Introducerea de fata ar putea fi cuprinsa in doar cateva cuvinte, rostite de catre Otto Lilienthal pe patul de moarte: “Mici sacrificii trebuie facute”. Cei 10 savanti, inventatori sau temerari din lista care urmeaza, fac parte din categoria oamenilor a caror curiozitate si pofta de cunoastere a primat chiar si inaintea propriei sigurante. Ignorand pericolele, acestia au rascolit prin colturile tainice ale stiintei, manati de o curiozitate nestapanita. Rezultatul? Noi, cei din secolul XXI ne bucuram de inventiile lor, insa acesti aventurieri din vremurile trecute au platit Stiintei tributuri fara de pret: sanatatea sau propria viata.
10. Galileo Galilei (1564 – 1642)
Galileo si-a dedicat o mare parte a vietii studierii astrelor si dezvoltarii instrumentelor menite sa faciliteze observatiile astronomice. Dincolo de descoperirile sale, revolutionare la acea vreme, acesta a platit si un tribut personal: pierderea vederii. Galileo era fascinat in mod special de Soare, prin urmare, isi petrecea o mare parte din timp facand observatii asupra astrului. In ultimii ani de viata, savantul era aproape orb ca urmare a deteriorii grave a retinelor, cauzata de observatiile sale indelungate.
9. Sir Humphrey Davy (1778 – 1829)
Sir Humphrey Davy, ingeniosul chimist si inventator britanic si-a inceput cu stangul cariera stiintifica. In perioada in care era doar un ucenic, a fost concediat din cauza ca provoca prea multe explozii. Dupa ce s-a specializat in chimie, si-a format straniul obicei de a inhala diversele gaze cu care avea de-a face. Din fericire, acest lucru a dus la descoperirea proprietatilor anestezice ale oxidului de azot. Insa, din nefericire pentru el, acelasi obicei a fost pe punctul de a-l ucide in repetate randuri. Frecventele otraviri ale organismului l-au lasat invalid pentru ultimele doua decade ale vietii sale. Chiar si in acest timp, a reusit “performanta” de a-si pierde complet vederea in timpul unei expozii din laborator. 
8. William Bullock (1813 – 1867)
Bullock a fost un inginer american, a carui inventie din 1863 a revolutionat industria tiparitului: o presa mai eficienta si mai rapida. Creatia sa a fost in final si cea care i-a adus moartea. In timp ce lucra la reparatiile unei prese, acesta si-a prins piciorul in rotile masinariei. Desi a reusit sa evadeze din stramtoare, in cateva zile o cangrena i-a cuprins piciorul, iar Bullock a murit in timpul operatiei de amputare a piciorului.
7. J. G. Parry-Thomas (1884 – 1927)
John Godfrey Parry-Thomas, pilot de curse si un inginer pasionat de motoare, avea un vis: sa doboare recordul de viteza stabilit de un alt concurent, Malcom Campbel. Pentru a face asta trebuia sa creeze o masina mai rapida. Viitoarea lui inventie a fost un vehicul prototip numit Babs, caruia ii operase mai multe modificari, printre care si lanturi expuse care legau rotile de motor. In data de 24 aprilie 1926, Parry-Thomas a doborat recordul mondial existent la acea vreme, atingand viteza de 270 de kilometri pe ora. Dupa numai un an, Malcom Campbell a stabilit un nou record mondial. Acest lucru nu a facut decat sa-l ambitioneze pe Parry-Thomas, care a facut noi imbunatatiri. De data aceasta insa, ambitia sa avea sa-i fie fatala. In timpul cursei, unul dintre lanturi s-a desprins si a ricosat in gatul pilotului, decapitandu-l partial. Parry-Thomas a murit pe loc. 
6. Jean-Francois De Rozier (1754 – 1785)
Jean-Francois, profesor de fizica si de chimie, a fost martor in 1783 la primul zbor al unui balon, eveniment care a nascut in el pasiunea pentru zbor. Dupa ce a asistat la ridicarea unui balon avand succesiv la bord, o oaie, o gaina si o rata, acesta a prins curaj si a realizat primul zbor controlat de un om. Fara a se opri acolo, De Rozier a planificat trecerea Canalului Manecii, din Franta catre Anglia. Acesta avea sa fie ultimul lui zbor. Dupa ce s-a ridicat la o inaltime de 450 de metri, balonul s-a dezumflat, cauzand caderea lui si inevitabil, moartea pasagerului. Logodnica lui De Rozier s-a sinucis 9 zile mai tarziu. 
5. Alexander Bogdanov (1873 – 1928)
Fizician, filozof, economist, scriitor SF si revolutionar, Alexander Bogdanov (foto, stanga) si-a inceput experimentele de transfuzie sangvina in 1924, aflat probabil, dupa cum se banuia, in cautarea izvorului tineretii eterne. Dupa 11 transfuzii pe care le-a efectuat asupra sa, acesta a declarat ca a stopat procesul alopeciei si si-a imbunatatit vederea. Din pacate pentru excentricul savant rus, tehnicile de transfuzie erau abia la inceput, iar testele preliminare nu constituiau o practica in sine. In 1928, Bogdanov si-a facut o transfuzie cu sange infectat cu malarie si tuberculoza. Dupa cum era de asteptat, a murit la scurt timp dupa temerara incercare.
