copiilor pe ecrane, simulata desigur, dar chiar si-asa, nociva – iata unde trage linie politia moralista americana. Nevoia de a proteja copilul a starnit dezbateri, a demarat proiecte de lege si, de cand a fost pusa pe tapet, de cand a aparut pe lume bresla cineastilor iresponsabili, tot acolo stationeaza, din cauza celor care inca se-ncapataneaza sa-si creeze arta fara a lua in considerare sensibilitatile societatii.
Descopera 8 filme in care copiii s-au jucat, in felul lor, de-a oamenii mari.
8. COPII IN LAGARE: Christian Bale (13 ani) in “Empire of the Sun”(1987)
– Ca primul rol major din cariera lui Bale a fost intr-un film multiplu-nominalizat la Oscar, si i-a adus piciului The Young Artist Award, nu e de mirare pentru aceia dintre noi care i-am urmarit cu sufletul la gura evolutia de la fan convins (“Velvet Goldmine”) pana la “Batman Begins”! Bale a inceput in forta cu rolul lui Jim Graham, o victima colaterala a celui de-al Doilea Razboi Mondial, mai exact a “aripii” dintre Japonia si China, si a ocupatiei instaurate de prima in a doua. Dupa ce parintii lui, delegati in China, il pierd prin multime, in hegira lor spre repatriere in Marea Britanie, baiatul ajunge intr-un lagar japonez. Aici va invata sa se descurce singur, se va face folositor prizonierilor si va invata, de-a lungul a trei ani, ca in razboi umanitatea e prima cazuta la datorie. Dirijat de Steven Spielberg, Bale reuseste o performanta de exceptie, oricat de cliseizat ar suna asta, caci recurge la emotii si stari pe care un copil cu mai putin talent nu ar putea sa le imite, daramite sa le dozeze pe faze de dezvoltare: Bale incepe prin a fi un bogatan alintat si se schimba pe parcurs, radical, dar mereu pastrand o detasare fireasca fata de cabotinism. Astfel, multitasking-ul lui Bale include nararea unui razboi prin ochi de copil, exprimarea unei palete vaste de sentimente, si, nu in ultimul rand, cucerirea spectatorului – prin detalierea procesului bildungsroman-ic la care il grabeste razboiul.Alti mini-actori in rol similar: Asa Butterfield (11 ani) si Jack Scanlon (10 ani) in “The Boy in the Striped Pyjamas”(2008) si Ben Tibber (13 ani) in “I Am David”(2003)
7. COPII IN TRAFIC: Iakov Kultiasov (10 ani) in “König der Diebe”(2004)
– “King of Thieves” este un comentariu deprimant (cum altfel?) pe marginea traficului de carne vie, asa cum se desfasoara in Germania, dar desigur ca orice european poate identifica elemente similare in orice alt ungher din continent. Iakov este Barbu, fratele lui Mimma, traind de pe-o zi pe alta la tara, intr-o saracie lucie. Cei doi rromi ucraineni sunt atrasi de promisiunile unui oarecare Caruso care le impuie capul cu visele unui trai mai bun, ca circari ambulanti. Tatal celor doi ii vinde (da, bani contra proprii copii!) lui Caruso, care ii intampina apoi la Berlin cu dezamagirea crunta ca ii asteapta o viata de talharie si, respectiv, prostitutie. Barbu va incerca sa isi rascumpere sora din ghearele “pestelui”, sa stapaneasca la perfectie tehnica buzunarelii, dar daca sustragerile lui vor acoperi sau nu suma necesara... va las pe voi sa descoperiti. Important aici este jocul actoricesc, iar Iakov, fara indoiala cel care ne rascoleste pana la cel mai dureros nerv – mic maestru al jongleriilor si al acrobatiilor si in viata reala, Iakov exceleaza si la capitolul expresivitate realista. Naivitatea, entuziasmul, deceptia, hotararea, incapatanarea, eroismul, totul se citeste pe fata lui Iakov cu o claritate zguduitoare.
