6.21.2010

Copii in roluri de adulti

.

In SUA circula multa critica, si multa gratuita, din partea publicului revoltat de licentele pe care si le ia Hollywood-ul cu japca, dar cand un regizor isi permite sa intineze copilaria unui actor-pusti de dragul unui film, sa puna un minor in situatia de a juca un rol care i-ar da de furca si unui adult – atunci regizorul nostru chiar ca isi aprinde paie-n cap. “Exploatarea”
copiilor pe ecrane, simulata desigur, dar chiar si-asa, nociva – iata unde trage linie politia moralista americana. Nevoia de a proteja copilul a starnit dezbateri, a demarat proiecte de lege si, de cand a fost pusa pe tapet, de cand a aparut pe lume bresla cineastilor iresponsabili, tot acolo stationeaza, din cauza celor care inca se-ncapataneaza sa-si creeze arta fara a lua in considerare sensibilitatile societatii.
Descopera 8 filme in care copiii s-au jucat, in felul lor, de-a oamenii mari.
8. COPII IN LAGARE: Christian Bale (13 ani) in “Empire of the Sun”(1987)
– Ca primul rol major din cariera lui Bale a fost intr-un film multiplu-nominalizat la Oscar, si i-a adus piciului The Young Artist Award, nu e de mirare pentru aceia dintre noi care i-am urmarit cu sufletul la gura evolutia de la fan convins (“Velvet Goldmine”) pana la “Batman Begins”! Bale a inceput in forta cu rolul lui Jim Graham, o victima colaterala a celui de-al Doilea Razboi Mondial, mai exact a “aripii” dintre Japonia si China, si a ocupatiei instaurate de prima in a doua. Dupa ce parintii lui, delegati in China, il pierd prin multime, in hegira lor spre repatriere in Marea Britanie, baiatul ajunge intr-un lagar japonez. Aici va invata sa se descurce singur, se va face folositor prizonierilor si va invata, de-a lungul a trei ani, ca in razboi umanitatea e prima cazuta la datorie. Dirijat de Steven Spielberg, Bale reuseste o performanta de exceptie, oricat de cliseizat ar suna asta, caci recurge la emotii si stari pe care un copil cu mai putin talent nu ar putea sa le imite, daramite sa le dozeze pe faze de dezvoltare: Bale incepe prin a fi un bogatan alintat si se schimba pe parcurs, radical, dar mereu pastrand o detasare fireasca fata de cabotinism. Astfel, multitasking-ul lui Bale include nararea unui razboi prin ochi de copil, exprimarea unei palete vaste de sentimente, si, nu in ultimul rand, cucerirea spectatorului – prin detalierea procesului bildungsroman-ic la care il grabeste razboiul.
Alti mini-actori in rol similar: Asa Butterfield (11 ani) si Jack Scanlon (10 ani) in “The Boy in the Striped Pyjamas”(2008) si Ben Tibber (13 ani) in “I Am David”(2003)


7. COPII IN TRAFIC: Iakov Kultiasov (10 ani) in “König der Diebe”(2004)
– “King of Thieves” este un comentariu deprimant (cum altfel?) pe marginea traficului de carne vie, asa cum se desfasoara in Germania, dar desigur ca orice european poate identifica elemente similare in orice alt ungher din continent. Iakov este Barbu, fratele lui Mimma, traind de pe-o zi pe alta la tara, intr-o saracie lucie. Cei doi rromi ucraineni sunt atrasi de promisiunile unui oarecare Caruso care le impuie capul cu visele unui trai mai bun, ca circari ambulanti. Tatal celor doi ii vinde (da, bani contra proprii copii!) lui Caruso, care ii intampina apoi la Berlin cu dezamagirea crunta ca ii asteapta o viata de talharie si, respectiv, prostitutie. Barbu va incerca sa isi rascumpere sora din ghearele “pestelui”, sa stapaneasca la perfectie tehnica buzunarelii, dar daca sustragerile lui vor acoperi sau nu suma necesara... va las pe voi sa descoperiti. Important aici este jocul actoricesc, iar Iakov, fara indoiala cel care ne rascoleste pana la cel mai dureros nerv – mic maestru al jongleriilor si al acrobatiilor si in viata reala, Iakov exceleaza si la capitolul expresivitate realista. Naivitatea, entuziasmul, deceptia, hotararea, incapatanarea, eroismul, totul se citeste pe fata lui Iakov cu o claritate zguduitoare.
Alta mini-actrita intr-un rol similar: Jodie Foster (14 ani) in “Taxi Driver”(1976)



