni. A stat in preajma doctorului Albert Schweitzer, in spitalul acestuia din Lamberne, Gabon. A vizitat comunitatile de hippie din San Francisco si temutii vanatori de capete dayaci din Insula Borneo. A studiat yoga intr-un Ashram din Hiamalya. A trait, cateva luni, intr-un templu budist din Bangok. A muncit, ca voluntar, intr-un kibbutz din Israel, iar in junglele Columbiei a fost haituit, diverse factiuni acuzandu-l ca era un spion de-al lui Che Guevara. A fost alergat de o ursoaica furioasa in Alaska si s-a trezit pe neasteptate fata in fata cu un leu in Etiopia. A fost cat pe ce sa moara degerat in Alaska la minus 45 de grade Celsius, fiind salvat, in ultimul moment, de un vanator eschimos. De asemenea, era sa moara de sete in Desertul Victoria din Australia, dar a fost reperat la timp de un elicopter. A fost prins in mijlocul unui conflict militar in Cambodgia si era sa moara degerat pe cand incerca sa fotografieze ursii polari din Canada. Si-a gasit iubirea vietii sale intr-un sat pierdut in junglele din Suriname. A fost obligat sa bea doua sticle de vodka intr-o singura noapte, pe cand poposise intr-un sat de cazaci si s-a imbolnavit de dizenterie in Pakistan.
Nu a dormit niciodata in hoteluri, moteluri sau hosteluri. A calatorit rar cu masina, motocicleta, bicicleta, iar avionul sau vaporul le-a folosit doar pentru a se deplasa de pe un continent pe altul. A avut, intotdeauna, asupra sa un cort si un cutit si a "rupt" peste 500 de perechi de incaltaminte de-a lungul vietii sale. Ultimele sale calatorii au fost in indepartata peninsula Kamceatka si in inaccesibila Coree de Nord. Nu regreta nimic din ceea ce a trait pe propria piele, declarandu-se un om implinit si fericit.

Interviu cu pelerinul tuturor neamurilor
Recent, canalul ABC a reusit sa-i ia un scurt, dar edificator, interviu lui Andre Bruginoux. Performanta demna de lauda, mai ales daca tinem cont ca globe trotterul campion este foarte greu de gasit acasa.

R: Andre, esti cu siguranta persoana care a calatorit cel mai mult prin lume. Ce anume te-a facut sa iti alegi lumea intrega drept casa?

A. Bruginoux: Sa vezi lumea este, cu siguranta, un vis frumos pentru multi oameni. Eu am reusit sa-l transpun in realitate. Eram un copil in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Am trait, in direct, frica, distrugerea, moartea si saracia de atunci. Poate ca incerc si acum sa fug de ele. Cine stie? Experientele limita traite in copilarie m-au facut sa ma intreb cum de este posibil ca omul sa decada atat de mult? A fost inca un motiv sa pornesc pe drumuri. Am vrut sa cunosc oameni cat mai diferiti.

R: Viata traita pe drumuri nu a fost o experienta placuta si armonioasa. Ai povestit tu insuti despre numeroasele pericole si situatii socante in care te-ai aflat. Dar ai dat dovada de curaj si ti-ai acceptat soarta. Cum de ai ajuns la un asemenea nivel filozofic de acceptare a situatiilor periculoase care i-ar speria pe cei mai multi oameni?
A. Bruginoux: Pur si simplu, nu stiu sa explic asta. Poate Cineva acolo sus ma iubeste... altfel nu as mai fi fost acum in fata dvs. sa pot acorda interviuri.

R: Ai avut niste mentori sau te-a inspirat cineva de-a lungul calatoriilor tale?

A. Bruginoux: De cand ma stiu am fost atras de personalitatile Sfantului Francisc de Asissi si, in egala masura, de Mahatma Gandhi. Ca tot a-ti deschis subiectul, imi aduc aminte de perioada hippie, cand in sanul societatii americane tot ceea ce conta era marca si dimensiunea automobilului si contul din banca. Copii acelor oameni au respins materialismul cu puritatea tineretii si, in lipsa unor modele spirituale locale, autentice, s-au vazut nevoiti sa migreze in numar mare in India si Nepal, cautand ceva cu care sa-si umple golul din suflete. Este foarte important sa ai un model si sa fii un om credincios. Aproape ca nu conteza religia aleasa, cat conteaza devotamentul tau. De acolo iti iei puterea si speranta. Eu asa am razbit de fiecare data.