Alta mini-actrita intr-un rol similar: Jodie Foster (14 ani) in “Taxi Driver”(1976)

6. COPII INARMATI: Arno Frisch (16 ani) in “Benny’s Video”(1992)
– Michael Haneke, austriac fiind, nu are nicio problema in a prezenta cele mai intunecate unghere ale mintii umane, cu tot cu cele mai violente consecinte, adica actele propriu-zise, iar acest film e doar unul dintre incursiunile lui in labirintul mizeriei animalice din noi – aici, ca in toata trilogia sa asa-zisa a “glaciatiunii”, auteur-ul e preocupat de curba cronologica descendenta din momentul in care uitam de noi si pana ne scufundam in noroi. Povestea lui Benny (14 ani) iti propune un maraton de lovituri in moalele capului, doar ca nu trebuie sa fii masochist pentru a accepta provocarea – te va prinde in carlig din prima, caci Haneke foloseste o momeala eficienta, o lipsa totala de artificialitate sau pre-fabricare in jocul actoricesc si in manuirea camerei. Benny arata ca orice alt copil lasat de-o pereche de parinti indiferenti, in plata lui si pe plata lor – adica in compania ecranelor, spre a fi sistematic desensibilizat de ele. Un realizator de filme in devenire, pustiul nici nu clipeste cand impusca o fata cu un pistol de macelar... spontan, dar nu din greseala, si nu o data – multumit ca a inregistrat pe banda totul, el piteste cadavrul prin casa si se intoarce la rutina zilnica. Haneke, desigur, nu e singurul care abordeaza un subiect delicat (raportul dintre mijloacele de difuzare in masa si daramarea raporturilor inter-umane) scotand in fata tanara generatie si ingropandu-l astfel mai cu sarg in subconstientul spectatorului. Insa este cel mai consecvent dintre toti regizorii care intreprind asa o moralizare in masa prin tuse groase de pesimism. Iar faptul ca in America sunt mai putini ca el se explica prin contextul politic, inca puternic divizat vizavi de accesul liber la arme.
Alti mini-actori in roluri similare: Alex Frost (16 ani) in “Elephant”(2003), toti din “Cidade de Deus”(2002), Aki Maeda (15 ani) in “Batoru rowaiaru”(2000)

5. COPII POSEDATI: Linda Blair(13 ani) in “The Exorcist”(1973) – Unul din seria, fara capat la orizont, de filme cu “odrasle demonice”, mereu potente la box office, “Exorcistul” a fost nominalizat la 10 Oscaruri, castigand doua, si a capatat statut de cult odata cu trecerea timpului. Figura unei Linda Blair posedate, de asemenea, nu o vom uita prea curand – pentru a interpreta rolul unei fetite de 12 ani pe nume Regan MacNeil, ea s-a uratit teribil, si s-a conformat unui scenariu care ii cerea sa leviteze, sa-si incolaceasca membrele, sa vomite supa de mazare si multe altele, toate inspaimantatoare. Desigur, Linda nu si-a rotit capul pe axul gatului, nu “pe bune”, dar asta nu inseamna ca scena, asa trucata cum a fost ea, nu a lasat o impresie asupra copilei – parintii lui Denise Nickerson, cooptata initial pentru rolul lui Regan, n-au dat inapoi in ultimul moment dintr-un moft, ci pentru ca materialul, dezvoltat dupa romanul cu acelasi nume al lui William Peter Blatty si laureatul unuia dintre Oscar-uri, chiar era terifiant. Regizorul William Friedkin era pe punctul de a-si cobori standardele (la propriu, primind la auditii si liliputani adulti!), cand Linda a intrat in scena si a salvat situatia. Si a speriat o lume intreaga – dar filmul a lasat cicatrici, i-a influentat viata in rau, caci dupa succesul fulminant al horror-ului, Linda nu s-a putut disocia de imaginea posedatei: “Cred ca oamenii erau convinsi ca daca se uitau la mine le-ar fi intrat diavolul in suflet. Asta se citea in ochii lor [...] Si faptul ca totul fusese doar un rol intr-un film nu percuta deloc”. “Unul din motivele pentru care nu am copii este pentru ca lumea ar fi fost nedreapta cu ei. Gandeste-te: au trecut 28 de ani [interviul e din 2000, n.ed.], si totusi inca sunt intrebata cum imi duc viata si cum am facut fata [filmului]. Cum ar fi fost tratati copiii mei? Si cred ca e o situatie nefericita.”
