Provocare la dezbatere evolutionism & creationism

Evolutie sau Creatie?
 De secole, aceasta controversata tema este un veritabil mar al discordiei intre teologi si oameni de stiinta. Discutia dateaza aproximativ din vremurile in care grupuri religioase erau la fel de puternice si influente precum capetele incoronate care guvernau regatele si principatele medievale. Atunci cand oameni precum Nicolaus Copernic au inceput sa postuleze teorii conform carora Pamantul nu s-ar afla in centrul Universului, ideea celor sase zile de plamadire a planetei precum si rolul lui Dumnezeu in aceasta chestiune au inceput sa fie supuse circumspectiei si contestate.

Nu a mai fost necesar decat pasul intrarii in scena a lui Darwin si a teoriei sale evolutioniste, pentru ca dezbaterea dintre evolutie si creatie sa erupa fervent si neobosit. Mai mult, luand in considerare si faptul ca exista cam tot atatea versiuni ale "Facerii" pe cate religii sau credinte sunt, devine evident faptul ca inclestarea "evolutionism vs creationism" nu isi va afla prea curand invingatorul si invinsul.
Ereditate versus Mediu?
Oare modul si conditiile in care suntem crescuti ne afecteaza cu adevarat caracterul si personalitatea la maturitate mai mult decat informatia intiparita in codurile noastre genetice? Daca un om se naste, spre exemplu, intr-o familie de muzicieni, el insusi este astfel facut incat sa devina muzician din pricina genelor sale sau ca urmare a educatiei primite?

Atunci cand gemenii identici sunt separati la nastere si cresc avand preferinte identice este aceasta o dovada ca natura joaca un rol mai important decat cultura? Pe de alta parte, cum se face ca, fiind crescuti impreuna, ani de zile, in aceeasi familie si adesea in acelasi anturaj, doi frati o iau pe drumuri cu totul diferite si dezvolta personalitati distincte? Deocamdata, este imposibil de spus daca ajungem sa fim cine suntem gratie bagajului genetic sau a conjuctuncturilor sociale. Cel mai probabil, avem de-a face cu o medie a celor doua, dar cat de puternic ne influenteaza una sau alta este o chestiune aprins dezbatuta de cateva sute de ani incoace.
Libertatea sau restrictionarea posesiei de arme?
Un aforism deja celebru spune ca "Nu armele ucid oameni, ci oamenii ucid oameni". In SUA, cetatenii au dreptul legal de a poseda arme de foc, fapt care este evident primejdios pentru integritatea fizica sau viata persoanelor. Pe de alta parte, in proportie de peste 90%, cei care cumpara armament sunt cetateni responsabili, care nu au incalcat niciodata legea, nu au facut abuzuri de niciun fel si nici nu ajung sa le foloseasca vreodata.

Ar trebui ingradit dreptul de a purta arma si a se autoapara al unor oameni doar fiindca alti indivizi se simt amenintati? Pe de alta parte, de ce li s-ar permite unora sa posede armament de foc, pe timp de pace, intr-un teritoriu controlat, cu cetateni pasnici? Teoretic, este normal ca oamenii sa aiba arme pentru a se apara de raufacatori. Pe de alta parte, inclusiv raufacatorii au acces la arme, iar acest lucru le faciliteaza exponential crimele. Se poate decide, dinainte, cine este un om bun si nu va folosi in mod abuziv arma din dotare si cine are intentii nefaste si o va folosi pentru a comite crime?
Eutanasia sau viata in chin?
Doctorul american Jack Kevorkian a ajutat multi oameni sa se sinucida, ca urmare a dorintei acestora exprimate expres in acest sens, dar si din pricina conditiilor precare si chinuitoare de sanatate pe care le aveau. Motivele lui au fost supuse criticilor, deoarece se presupune aprioric ca viata, in orice forma ar fi ea, este pretioasa. Totusi, pacientii controversatului doctor (unul dintre cei mai mari activisti la nivel mondial ai dreptului bolnavilor la sinucidere asistata), au dorit sa isi incheie socotelile cu aceasta existenta.