R: Cum si cu ce te-ai intretinut, de-a lungul calatoriilor?

A. Bruginoux: Bineiteles ca am avut nevoie de o suma minima de bani pentru mancare, haine, diverse consumabile si vize. Am muncit peste tot, nu am refuzat nicio munca cinstita. De exemplu, am lustruit incaltamintea oamenilor in Italia, si nici in prezent nu gasesc nimic rusinos sau umilitor in acesta ocupatie. Mare parte din banii castigati erau cheltuiti pe mancare si vize. Nu am dormit niciodata in hoteluri. Nici nu am mancat vreodata la restaurant.




R: Ce ne poti spune despre religia aleasa de tine?

A. Bruginoux: Ma bucur ca am avut puterea sa iau decizii personale in ceea ce priveste religia si calea sprituala aleasa. Vedeti, in multe tari si regimuri politice din lume nu poti face asa ceva fara sa sfarsesti ucis. Niciodata nu mi-au placut religiile impuse. M-am nascut in cultul romano-catolic si nu voi uita niciodata o intamplare din copilarie. Aveam 7-8 anisori, iar preotul catolic imi spunea cu toata seriozitatea ca in afara Bisericii Catolice nu exista salvare, nu exista mantuire. Am fost socat si mi-am spus atunci, cu mintea de copil: "Vai, cat ma bucur ca m-am nascut catolic. Sunt in sanul Bisericii, inca de la inceput". Pe masura ce cresteam, ma intrebam mereu ce se va alege de sufletele copiilor chinezi, indieni sau arabi. Oare vor merge in Iad cu totii pentru ca nu s-au nascut catolici, sau nu vor sa se converteasca? Cum sa cred asa ceva? Cum sa fiu de acord cu asa ceva? Sunt un om credincios, am ales cultul Baha-i, si sunt fericit. Pe de alta parte, astazi sunt mirat de lipsa de credinta a omului modern. Bisericile din Europa sunt goale, iar pe cand vizitam un templu budist din Thailanda am descoperit o colectie impresionata de reviste pornografice asezate chiar langa altar.

R: Conform opiniilor tale, toti oamenii traiesc intr-o orchestra mondiala, iar Creatorul este asemnea unui dirijor virtuos care ne conduce incet spre o armonia totala.
A. Bruginoux: Evident. Culturile popoarelor sunt diferite, dar ce este o cultura? Ce defineste o mentalitate in raport cu alta? Pentru mine, diferentele dintre culturi nu sunt altceva decat interpretari diferite din cauze mai degraba geografice, interpretari pe care le dam cu totii vis-a-vis de acelasi fenomen. Sa luam, spre exemplu, durerea. Daca o piatra cade pe piciorul unui occidental, acesta va urla de durere si, mai mult ca sigur, va urma o cascada de injuraturi. Daca aceeasi piatra cade pe piciorul unui asiatic, acesta, cel mai probabil, va izbucni in ras. Evident ca il doare la fel de tare ca pe european, dar mileniile de experiente si constientizari mai profunde ale lumii inconjuratoare il fac pe asiatic sa rada, in ciuda durerii. De ce? Pentru ca se bucura ca piatra nu l-a lovit in cap. Cand vom avea si noi, occidentalii, aceeasi mentalitate, atunci vom fi cu siguranta mai fericiti. Pe de alta parte, nu neg deloc avantajele materialismului. Din contra, pentru a trai armonios, omul trebuie sa se dezvolte si in directia materiala. Sa va spun un secret: nu poti sa-l cauti cu adevarat de Dumnezeu, decat atunci cand ai constientizat limitele materialului, ale bogatiei, ale luxului. Alfel, nu se poate. Vei fi doar un sarac care vrea sa fuga de saracie, refugiindu-se pe taramul spiritual. Nu vei reusi. Frustrarile de ordin material te vor opri din evolutia ta spre Divin.
sursa:descopera.ro.