Alt mini-actor intr-un rol similar: Harvey Stephens (6 ani) in “The Omen”(1976)

4. COPII UCIGASI: Patty McCormack (11 ani) in “The Bad Seed”(1956) – Nominalizata la Oscar pentru rolul ei, Patty a jucat credibil, si incredibil de fara retineri, pe post de sociopata de 8 ani care-si terorizeaza mama cu o lipsa totala a remuscarilor dupa uciderea unui rival din... scoala primara! Actiunea capata implicatii genetice odata ce doamna Christine Bravo afla ca ea insasi este fiica unei criminale, iar odrasla ei Rhoda pare sa fi mostenit inclinatiile pe filiera materna. Nu dezvalui mai multe din linia narativa pentru ca domnul Eli Roth (caruia ii datoram sangeroso-gloriosul “Hostel”) are in plan un remake si probabil veti vrea sa va surprinda, dar as mai folosi o scena, memorabila ca multe altele, ca punct de plecare pentru o nota de subsol perfect inutila. Una dintre “poznele” comise de Rhoda are loc pe fundalul lui “Claire de Lune”, fetita interpretand la pian piesa lui Debussy pentru a ascunde tipetele victimei numarul... cine mai numara?! In thriller-ele psihologice care i-au urmat lui “Bad Seed” si i-au imprumutat premisa pe post de sablon (v. mai jos), copiii-psihopati au o afinitate pentru arte, manifestata printr-o virtuozitate care, in mod cat se poate de transparent, ii alieneaza si mai mult pe “raii” povestii, fata de spectator. Ar fi interesant ca un cineast sa recunoasca aceeasi amoralitate asasina si in copii ne-dotati, pentru a nu risca echivalarea anormalitatii cu ceva atat de negativ...
Alti mini-actori in roluri similare: Jacob Kogan (12 ani) in “Joshua”(2007) si Isabelle Fuhrman (12 ani) in “Orphan”(2009)

Alt mini-actor intr-un rol similar: Jimmy Bennett (8 ani) in “The Heart Is Deceitful Above All Things”
2. COPII CARE SE VOR ADULTI: Dominique Swain (15 ani) in “Lolita”(1997) – La 35 de ani dupa ecranizarea romanului lui Nabokov regizata de Stanley Kubrick, Adrian Lyne incerca o adaptare care nu numai ca isi asigura si mai multa flagelare din partea carcotasilor, dar avea de evitat si potentiale repercursiuni in sala de judecata! Presedintele Clinton tocmai ratifica Legea pentru Prevenirea Pornografiei cu Minori (Child Pornography Prevention Act), cand Lolita lui Dominique Swain isi balansa soldurile de nimfa prin fata lui Humbert Humbert. Pentru scenele mai fierbinti a fost folosita, intr-adevar, o dublura, insa CPPA-ul interzicea chiar si sugerarea sexului cu minori, oricat de voalata si subtil filmata, iar Swain cu siguranta a jucat o Lolita sugestiva, si l-a jucat pe degete pe Jeremy Irons aproape fara sa isi constientizeze puterea. Iata cum apara filmul Swain, si isi justifica interpretarea, odata ce lansarea filmului a propulsat-o in mijlocul rechinilor din presa: “Cred ca filmul are un mesaj foarte pozitiv. Chiar daca are in focus pedofilia, cu siguranta nu o aproba, ci arata in ce fel pedofilia e distrugatoare”. Cand s-a inscris in cursa pentru rol, avea in minte mai mult decat doar sansa de-a se face remarcata: “Consideram ca Lolita nu are un punct de vedere, si ma credeam in stare sa i-l ofer. Eram eu insami in faza Lolita, desi, din fericire, nu am avut parte de asemenea experiente sexuale. Eram pe jumatate femeie si pe jumatate fetita, si puteam sa le alternez fara sa fiu neaparat constienta de asta”.