Oare bolnavii nu au dreptul sa hotarasca pentru ei insisi? De ce ar decide altcineva (guvernul, societatea civila, morala?) in locul lor pentru o viata in suferinta, agonie si impotriva vointei lor? Si, pana la urma, care este alegerea mai buna? Daca exista Dumnezeu si condamna, intr-adevar, sinuciderea, sunt trasi la raspundere si cei care au mijlocit-o? Pe de alta parte, merita traita o viata de durere constanta, nesomn, agonie, tristete, inutilitate si stare vegetativa?
Pedeapsa cu moartea sau inchisoare?
Pe tot parcursul Antichitatii si a Evului Mediu, cu mici nuante legate de diversele organizari politice si stratificari sociale, societatile si-au alcatuit sistemul de legi dupa regula "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte", ceea ce se traducea si prin "o viata pentru o viata". Cel care lua o viata, trebuia sa plateasca, la randul sau, cu cea proprie. Intrebarea care se impune este daca societatea moderna a evoluat suficient de mult incat pedeapsa cu moartea sa fie abolita.

O alta intrebare legitima ar fi aceea daca pedeapsa cu moartea este cu adevarat justa, daca foloseste evolutiei sociale sau este un procedeu barbar. Cand este condamnarea la moarte justificabila? Se impune in cazul unei omucideri accidentale? Dar unei crime in masa? Cine decide cand ar trebui sa se aplice o asemenea pedeaspa si cand nu?
Avort sau pro-viata?
Are o femeie dreptul sa isi controleze propriul trup, astfel incat sa puna capat unei noi vieti care ii creste in pantece? Care este momentul in care un fetus poate fi considerat viu, iar avortarea sa o crima? Ce se intampla daca o femeie ramane insarcinata in urma unui viol si poarta in pantece un copil pe care, evident, nu si l-a dorit? Acea viata este menita sa existe, are valoare?

Mai mult, merita adus pe lume un copil al carui viitor handicap, identificat la ecograf, i-ar transforma intreaga viata intr-un chin si intr-un sir nesfarsit de suferinte? Pe de alta parte, nu avem nicio certitudine daca suntem inzestrati cu suflet sau nu. Daca da, atunci viata este dorita de Dumnezeu si, intr-o asemenea situatie, cine suntem noi sa decidem in locul Lui?
Liber arbitru sau Destin?
Dezbaterea liberului arbitru versus destin se intersecteaza in dezbateri cu doctrina crestina conform careia Dumnezeu este omniscient si cunoaste tot ce s-a intamplat si mai ales tot ce se va intampla. Daca Dumnezeu vede dinainte totul, inseamna ca totul este deja scris, prestabilit.

In acest caz, destinul sau liberul arbitru este cel care ma face pe mine acum sa scriu, iar pe tine sa continui sa citesti materialul de fata? Unii sustin ca Dumnezeu stia dinainte ca vei ajunge dinaintea acestui articol si il vei citi, dar in acelasi timp exista persoane de parere ca intotdeauna ai de ales. Ideea de destin contravine actiunilor noastre cotidiene, pe care le executam luand constant decizii. Este, asadar, un destin prevazut sau alegem cu adevarat liber si independent ceea ce facem?
Morala - relativa sau universala?
La fel ca si in problema controlului armelor si munitiilor, discutia daca etica este relativa sau universal valabila se reduce la problematica urmatoare: binele unuia cantereste mai mult decat binele multora? Daca este in regula sa te culci cu sotia unui alt barbat intr-o societate iar in alta - nu, atunci moralitatea este relativa in functie de societate si de persoana.

Un fel de "scopul scuza mijloacele". De ce multe tabu-uri sociale nu sunt considerate universal imorale? De ce in tari diferite exista legi si percepte etice diferite? Pe de alta parte, daca nu ai fi niciodata in stare sa ii furi geanta unei femei, atunci de ce piratezi un DVD cu dezinvoltura?
Oul sau gaina?
Este, practic, o versiune mai plastica si mai amuzanta a vesnicei opozitii dintre evolutionism si creationism. Dezbaterea "Cine a fost primul? Oul sau gaina" a staruit peste secole mai ales pentru ca se intreaba daca animalele au evoluat si apoi s-au reprodus sau au eclozat direct? Pentru filosofii antici, discutia despre primordialitatea oului sau a gainii evoca in general intrebarea referitoare la cum au inceput viata si Universul in general; cauza si efectul. Intrebarea ar putea fi reformulata astfel: Cine a venit primul, X care nu poate aparea fara Y, sau Y care nu poate aparea fara X? In budism, dar si unele culturi mezoamericane (azteca, mayasa) exista convingerea existentei unei ciclicitati a timpului, cu ere repetitive.