6. COPII INARMATI: Arno Frisch (16 ani) in “Benny’s Video”(1992)
– Michael Haneke, austriac fiind, nu are nicio problema in a prezenta cele mai intunecate unghere ale mintii umane, cu tot cu cele mai violente consecinte, adica actele propriu-zise, iar acest film e doar unul dintre incursiunile lui in labirintul mizeriei animalice din noi – aici, ca in toata trilogia sa asa-zisa a “glaciatiunii”, auteur-ul e preocupat de curba cronologica descendenta din momentul in care uitam de noi si pana ne scufundam in noroi. Povestea lui Benny (14 ani) iti propune un maraton de lovituri in moalele capului, doar ca nu trebuie sa fii masochist pentru a accepta provocarea – te va prinde in carlig din prima, caci Haneke foloseste o momeala eficienta, o lipsa totala de artificialitate sau pre-fabricare in jocul actoricesc si in manuirea camerei. Benny arata ca orice alt copil lasat de-o pereche de parinti indiferenti, in plata lui si pe plata lor – adica in compania ecranelor, spre a fi sistematic desensibilizat de ele. Un realizator de filme in devenire, pustiul nici nu clipeste cand impusca o fata cu un pistol de macelar... spontan, dar nu din greseala, si nu o data – multumit ca a inregistrat pe banda totul, el piteste cadavrul prin casa si se intoarce la rutina zilnica. Haneke, desigur, nu e singurul care abordeaza un subiect delicat (raportul dintre mijloacele de difuzare in masa si daramarea raporturilor inter-umane) scotand in fata tanara generatie si ingropandu-l astfel mai cu sarg in subconstientul spectatorului. Insa este cel mai consecvent dintre toti regizorii care intreprind asa o moralizare in masa prin tuse groase de pesimism. Iar faptul ca in America sunt mai putini ca el se explica prin contextul politic, inca puternic divizat vizavi de accesul liber la arme.
Alti mini-actori in roluri similare: Alex Frost (16 ani) in “Elephant”(2003), toti din “Cidade de Deus”(2002), Aki Maeda (15 ani) in “Batoru rowaiaru”(2000)



5. COPII POSEDATI: Linda Blair(13 ani) in “The Exorcist”(1973) – Unul din seria, fara capat la orizont, de filme cu “odrasle demonice”, mereu potente la box office, “Exorcistul” a fost nominalizat la 10 Oscaruri, castigand doua, si a capatat statut de cult odata cu trecerea timpului. Figura unei Linda Blair posedate, de asemenea, nu o vom uita prea curand – pentru a interpreta rolul unei fetite de 12 ani pe nume Regan MacNeil, ea s-a uratit teribil, si s-a conformat unui scenariu care ii cerea sa leviteze, sa-si incolaceasca membrele, sa vomite supa de mazare si multe altele, toate inspaimantatoare. Desigur, Linda nu si-a rotit capul pe axul gatului, nu “pe bune”, dar asta nu inseamna ca scena, asa trucata cum a fost ea, nu a lasat o impresie asupra copilei – parintii lui Denise Nickerson, cooptata initial pentru rolul lui Regan, n-au dat inapoi in ultimul moment dintr-un moft, ci pentru ca materialul, dezvoltat dupa romanul cu acelasi nume al lui William Peter Blatty si laureatul unuia dintre Oscar-uri, chiar era terifiant. Regizorul William Friedkin era pe punctul de a-si cobori standardele (la propriu, primind la auditii si liliputani adulti!), cand Linda a intrat in scena si a salvat situatia. Si a speriat o lume intreaga – dar filmul a lasat cicatrici, i-a influentat viata in rau, caci dupa succesul fulminant al horror-ului, Linda nu s-a putut disocia de imaginea posedatei: “Cred ca oamenii erau convinsi ca daca se uitau la mine le-ar fi intrat diavolul in suflet. Asta se citea in ochii lor [...] Si faptul ca totul fusese doar un rol intr-un film nu percuta deloc”. “Unul din motivele pentru care nu am copii este pentru ca lumea ar fi fost nedreapta cu ei. Gandeste-te: au trecut 28 de ani [interviul e din 2000, n.ed.], si totusi inca sunt intrebata cum imi duc viata si cum am facut fata [filmului]. Cum ar fi fost tratati copiii mei? Si cred ca e o situatie nefericita.”
Alt mini-actor intr-un rol similar: Harvey Stephens (6 ani) in “The Omen”(1976)



