O idee buna nu se transforma automat in bani. O dovedesc cu varf si indesat cativa oameni care nu au vazut potentialul creatiilor proprii si asa s-au trezit intr-o buna zi ca altcineva castiga miliarde din ele.
Sa spunem ca ai fi inventat aparatul de karaoke, dar ai fost prea ocupat sa canti prin baruri ca sa te gandesti la castigul ce ti-ar fi revenit de pe urma inventiei tale - o "cutie muzicala" ce a generat pana acum nu mai putin de 110 milioane de dolari si asta doar din licente.
Sau ca ai gasit o modalitate de a injecta o toxina in muschii faciali, reducand astfel considerabil ridurile. Insa avocatul ti-a spus ca inventia ta nu poate fi brevetata. Si asa ai privit neputincios cum altcineva face miliarde de dolari din tratamentele de intinerire pe baza de Botox.
Tot astfel, cei care au inventat chipsurile, guma de mestecat care face baloane, comunicatiile prin satelit, sondele de petrol, ATM-urile de la banca si chiar web-ul nu s-au gandit sa obtina o patenta care i-ar fi ajutat sa faca bani din creatiile lor.
Iata-i pe inventatorii ale caror idei ne fac viata mai usoara prin diferite produse si servicii.
ATM-ul sau consacratul bancomat
Pentru generatiile care au crescut stiind ca pot merge la bancomat ori de cate ori au nevoie de numerar este ceva aproape de neimaginat sa stea la coada la banca pentru a retrage bani, dupa un orar fix si asa mai departe.
Lucruri, de altfel, frecvente pe vremea lui John Shepherd-Barron, director de securitate la o banca din Marea Britanie. Shepherd-Barron s-a gandit ca un aparat cu ajutorul caruia clientii sa poata avea acces la bani oricand nu ar fi o idee rea. Asa ca a vorbit cu un oficial al bancii Barclays. Acesta din urma a si comandat cateva ATM-uri in 1967, iar restul e istorie.
Un inventator scotian, James Goodfellow, considerat si el inventator al ATM-ului, detine brevet, insa Shepherd-Barron, decedat in luna mai la varsta de 84 de ani, nu a cerut niciodata in instanta sa-i fie recunoscute meritele.
Chipsurile de cartofi
Omul care a facut prima data chipsuri din cartofi nu a profitat niciodata pe deplin de pe urma creatiei sale. George Crum, bucatar la Moon's Lake House din Saratoga Springs, New York, a avut de-a face la un moment dat cu un client foarte dificil, care se plangea constant ca nu-i plac cartofii, pentru ca erau prea grosi. Crum i-a taiat felii foarte subtiri si i-a prajit.
Clientul cu pricina a fost foarte multumit de rezultat, iar chipsurile au intrat in meniul obisnuit al restaurantului. Nu dupa mult timp, chipsurile au fost vandute si la pachet, iar Crum a castigat suficient de multi bani incat sa-si poata deschide propriul restaurant. Totusi, acesta nu s-a putut bucura intru totul de realizarea sa, din cauza originilor sale afro-americane. Creatia a ramas pe mainile lui Herman Lay, a carui companie, Frito-Lay, face parte acum din PepsiCo, ce controleaza 59% din piata americana de snacksuri.
Guma de mestecat care face baloane
Guma de mestecat a fost vanduta pentru prima data in Statele Unite in 1869 si purta numele inventatorului sau, Thomas Adams, care a denumit-o Adams New York No. 1.
Insa pentru guma care face baloane, americanii au avut de asteptat 60 de ani, pana cand un tanar de 23 de ani din New Jersey s-a gandit la o formula pentru a face guma mai putin lipicioasa si mai elastica.
Produsul a facut furori, iar Diemer a fost promovat in pozitia de vicepresedinte al companiei. El i-a invatat pe agentii de vanzari cum sa faca baloane pentru prezentari, iar cererile au inceput sa curga. Cu toate acestea, Diemer a primit doar o mica parte din ceea ce avea sa devina o afacere de miliarde de dolari.
Sondele petroliere
In 1858, un grup de investitori ai companiei Seneca Oil l-au trimis pe Edwin Drake in Titusville, Pennsylvania, sperand ca acesta va reusi sa scoata din pamant petrolul care din cand in cand isi semnaliza prezenta iesind la suprafata. Drake a cheltuit 2.000 de dolari, insa toate tentativele lui au esuat, iar investitorii s-au retras. Mai putin unul, care a avut incredere in Drake si i-a finantat ideile.
In 1859, Drake a reusit sa aduca petrolul deasupra, printr-o metoda folosita si in minele de sare. Dar nu s-a grabit sa obtina un brevet, asa ca toata lumea i-a preluat ideea. Seneca Oil devenea ulterior o subsidiara a Standard Oil, detinuta de John D. Rockefeller, acesta obtinand in scurt timp monopolul in industria petroliera, motiv pentru care Curtea Suprema de Justitie a decis sa o destrame in companii mai mici, printre care Exxon Mobil si Chevron.
Aparatul de karaoke
Pentru multa vreme, inventatorul aparatului de karaoke a trait departe de lumina reflectoarelor, chiar si cand creatia sa devenise deja cunoscuta in lumea intreaga. Totul s-a schimbat in 1999, cand revista Time a scris despre Daisuke Inoue, un muzician din Kobe, Japonia, cel care a realizat si a vandut primele aparate de karaoke.