Aceasta perspectiva asupra timpului ofera un raspuns diferit pentru intrebarea "cine a fost primul", mai ales atunci cand este invocat conceptul Eternei Reintoarceri: timpul se repeta etern si, ca atare, nu exista un "prim" in eternitate si nu exista creatie.
Credinciosi versus atei
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au imaginat, au crezut in si au incercat sa dovedeasca existenta unei Fiinte superioare, supreme si atotputernice, care sta la baza crearii omului, a lumii si, in general, a tuturor lucrurilor. Cele mai multe sisteme religioase pornesc de la evidenta relevata a existentei lui Dumnezeu si a faptului ca mai exista si viata dupa moarte, un loc unde sufletele oamenilor ajung dupa ce murim. In general, credinciosii - unii sinceri, altii mai sceptici, dar care incearca sa se autoconvinga de acest adevar nedemonstrabil - gasesc in credinta confort si refugiu, dar mai ales o explicatie si un sens pentru toate care se intampla in viata lor, cu bune si cu rele. Pe de alta parte, ateii cauta aceeasi explicatie si acelasi sens intr-o serie intamplari de natura stiintifica, observabila si demonstrabila.

Pentru ei, aparitia vietii a fost "un accident" - rezultatul unor reactii chimice si legi fizice, iar evolutia speciilor si aparitia omului au avut loc datorita schimbarii diverselor conditii naturale de pe planeta noastra.
Cine are dreptate?
Dilema este acea chestiune care necesita un raspuns, dar care ramane intotdeauna nerezolvata in urma oricaror dezbateri; dezbateri extinse, in cazul exemplelor ce urmeaza, pe parcursul a zeci, sute si poate chiar mii de ani.
Astept si parerile voastre despre aceste dileme, credeti ca vom putea gasi vreodata un raspuns?

readmore »»

Oferte speciala Charter Litoral Bulgaria

După cum bine se ştie, litoralul bulgăresc a devenit, de câţiva ani, o adevărată atracţie pentru turiştii români, ce sunt în căutarea unor vacanţe liniştite petrecute în hoteluri de patru sau cinci stele care oferă servicii All Inclusive la preţuri accesibile. Cu toate că este vorba despre aceeaşi mare, acelaşi nisip şi aceeaşi climă, litoralul vecinilor bulgari este mult mai căutat în primul rând datorită preţurilor atrăgătoare, dar şi calităţii superioare a serviciilor oferite.Litoralul bulgăresc prezintă plaje cu nisip fin apreciate de turişti ca fiind curate şi mult mai extinse comparativ cu plajele de la noi. Un exemplu în acest sens este staţiunea Zlatni Pyasatsi situată la 18 km distanţă de oraşul Varna, staţiune apreciată pentru plajele sale largi ce sunt înconjurate de păduri întinse. Spre deosebire de staţiunile româneşti de la Marea Neagra, staţiunile litorale ale Bulgariei deţin numeroase obiective turistice ce conferă un plus de atractivitate (Balcik, Varna).
Karpaten Turism a lansat oferta de Charter pentru Litoral Bulgaria. Aceasta include transport cu autocarul si cazare 7 zile.Plecari in fiecare sambata incepand cu 15 mai
Cel mai ieftin pachet incepe de la 99 € de persoana 7 nopti demipensiune la Hotel Erma din Nisipurile de Aur.Statiunile in care Karpaten ofera charter sunt: Balchik Constantin si Elena Nisipurile de Aur Tsarevo Hotelurile Erma din Nisipurile de aur si Hotel Serenity Bay din Tsaraevo sunt oferite in Exlcuisivitate de Karpaten pe piata Romaneasca.
Sejurul oferit de Karpaten pe piata romaneasca este mai ieftin decat pe litoralul romanesc.
Lipsa unui trafic aglomerat între staţiunile de pe litoral, dar şi managementul german ce controlează turismul litoral în Bulgaria sunt alte avantaje ce fac din Bulgaria o destinaţie din ce în ce mai căutată. Se apreciază că doar in anul 2009, peste 1 milion de turişti români şi-au petrecut vacanţa în ţara vecină.

readmore »»

Codul Bunelor maniere

de ce trebuie sa ne purtam frumos?Cine inventeaza regulile de buna purtare? De unde a plecat codul bunelor maniere si de ce trebuie pastrata o asa-zisa eticheta in societate? Cei care stabilesc, preiau si transmit mai departe aceste norme sunt licentiati ai vreunei scoli inalte de bune maniere? Trebuie acesti oameni sa promoveze vreun test al Inaltei Societati, inainte sa isi disemineze legile referitoare la felul in care ar trebui si nu ar trebui sa ne purtam “civilizat”? De unde vin normele, mai este nevoie de ele si ce anume ne determina sa le respectam inca... cel putin pe unele dintre ele?

