6.10.2010

Vinovat sau inocent?

.

Despre autocontrol, unii specialisti spun ca este strans legat de nivelul de evolutie atins de un individ. Si ca stapanirea de sine implica neaparat autocunoastere, intrucat nu poti controla ceea ce nu cunosti. Sau poti?Principiul placerii vs principiul realitatii
Greu de rezistat ispitei unei recompense imediate; cei mai multi dintre noi, cand vrem ceva, vrem acel ceva pe loc, "acum". Desigur, maturitatea si ratiunea ne cer sa asteptam, sa ne amanam placerea si asa se face ca unii reuesc sa puna bani deoparte (!), altii sa aleaga un mar in locul unei felii de tort cu ciocolata la desert.
Se stie ca orice organism viu este capabil sa exercite un soi de autocontrol asupra unei multitudini de functii si comportamente: cum ar fi sinteza proteinelor, traiectoria catre o destinatie sau obiectiv, fuga din fata unui pradator sau acumularea de provizii. Pentru ca, fara o atitudine similara, supravietuirea ar fi cu siguranta foarte scurta. In ceea ce priveste strict fiinta umana, recent, in cadrul a doua studii independente, oamenii de stiinta au demonstrat ca pot modifica autocontrolul si simtul moral al unui individ, manipuland anumite zone cerebrale cu ajutorul unui camp electromagnetic.

Potrivit lui Freud, "parintele" psihanalizei, principiul placerii este unul dintre cele doua principii fundamentale care guverneaza functionarea psihicului uman. "Teoria psihanalitica admite fara rezerve ca evolutia proceselor psihice este reglata automat de principiul placerii. Altfel spus, credem ca activitatea psihica este declansata de fiecare data de o tensiune dezagreabila sau penibila si ca scopul ei este de a diminua aceasta tensiune, inlocuind deci o stare neplacuta printr-un placuta", scrie acesta in "Dincolo de principiul placerii".
In acelasi timp insa, daca principiul placerii cere satisfacerea imediata si neconditionata a tendintelor instinctuale si este atotputenic in primele faze ale dezvoltarii copilului, cel de-al doilea care in viziune freudiana guverneaza functionarea psihicului uman este principiul realitatii. Si spre deosebire de primul, acesta nu mai cere satisfacerea imediata a tendintelor instinctuale: "Sub influenta instinctelor de conservare ale Eului, principiul placerii paleste si cedeaza locul principiului realitatii. Sub puterea caruia, fara sa renuntam la scopul final , consimtim sa amanam obtinerea ei si sa suportam chiar o neplacere de moment pentru a ajunge in cele din urma la placere". Iar afirmarea treptata a principiului realitatii in dauna celui al placerii se realizeaza datorita dezvoltarii functiilor constiintei, considerandu-se ca maturizarea psihica a unui individ este atinsa atunci cand principiul realitatii dobandeste suprematia.
Prin urmare, la pranz alegi o salata dietetica sau cazi prada tentatiei unui cheeseburger dublu? Ori, in weekend, te trezesti devreme pentru a alerga prin parc sau preferi sa lancezesti in fata televizorului? Pe cat se pare, nu depinde decat de cat de dezvoltat ai cortexul lateral prefrontal stang, o zona cerebrala aflata deasupra urechii. Descoperirea a fost facuta de Bernd Figner de la Columbia University din New York, pe parcursul unui studiu asupra dereglarilor psihiatrice asociate jocului de noroc compulsiv, consumului de droguri si alcoolismului.
"Cortexul prefrontal stang este una dintre zonele creierului care se maturizeaza mai tarziu: este cea care controleaza mecanismele recompensei si ne permite sa rezistam tentatiilor", a explicat Figner. Iata de ce copiii si adolescentii sunt mult mai impulsivi decat adultii si reusesc cu dificultate sa reziste tentatiilor de tot soiul.
O problema de natura individuala
Se spune ca studiul cercetatoarei Young ar fi starnit ingrijorarea multor avocati si judecatori. In fiecare zi, mii de instante trebuie sa decida cu privire la moralitatea unor actiuni si comportamente; pot acestea oare sa fie manipulate cu atata usurinta? "Nu - afirma Young -, pentru ca acest tip de stimulare influenteaza capacitatea de a emite judecati cu privire la rezultatul unei actiuni, si nu asupra unei intentii."Autocontrolul este adeseori considerat o problema de natura individuala Cu toate acestea, reteaua aproape fizica de relatii sociale in care traim reprezinta un soi de sistem ecologic unde comportamentul fiecaruia poate, in anumite limite, sa destabilizeze sau sa stabilizeze grupul din care face parte. Asadar, in orice interactiune, noi transmitem mesaje emotionale care ii pot influenta pe cei din jur, iar in mediile foarte dezorganizate si in conjuncturi puternic tensionate si ostile, forta contagioasa a emotiilor negative poate deveni coplesitoare.Dar daca este adevarat ca atitudinile negative si comportamentele incorecte sunt adeseori imitate (vezi stravechea vorba romaneasca "te bagi in tarate, te mananca porcii") si au o tendinta de a se raspandi aproape "virala", la fel de valabil este si contrariul. Rezultatele unei serii de experimente facute vreme de aproape doi ani pe sute de voluntari, in conditii de laborator, publicate recent in revista "Personality and Social Psychology Bulletin", au scos la iveala faptul ca autocontrolul poate fi aproape la fel de "contagios" precum proasta educatie.
Totul tine de context
"A privi sau doar a ne gandi la o persoana capabila de un mare autocontrol ne face mai capabili sa rezistam la eventuale tentatii. Este valabil si opusul: pesoane cu un autocontrol scazut ne influenteaza negativ", a comentat Michelle vanDellen, cercetatoare la University of Georgia si autoare a studiului. Finantat de National Institute on Drug Abuse (NIDA) din Statele Unite, acesta a avut ca obiectiv verificarea, in laborator si in afara lui, ipotezei ca apucaturi precum fumatul, abuzul de medicamente si de mancare, dar si multe altele, mergand chiar pana la violarea normelor sociale, pot fi raspandite, combatute, si chiar prevenite, in functie de contextul social.