Lui Inoue i-a venit aceasta idee in 1967. Pe atunci, canta la clape intr-un club din Kobe, acompaniindu-i pe clientii care voiau sa cante pentru amuzament. In momentul cand unul dintre clienti, un om de afaceri foarte bogat, i-a propus sa mearga cu el in vacanta pentru a canta, Inoue i-a dat o cutie muzicala ce continea opt piese si un microfon. Asa a luat nastere aparatul de karaoke.
Comunicatiile prin satelit
Arthur C. Clarke este cunoscut ca scriitor, fiind autorul operei "2001: O odisee spatiala". Insa in 1945 a scris eseul "Extra-Terrestrial Relays: Can Rocket Stations Give World-Wide Radio Coverage?", in care descrie un sistem ce se foloseste de orbita geostationara pentru a transmite semnale radio catre Pamant.
Clarke a murit in 2008, cand veniturile globale din industria cu sateliti ajunsesera la 144 de miliarde de dolari.
World Wide Web
Tim Berners-Lee, un inginer britanic de software si expert in computere, isi minimizeaza rolul pe care l-a avut in istoria Internetului atunci cand a creat WWW-ul, spunand ca nu a facut altceva decat sa puna cap la cap concepte care existau deja.
El a creat un sistem ce le permite utilizatorilor de computere sa "vorbeasca" aceeasi limba, altfel spus sa comunice prin intermediul unei retele. De altfel, Berners-Lee a realizat si primul browser web, dar nu a profitat si financiar de pe urma inventiei sale.
Botoxul
Ai putea crede ca Botoxul a luat nastere in "leaganul vanitatii", Los Angeles. Dar nu este deloc asa. A fost folosit pentru prima data de un oftalmolog din Vancouver, British Columbia. In 1987, Jean Carruthers trata o pacienta impotriva clipitului involuntar, cand aceasta din urma a observat ca toxina pe care doctorul i-o injectase ii facea pielea mai fina si mai ferma. Asa ca i-a cerut lui Carruthers sa-i injecteze substanta si la nivelul fruntii, pentru a scapa de riduri.
Jean Carruthers i-a povestit sotului ei, dermatolog, toata intamplarea. Clientii sotului au fost incantati de idee si au incercat tratamentul antiimbatranire. In 5 ani, toxina botulinica facea senzatie, generand anul trecut vanzari de 1,3 miliarde de dolari, in special pentru Allergan, compania care a obtinut drepturile asupra Botoxului si care valoreaza acum 19,6 miliarde de dolari.
Sa nu-i uitam nici pe ai nostri
Henri Coanda - inventator al motorului cu reactie si descoperitor al efectului care ii poarta numele.Traian Vuia - in 1906 a realizat primul zbor autopropulsat (fara catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decat aerul.
Petrache Poenaru - inventatorul tocului rezervor (brevetat de guvernul francez in mai 1827 cu numele: "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre").
Nicolae Paulescu - a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu insulina.
Ana Aslan - a aratat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalitati internationale au urmat tratament cu Gerovital: Claudia Cardinale, Yasser Arafat, Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (in colaborare cu farmacista Elena Polovrageanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat si produs industrial in 1980.
Afacerea cu tinerete a murit insa odata cu profesorul Aslan. Azi, institutul e fie tinta imobiliara, fie motiv de scandal intre cei care vor sa-l ia pe bani putini. Gerovitalul este produs in momentul de fata de o mare companie de medicamente straina, care detine toate drepturile asupra brand-ului. Ironic, statul cumpara de la fabrica aceste medicamtene pentru a continua terapia Anei Aslan in institut. Si cremele sunt produse tot de o companie privata de cosmetice, care exporta 95% din productia de Gerovital. Pe de alta parte, unii dintre cei care au lucrat la institut au plecat din tara si au luat cu ei si brand-ul, inregistrandu-l in alte tari. Asa se face ca in Germania, de exemplu, institutul nu-si mai poate crea filiale, pentru ca un neamt emigrat din Romania in 1990 le-a luat-o inainte. Statul roman nu face nimic pentru le retrage acest drept.
Am intalnit si inventatori... premiati
La nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Nu l-a luat nimeni in serios.
"In 1956 l-am propus Academiei si bineinteles ca am produs ilaritate. «Tovarasi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni sa zboare» si, ma rog, chestii de-astea. In ’58 l-am brevetat. Dar, in ’56, pentru ca aveam intentia sa realizez un astfel de aparat si niste masinute, am facut prostia sa merg, nestiind puterea comunistilor, la Ambasada Americana sa cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au tinut mult, doua saptamani, dar dormeam pe ciment si mancam un sfert de paine pe zi. Inainte de asta eram ofiter de aviatie. Dupa – am fost dat afara din Armata si am fost trecut la index. Spalam masini, maturam, ca sa pot exista. Pana in 1962, cand a venit Expozitia Americana la Bucuresti si si-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenta intre al meu si al lor era de culoare: al lor era gri si al nostru negru. Altminteri erau identice", povesteste el.
Justin Capra mai este si realizatorul unui mini autoturism, Soleta, care consuma 0,5 l/100 km si al unei motorete care functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, cu o autonomie de 80 km).
Inventatorul a primit pe 20 mai 2008 un premiu in valoare de 300.000 de lei (3 miliarde de lei vechi).
Sursa
Postări
0 comments
Trimiteți un comentariu Trimiteți un comentariu