Nobletea sufletului si Ochiul lui Big... Father
Prima carte propriu-zisa de bune maniere se crede ca a fost scrisa in preajma anului 2.400 i.Hr. de catre edilul Egiptului Ptah-hotep, primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi in cea de-a Cincea Dinastie. Bazele codului bunelor maniere - cum il cunoastem astazi - se intrevad in Antichitate, atunci cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea si perfectiunea spiritului. Gesturile trebuia sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, dar nici foarte iuti - de fapt, aceasta si exprima faimosul proverb roman: "mediocritas optima est" sau una dintre legile pastrate la Templul lui Apollo din Dephi: "Nimic prea mult".

Evul Mediu a venit cu o perceptie usor diferita - gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile. In exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor, omul se putea modela, putea deveni mai bun.
Astfel, se simte influenta pe care viziunea crestina asupra unei divinitati omnisciente si omniprezente o avea asupra oamenilor - omul, chiar daca este lipsit intr-o conjunctura de compania semenilor sau, este totusi supravegheat in permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, fata de care trebuie pastrata o anumita tinuta. Poate tocmai de aceea, inclusiv astazi, se considera ca manierele trebuie respectate indiferent daca individul se afla in spatiul public sau in intimitate. Fireste, functia ordonatoare si morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta, odata cu trecrea timpului, si multe din normele care guvernau societatea in perioada medievala au capatat (doar) valente metaforice.In zilele noastre, suma acestor gesturi, insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti fara agresivitate, de a trece prin lume fara a deranja. Fata de Antichitate si Evul Mediu, cand disciplina, ordinea si ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului si ratiunii, in prezent accentul este mutat aproape exclusiv pe materie, pe corp si pe pasiune. Respectarea aproapelui
Lipsa politetii din societatile actuale (liberale, deschise, extrem de permisive) are o explicatie foarte intemeiata: dintotdeauna bunele maniere au coexistat cu tentatia oamenilor de a se opune regulilor impuse de politete, deoarece, la o prima vedere, acestea par restrictive, inutile si inventate sa ingradeasca libertatea de exprimare a individului. Dar, dupa o scurta experienta de viata, multi oameni sunt nevoiti sa accepte ca bunele maniere nu sunt deloc de prisos, ci ca acestea contribuie in mod substantial la traiul in bune conditii cu ceilalti.Bunele maniere n-au fost incorporate in mod arbitrar in unele norme sociale. Ele au radacini intr-un sentiment profund, in acea armonie dintre comportament si etica, dintre frumusetea caracterului uman si moralitatea sa. Confucius, faimosul intelept chinez (551 - 479 i.Hr.), spunea ca virtutea nu reprezinta nimic daca nu se naste din curtoazie, adica din inima. Omul va avea un comportament natural si agreabil, adica o purtare civilizata, numai respectind niste reguli care s-au impus si s-au codificat de-a lungul timpului.
Codul manierelor elegante este alcatuit dintr-o multime de legi, de fapt de conventii, avand, toate, un numitor comun: a nu-l deranja si a nu-l inoportuna pe semenul tau, ci, dimpotriva, a-l face sa se simta bine in preajma ta. Paradoxal, acesta este si principiul fundamental pe baza carora s-au construit societatile moderne si deschise de astazi: "Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt", cum scria si filosoful John Stuart Mill, in urma cu 150 de ani in urma.
Probabil, nu este pentru nimeni o surpriza faptul ca originile normelor de buna purtare de astazi isi afla originile in curtile regale franceze din secolele XVII - XVIII. De fapt, etimologia cuvantului "eticheta", in sensul cunoscut de toata lumea, are la origine o interdictie. In noul parc de la Versailles, gradinarul-sef al regelui Ludovic al XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu ii fie calcate peluzele proaspat insamantate. Cum acestea erau adesea ignorate de nobilimea neatenta, omul a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care stipula respectarea "etichetelor". Astfel, cuvantul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma anumitor norme. Mai apoi, manierele moderne se cristalizeaza in eticheta americana, prin Regulile Civice ale lui George Washington (1732-1799), dar cea mai de succes popularizare a manierelor a fost intreprinsa de catre autoarea Emily Post, in 1922, prin publicarea lucrarii "Eticheta - in Societate, in Afaceri, in Politica si Acasa". Cartea a devenit un best-seller si a pavat drumul succesorilor sai in continuarea promovarii bunelor maniere.
Politetea pe harta
Odata cu inceputul existentei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii: hrana si vestimentatia, relatiile dintre sexe si dintre clase, corespondenta, intampinarea oaspetilor si multe alte sfere de activitate sociala. Comportamentul in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise, nerespectarea lor atragand dupa sine excluderea din categoria sociala de apartenenta. Indiferent de epoca si de oranduire, politetea a fost considerata indispensabila traiului in comun, chiar daca obiceiurile manifestarii ei variau din punct de vedere regional. In Germania, spre exemplu, s-a renuntat la sarutarea mainii femeilor, dar s-a extins pana la obsesie deprinderea de a fi punctual. Tot aici, cu exceptia meselor oficiale si a cazului cand exista personal de serviciu, invitatii contribuie in comun la debarasarea mesei, la spalarea veselei folosite, fara ca gazda sa se simta in vreun fel jignita.
In Cehoslovacia, unde curatenia apartamentelor este de-a dreptul impresionanta, gazda are intotdeauna pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi in care invitatii sa isi odihneasca picioarele.
In Canada, ca si in alte parti, exista obiceiul de a oferi flori in numar par, asa cum la romani un buchet trebuie sa aiba neaparat un numar fara sot de fire, cu exceptia acelora adresate inmormantarilor.
Fireste ca, prin repetitie si transmitere din generatii in generatii, normele care tin la baza de o anumita eticheta devin obiceiuri reprezentative ale unor grupe de oameni si chiar ale unor natiuni. Oamenii au obiceiuri bune si rele, iar cum obisnuita este a doua noastra natura, obiceiurile sunt foarte importante pentru convietuire si pentru obtinerea unui echilibru in raporturile sociale.