Pot sa rezist la orice…in afara de tentatii! O spunea despre sine insusi Oscar Wilde, care la tentatii se cam pricepea. De fapt, realitatea este ca oricine poate trece printr-un moment de slabiciune. De altfel, o echipa de cercetatori de la Universitatea Kentucky a demonstrat ca aceasta capacitate de autocontrol este intrutotul similara capacitatii musculare: daca ne cheltuiem toata energia pentru a nu rabufni in fata cuiva la locul de munca, cu mare greutate ne vom mai putea controla ulterior, pe parcursul unei discutii in familie. Si viceversa.Studiul coordonat de Susanne Segerstrom a mai dat la iveala ceva: un indicator biologic capabil sa ne spuna cand ne aflam in pragul epuizarii fortei emotionale, adica in momentul cand suntem cel mai "expusi" tentatiilor de tot soiul.Este vorba despre un parametru cardiac, HRV, masurat in cadrul a doua teste diferite de rezistenta la tentatii: si s-a dovedit ca cei cu valori mai ridicate la prima proba (de rezistenta la tentatii de tip alimentar), au cedat rapid pe parcursul celei de-a doua (care presupunea perseverenta in rezolvarea unor anagrame foarte complicate). Studiul a evidentiat o stransa corelatie intre zonele cerebrale care regleaza autocontrolul si cele care administreaza HRV, marturie a faptului ca acesta este un valid indicator al rezistentei emotionale. O descoperire, in opinia cercetatoarei, care s-ar putea dovedi de mare ajutor in tratamentul unor probleme precum alcoolismul si fumatul, care implica tocmai o capacitate scazuta de control al impulsurilor.
Puterea ascunsa a inconstientului
Exista totusi si un studiu care a demonstrat ca aceasta "putinta" a autocontrolului poate fi semnificativ imbunatatita pur si simplu daca ne gandim la obiectivele fixate pe termen lung in mod abstract: doar asa putem evita suferinta provocata de gandul ca am rezistat feliei de tort. Dar, practic, cum putem oare face acest lucru?Intr-un articol publicat in 2009 in "Psychological Science", autorii studiului respectiv - Fujita si Han - au lansat ipoteza ca ar putea fi chiar inconstientul cel care ne-ar da o mana de ajutor in acest sens. Cei doi au utilizat un test de asociere implicita pentru a masura gandurile inconstiente ale persoanelor puse sa aleaga intre o prajitura si un mar, iar rezultatele au evidentiat ca atunci cand subiectii erau determinati sa gandeasca in mod concret, mintea lor asocia automat o valoare negativa tentatiei. Nu marul, ci prajitura.