Alta mini-actrita intr-un rol similar: Evan Rachel Wood (16 ani) in “Thirteen”(2003)

1. COPII ABUZATI: Dakota Fanning (12 ani) in “Hounddog”(2007) – Acum are 16 ani, micuta a carei evolutie, de la bebelus la adolescenta, s-a intamplat sub ochii nostri. Dakota a crescut pe marele ecran, si, ajungand recent la varsta rebeliunii, cauta sa-si creasca profilul printr-o selectie controversata de roluri. Sigur ca ne-a fascinat ca fiica lui Sean Penn in “I Am Sam,” dar acum e timpul sa-si lepede imaginea cuminte si sa ne socheze ca rocker-ita Cherie Currie in “The Runaways”, unde se zvoneste ca a filmat un sarut fierbinte cu cealalta fugita-de-acasa, Kristen Stewart. Insa mai marea surpriza a survenit odata cu “Hounddog”, filmul care ne-a dat prima oara de veste ca Dakota isi ia in primire si-n serios cariera. Aici, ea este Lewellen, o copila de 12 ani, lasata sa zburde de capul ei, sa cante ce-are mai provocator repertoriul lui Elvis, si sa plonjeze cu inconstienta in vizorul unor pierde-vara taranoi, acei “rednecks” specifici si nelipsiti sudului rural american. Rezultatul jocului cu focul este un viol, filmat insa cu destula clasa incat sa n-o compromita pe regizoarea Deborah Kampmeier, si, deci, un punct culminant eficace prin valoarea de soc, pe care Dakota s-a simtit obligata sa il apere, in contextul atacurilor din partea publicului cramponat de duritatea scenei: “Este un film, si [ce fac eu] se cheama actorie”, spunea ea, blazata. “Ce m-a atras pe mine la acest film a fost tocmai ca personajul meu le arata oamenilor ca poti sa treci peste vicisitudinile vietii, si ca ele nu te definesc. Personajul meu are atat de multe interese si talente incat faptul ca a trait ceva infiorator nu inseamna ca nu poate spera la o viata minunata in continuare”.

Un articol de: Ioanina,Kudika timp liber via Yuppi
readmore »»
Cei mai scunzi oameni - Tot Pliniu cel Batran aminteste si de cel mai scund om despre care ar fi existat mentiuni scrise in Antichitate. Este vorba de piticul Conopis, sclavul preferat al Iuliei, nepoata imparatului Octavian Augustus. Conform marturiilor ilustrului istoric roman, Conopis nu ar fi depasit inaltimea de 70 de centimetri. El este, insa, contrazis de Suetonius, un alt autor celebru al Antichitatii, care afirma ca Lycius, un cavalerist roman din vremea aceluiasi Augustus, avea o maxima inaltime de 60 de centimetri.
Cei mai longevivi oameni - Mare amator de curiozitati, Pliniu cel Batran nu uita sa mentioneze si recordurile absolute legate de varsta pe care o poate atinge un om. El sustine ca la Roma exista un anume Marcus Aponius, un barbat cu venerabila varsta de 140 de ani. Totusi, un recensamant din anii 70 d.Hr. arata ca in peninsula italica traiau 4 barbati cu aceasta varsta si tot atatia de cate 137 de ani. Un caz cert, desi mai putin spectaculos decat Marcus Aponius, este cel al oratorului Gorgias din Sicilia, omul care a atins varsta de 108 ani, o performanta incredibila pentru acele vremuri.Cei mai virili barbati - Daca Aristotel sustinea convins ca un barbat poate procrea doar pana la varsta de 70 de ani, in timp ce o femeie poate da nastere doar pana la 50 de ani, Pliniu cel Batran il contrazice, mentionand cazul cenzorului Cato, fericitul tata al unui baiat pe care l-a conceput la varsta de 80 de ani. Si cu toate acestea, regele Masinissa al Libiei (240 - 148 i.Hr) detine un record de invidiat de toti barbatii din lumea romana, acolo unde virilitatea era aproape un cult, el devenind tata la incredibila varsta de 88 de ani.

Cei mai rai vecini ai lumii antice - Tot Iulius Cezar sustine ca germanicii, prin natura lor razboinica, erau cei mai rai vecini pe care cineva ii putea avea. Idealul unui asemenea barbar era sa traiasca singur intr-o padure, conform scrierilor dictatorului roman. Aceasta insemna ca reusise sa isi izgoneasca toti vecinii din jur.