Top 10 “de ce?”
1) De ce barbatul trebuie sa mearga, alaturi de femeie, pe partea exterioara a drumului?
Originile acestui obicei de buna purtare, dar si de precautie, nu au o incadrare foarte precisa in istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii damei in fata eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii considera ca astfel, daca un vehicul ar trece in viteza pe drum, foarte aproape de trotuar, barbatul si nu femeia ar fi cel stropit de eventualele balti si noroaie. De asemenea, din acea pozitie, barbatului i-ar fi mai usor sa isi apere compania feminina, trimitand-o mai lesne la adapost si, inca o data, ferind-o de expunerea in calea primejdiei. 2) De ce dau barbatii "noroc" cu mana dreapta atunci cand se intalnesc?
Trebuie mentionat ca in trecut, gestul de a da mana diferea un pic de forma sa de astazi. Barbatii isi prindeau reciproc bratele drepte din zona antebratelor, pentru a pipai atat palma cat si maneca, cautand existenta unei eventuale arme. Sigur ca aceasta putea fi ascunsa in mana stanga, dar cum cei mai multi oameni sunt dreptaci, se considera ca nimeni nu ar risca sa foloseasca mana stanga pentru a injunghia pe cineva. Stangacii erau priviti cu ochi rai, deoarece te puteau injunghia in timp ce iti strangeau mana. Mai mult, in diverse societati medievale, inainte de aparitia hartiei igienice, exista obiceiul ca oamenii sa isi foloseasca mana stanga pentru a se curata la dos. De aceea, aceasta era considerata murdara si, in consecinta, niciodata intrebuintata pentru salut.

3) De ce ridica barbatii palaria atunci cand saluta?

Descoperirea capului denota in sine un gest de smerenie si respect, infatisandu-l pe omul dinainte asa cum este el, la statura cu care a fost inzestrat. Totusi, manifestarea pare sa aiba radacini foarte clare in trecutul nu foarte indepartat al civilizatiei umane, reiterand obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfarsitul unui turnir, isi descopereau chipul, spre a fi recunoscuti si adulati de public.
4) De ce barbatul intra primul in restaurant?