4. Elizabeth Ascheim (1859 – 1905)
Dupa moartea mamei sale, Elizabeth Ascheim (foto, dreapta sus) s-a casatorit cu doctorul Wolf, medicul familiei. Manat de o curiozitate nestapanita, Woolf s-a aratat interesat de descoperirile lui Wilhelm Conrad Rontgen in privinta razelor X. Noile orizonturi stiintifice au atras si atentia sotiei sale, Elizabeth, care si-a parasit postul de bibliotecara pentru a se ocupa de experimentele in fizica. In cele din urma, cei doi au cumparat o masinarie care producea raze X, pe care au instalat-o in biroul doctorului. In decursul catorva ani, sotii Woolf au facut mai multe experimente in care au jucat si rolul cobailor. Din nefericire, in acele vremuri, informatiile despre razele X erau inca prea putine. Nerealizand consecintele lipsei de protectie, Elizabeth a murit in scurta vreme ca urmare a unei forme de cancer foarte violente.
De nationalitate canadiana, Slotin era unul dintre cercetatorii implicati in proiectul Manhattan (proiectul SUA de dezvoltare a bombei atomice). In timpul experimentelor de laborator, acesta a scapat accidental o sfera de beriliu pe o alta sfera care continea plutoniu. Inevitabil, o reactie chimica a avut loc, iar martorii au declarat ca au vazut o stralucire albastra careia i-a urmat un val de caldura. Ghinionistul savant a fost dus de urgenta la spital, insa a murit 9 zile mai tarziu. Cantitatea de radiatii la care fusese expus era echivalentul situatiei de a se afla la 1500 de metri de locul declansarii unei bombe atomice. Ca urmare a acestui accident, in laboratorul din Los Alamos nu au mai avut loc manevrari manuale ale substantelor. Slotin a fost declarat post-mortem erou de catre guvernul Statelor Unite, pentru ca a reactionat indeajuns de repede pentru a preveni moartea colegilor sai care se aflau in apropiere.
2. Otto Lilienthal (1848 – 1896) Ramas in istorie sub denumirea de Regele Planorului, Lilienthal a fost prima persoana care a inregistrat succes in mai multe zboruri succesive cu planorul. Ziarele si revistele internationale au publicat fotografii cu Lilienthal zburand care au oferit un nou imbold ideii publice si stiintifice conform careia masinile de zbor vor deveni in sfarsit realitate, dupa o perioada lunga marcata de indoieli, in care posibilitatea omului de a zbura reprezenta doar o utopie. Visul a fost intrerupt, cel putin pentru o perioada, dupa ce pionierul aviatiei, s-a prabusit de la o inaltime de 17 metri, rupandu-si coloana vertebrala. A murit in ziua urmatoare, insa ultimele sale cuvinte nu au tradat crezul sau de o viata: “Mici sacrificii trebuie facute”.
1. Marie Curie (1867 – 1934) Marie Curie este una dintre femeile care au participat la scrierea istoriei stiintei. De-a lungul activitatilor sale, ea a doborat nenumarate recorduri: prima femeie care a primit premiul Nobel, primul om de stiinta care a primit Nobelul de doua ori, in doua domenii diferite (fizica si chimie), prima femeie care a predat la Universitatea Sorbona din Paris, prima femeie laureata a Medaliei Davy pentru studiul asupra radiului. Marie Curie si-a dedicat intreaga viata studiului si stiintei. In afara de una dintre fiice, Eve, scriitoare, toti descendentii ei au urmat cariere stiintifice. Nascuta in Varsovia, Maria Sklodowska, pleaca la Paris pentru a urma cursurile de fizica si de matematica la Facultatea de Stiinte. Se casatoreste cu Pierre Curie, cu care are doua fiice: Irene si Eva. Obtine in 1903, impreuna cu Pierre Curie si Henri Becquerel, premiul Nobel in Fizica pentru cercetarile asupra radioactivitatii. In 1911 primeste cel de-al doilea premiu Nobel, de data acesta in chimie, pentru studiile asupra poloniului si radiului. Dupa moartea sotului sau intr-un accident de trasura, aceasta ii preia postul de profesor la universitatea Sorbona. In anii razboiului, nu ezita sa isi ia fiica mai mare, Irene, care avea deja 18 ani si sa plece impreuna pe front, ridicand mici lacase de prim ajutor, denumite “Petites Curies”. Acestea se aflau cat mai aproape de linia frontului, pentru ca soldatii raniti sa nu se deplaseze foarte mult. Anii de studiu asupra elementelor radioactive au expus-o inevitabil la o cantitate mare de radiatii, care se manifesta sub forma unei leucemii. In ciuda bolii sale, ea isi mentine in continuare postul de conducere in cadrul sectiei de chimie si fizica apartinand Institutului Radiului. In 1934, din cauza stadiului avansat se interneaza la sanatoriul din Haute-Savoie, unde moare la data de 4 iulie.
Postări
2 comments
Un articol foarte bun , Felicitari!
super post! :)
Trimiteți un comentariu Trimiteți un comentariu