Despre razboi
Cel mai inalt turn de asalt - In timpul asediul asupra cetatii Rhodos din anii 306-307 i.Hr., regele Demetrios I al Macedoniei (337-283 d.Hr.) a dat ordin soldatilor si inginerilor sai sa ridice cel mai mare turn de asalt construit vreodata. Uriasa masinarie de razboi avea, in momentul finalizarii constructiei, o inaltime de 40-43 de metri, conform spuselor istoricului Diodor din Sicilia (80 - 21 i.Hr.). Acelasi istoric sustine ca platforma ultimului dintre cele noua nivele avea o suprafata de 82 de metri patrati, iar fiecare nivel era dotat cu catapulte capabile sa arunce bolovani grei de peste 80 de kilograme. Faptele sunt confirmate si de scriitorul, inginerul si arhitectul roman Vitruviu (80-15 i.Hr.), cel care afirma ca turnul nu a ajuns niciodata sa isi indeplineasca scopul, si asta pentru ca, datorita greutatii sale enorme, el s-ar fi scufundat in dejectiile aruncate de locuitorii cetatii Rhodos in calea sa. Intr-un final, el a fost abandonat iar din lemnul sau a fost ridicata o ofranda in cinstea zeului Helios.
Cea mai slaba cavalerie - Renumiti pentru modul lor de viata desfranat, lasciv si luxos, locuitorii orasului Sybaris au dat chiar nastere termenului de sibarit (persoana care traieste in lux si desfrau). Astfel, una dintre placerile acestor oameni era aceea de a-si vedea caii dansand la banchete, o placere care se transformase intr-un veritabil obicei. Traditia s-a dovedit, insa, fatala in momentul unei batalii cu armata cetatii rivale, Croton. Intamplarea cu iz de anecdota este sustinuta atat de istoricul latin Aelian, cat si de retorul Athenaios (sec. II d.Hr.). Cunoscand obiceiul sibaritilor de a-si invataa caii sa danseze, sute de soldati din Croton au venit pe campul de lupta inarmati... cu instrumente muzicale. Atunci cand harmalaia muzicantilor improvizati a ajuns la urechile patrupedelor, acestea au inceput sa isi execute tumbele si piruetele binecunoscute, fiind incapabile sa execute un atac. Victoria in acea zi a revenit, evident, soldatilor din Croton.
Cea mai stupida infrangere - In timpul invaziei celtilor in Grecia anului 279 i.Hr., istoria a fost decisa de o intamplare cel putin neobisnuita. Istoricul Pausanias (sec II d.Hr), la unison cu Diodorus Siculus (80 -21 I.Hr.), afirma ca intr-o noapte fatidica, in apropiere de Delfi, celtii au fost cuprinsi de nebunia lui Pan (de aici si termenul de panica), crezand ca sunt atacati de eleni. Nici vorba de asa ceva, dar celtii s-au retras in graba lasand in urma 10.000 de morti. Se pare ca in retragerea lor pripita, atacatorii si-au ucis inclusiv tovarasii mai lenti de picior, totul pentru a grabi marsul supravietuitorilor.
Despre mistere
Cea mai mare fosila umana - Acelasi Pliniu cel Batran afirma in Istoria Naturala ca, in timpul unui cutremur devastator care a lovit Creta, un intreg perete de munte s-a naruit complet. Catastrofa a dezvaluit cretanilor ramasitele misterioase ale unui individ de proportii uriase. Masuratorile au aratat ca oasele apartineau unui barbat cu o inaltime de 20,4 metri.
Cel mai mare dinte - Un caz asemanator este mentionat si de catre Phlegon din Tralles (sec II d.Hr.), cel care sustine ca, in timpul domniei lui Tiberius, la curtea acestuia din insula Capri a fost adus un dinte uman urias, de 30 de centimetri lungime, dinte dezvelit in urma unui cutremur ce avusese loc in Asia Mica. Mai mult, cei care i-au adus dintele imparatului, sustineau ca se afla in posesia unui schelet colosal. Tiberius nu a acceptat, insa, ca acesta sa fie transportat, multumindu-se cu o copie a craniului in marime naturala. Tiberius si-a motivat alegerea prin respectul cuvenit celor trecuti in nefiinta, fie ei uriasi sau oameni normali.
Cel mai violent peste - Claudius Aelianus - "Aelian" (175-235 d.Hr.) mentioneaza existenta unui peste de dimensiuni uriase, inarmat cu dinti taiosi, mult mai mare decat un rechin, care se dadea in vant dupa carnea umana si care obisnuia sa rastoarne fara mari probleme ambarcatiunile pescarilor. Acelasi Aelian sustine ca monstrul putea crea valuri uriase in momentul in care izbea apa cu coada si ca astfel arunca oamenii de pe stanci. Se pare ca monstrul descris de Claudius Aelianus nu era altceva decat un casalot.