4. COPII UCIGASI: Patty McCormack (11 ani) in “The Bad Seed”(1956) – Nominalizata la Oscar pentru rolul ei, Patty a jucat credibil, si incredibil de fara retineri, pe post de sociopata de 8 ani care-si terorizeaza mama cu o lipsa totala a remuscarilor dupa uciderea unui rival din... scoala primara! Actiunea capata implicatii genetice odata ce doamna Christine Bravo afla ca ea insasi este fiica unei criminale, iar odrasla ei Rhoda pare sa fi mostenit inclinatiile pe filiera materna. Nu dezvalui mai multe din linia narativa pentru ca domnul Eli Roth (caruia ii datoram sangeroso-gloriosul “Hostel”) are in plan un remake si probabil veti vrea sa va surprinda, dar as mai folosi o scena, memorabila ca multe altele, ca punct de plecare pentru o nota de subsol perfect inutila. Una dintre “poznele” comise de Rhoda are loc pe fundalul lui “Claire de Lune”, fetita interpretand la pian piesa lui Debussy pentru a ascunde tipetele victimei numarul... cine mai numara?! In thriller-ele psihologice care i-au urmat lui “Bad Seed” si i-au imprumutat premisa pe post de sablon (v. mai jos), copiii-psihopati au o afinitate pentru arte, manifestata printr-o virtuozitate care, in mod cat se poate de transparent, ii alieneaza si mai mult pe “raii” povestii, fata de spectator. Ar fi interesant ca un cineast sa recunoasca aceeasi amoralitate asasina si in copii ne-dotati, pentru a nu risca echivalarea anormalitatii cu ceva atat de negativ...
Alti mini-actori in roluri similare: Jacob Kogan (12 ani) in “Joshua”(2007) si Isabelle Fuhrman (12 ani) in “Orphan”(2009)

3. COPII SEXUALIZATI: Brooke Shields (12 ani) in “Pretty Baby”(1978) – Primul film pe care Louis Malle l-a regizat pentru publicul american s-a dovedit a fi unul greu de digerat, avand in prim plan o dama de companie, care era de fapt doar o demoazela feciorelnica (pana la jumatatea povestii, cel putin). Filmul avea sa instige publicul la dezbateri pe tema traumelor suferite de Brooke prin identificarea ei cu protagonista, desi doar doua scene mai explicite, in care actrita apare goala, pot fi aduse ca argument in acest sens. Prostituata Violet avea doar 11 ani, dar traiul intr-un bordel din New Orleans o calise chiar si dupa un parcurs destul de scurt prin viata – la fel cum, spuneau gurile rele, influenta mamei sale Teri ii tocise lui Brooke simtul limitelor, si al propriului statut de copil. Sa nu uitam, chiar inainte de “Pretty Baby”, Teri fusese de acord cu imortalizarea fiicei sale de 10 ani intr-o postura nud, spoita cu straturi groase de machiaj, de catre artistul Richard Prince. Fotografia cu pricina (intitulata “Spiritual America”), s-a plasat in bataia focului din momentul declicului de expunere pana la expozitia din 2009: a reusit inchiderea camerei rezervate special pentru ea in cadrul galeriilor londoneze Tate Modern. Prepubera in “Pretty Baby”, Shields nu avea nimic in comun cu pudoarea fetelor de varsta ei, livrand o interpretare cu adevarat dezinhibata, poate si pentru ca Hattie, mama ei din film jucata de Susan Sarandon, oglindea firea lui Teri insasi – iar rolul lui Violet, marcand prima ei incursiune de rasunet pe marele ecrane, a fost urmat de multe altele, la fel de revelatoare.
Alt mini-actor intr-un rol similar: Jimmy Bennett (8 ani) in “The Heart Is Deceitful Above All Things”