Este unul dintre putinele locuri unde "lipsa de politete" este o virtute. Explicatia este simpla. De regula, cand se deschide usa restaurantului, oamenii din local isi vor indrepta privirile spre intrare. Barbatul intra primul, tocmai pentru a feri femeia care il insoteste, de privirile indiscrete. La masa, gentlemanul ii va oferi damei scaunul cu spatele spre sala. Astfel, va putea manca linistita, nederanjata fiind de privirile curiosilor.
5) De ce spunem "Noroc" sau "Sanatate" atunci cand cineva stranuta?
Prezenta acestui gest este discutabila in "topul" de fata, deoarece, conform normelor de buna purtare, daca cineva stranuta in imediata noastra vecinatate, comportamentul corect este ignorarea momentului si evitarea oricarei remarci, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, in acceptiunea generala, este consideat un gest de buna credinta sa faci aceasta "urare" persoanei ce da semene de guturai. Originile? Oarecum multiple. In anul 77 d.Hr., oamenii credeau ca stranutul cauzeaza pierderea sufletului sau incetarea batailor inimii, asa ca "Fii binecuvantat!" ("Noroc, sanatate" la romani) era folosita ca o formula menita sa previna aceste nenorociri. In plus, in vremurile de demult, medicina era rudimentara si facuta dupa ureche, oamenii mureau adesea din simple gripe sau raceli si o astfel de urare avea o insemnatate mult mai mare decat astazi, fiind inzestrata, in constiinta oamenilor, cu puteri oarecum vindecatoare.
6) De ce barbatii le ofera flori femeilor?
Explicatia este mai degraba respingatoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci, igiena corporala era neglijata pentru ca baia era considerata ceva murdar (crestinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se intampla aproximativ o data pe an, iar florile aveau menirea de a indeparta izurile neplacute ale doamnelor. Avem de a face, aici, mai mult cu o forma de politete interesata, barbatii facandu-si, mai degraba, lor insisi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri... tari.
7) De ce nu trebuie sa ne descaltam atunci cand mergem in vizita si de ce trebuie sa le cerem oaspetilor nostri acest lucru?

Precum in cazul oferirii de flori, si evitarea descaltarii provine tot din Evul Mediu si este un obicei care tine tot de cauza indepartarii eventualelor mirosuri neplacute care ar putea emana din picioarele goale. In plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o soseta rupta si degete la vedere, o situtie jenanta pentru toti cei prezenti.
8) De ce barbatul trebuie sa intre primul in taxi?
Poate parea o pornire paranoida, dar raspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul sa porneasca in tromba cu domnita! Perspectiva nu este foarte hilara nici astazi, avand premise plauzibile, insa aceasta precautie isi gaseste o justificare solida in vremurile medievale ale curtezanelor si amorezilor de tip Cassanova. Nu de putine ori, acesti amanti perfecti s-au substituit rolului de birjari ai unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocratilor, chiar de sub nas, pretuitele "achizitii" feminine. Ca sa evite asemenea surprize neplacute, domnii s-au gandit sa isi dea lor insisi intaietatea la "imbarcari", tendinta pastrata pana in zilele noastre.

9) De ce punem mana la gura atunci cand cascam?
In afara faptului ca multa lume nu mai are acest bun obicei si ca explicatia sa evidenta este neexpunerea interiorului cavitatii bucale spre vazul tuturor, aceasta grija de a ne acoperi gura atunci cand cascam are la baze o superstitie destul de veche. Ca si in cazul stranutului, si in cel al cascatului oamenii de odinioara vedeau pericolul eliberarii sufletului din corpul uman sau patrunderea necuratului in acesta. De aceea, printr-o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficienta, astuparea gurii cu mana inlatura eficient aceste ingrijorari.
10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei sa fie vazuta de un barbat, altul decat sotul sau?
La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anumite tari din Europa, se nasteau chiar dueluri pe viata si pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astazi pare de-a dreptul ridicol. Cu atat mai caraghioasa pare situatia, cu cat decolteul generos al femeilor, nu doar "avea voie", dar era musai sa fie arborat fara nicio grija, in toata plenitudinea lui, in vazul lumii... de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, in schimb, era acoperit intotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile sa nasca tragedii.
Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Familia, scoala, anturajul au un rol capital in formarea unei existente normale a oricarui individ. Un adevar cunoscut, dar neasimilat suficient, spune ca drumul libertatii trece prin cultura.

readmore »»