2. COPII CARE SE VOR ADULTI: Dominique Swain (15 ani) in “Lolita”(1997) – La 35 de ani dupa ecranizarea romanului lui Nabokov regizata de Stanley Kubrick, Adrian Lyne incerca o adaptare care nu numai ca isi asigura si mai multa flagelare din partea carcotasilor, dar avea de evitat si potentiale repercursiuni in sala de judecata! Presedintele Clinton tocmai ratifica Legea pentru Prevenirea Pornografiei cu Minori (Child Pornography Prevention Act), cand Lolita lui Dominique Swain isi balansa soldurile de nimfa prin fata lui Humbert Humbert. Pentru scenele mai fierbinti a fost folosita, intr-adevar, o dublura, insa CPPA-ul interzicea chiar si sugerarea sexului cu minori, oricat de voalata si subtil filmata, iar Swain cu siguranta a jucat o Lolita sugestiva, si l-a jucat pe degete pe Jeremy Irons aproape fara sa isi constientizeze puterea. Iata cum apara filmul Swain, si isi justifica interpretarea, odata ce lansarea filmului a propulsat-o in mijlocul rechinilor din presa: “Cred ca filmul are un mesaj foarte pozitiv. Chiar daca are in focus pedofilia, cu siguranta nu o aproba, ci arata in ce fel pedofilia e distrugatoare”. Cand s-a inscris in cursa pentru rol, avea in minte mai mult decat doar sansa de-a se face remarcata: “Consideram ca Lolita nu are un punct de vedere, si ma credeam in stare sa i-l ofer. Eram eu insami in faza Lolita, desi, din fericire, nu am avut parte de asemenea experiente sexuale. Eram pe jumatate femeie si pe jumatate fetita, si puteam sa le alternez fara sa fiu neaparat constienta de asta”.
Alta mini-actrita intr-un rol similar: Evan Rachel Wood (16 ani) in “Thirteen”(2003)


1. COPII ABUZATI: Dakota Fanning (12 ani) in “Hounddog”(2007) – Acum are 16 ani, micuta a carei evolutie, de la bebelus la adolescenta, s-a intamplat sub ochii nostri. Dakota a crescut pe marele ecran, si, ajungand recent la varsta rebeliunii, cauta sa-si creasca profilul printr-o selectie controversata de roluri. Sigur ca ne-a fascinat ca fiica lui Sean Penn in “I Am Sam,” dar acum e timpul sa-si lepede imaginea cuminte si sa ne socheze ca rocker-ita Cherie Currie in “The Runaways”, unde se zvoneste ca a filmat un sarut fierbinte cu cealalta fugita-de-acasa, Kristen Stewart. Insa mai marea surpriza a survenit odata cu “Hounddog”, filmul care ne-a dat prima oara de veste ca Dakota isi ia in primire si-n serios cariera. Aici, ea este Lewellen, o copila de 12 ani, lasata sa zburde de capul ei, sa cante ce-are mai provocator repertoriul lui Elvis, si sa plonjeze cu inconstienta in vizorul unor pierde-vara taranoi, acei “rednecks” specifici si nelipsiti sudului rural american. Rezultatul jocului cu focul este un viol, filmat insa cu destula clasa incat sa n-o compromita pe regizoarea Deborah Kampmeier, si, deci, un punct culminant eficace prin valoarea de soc, pe care Dakota s-a simtit obligata sa il apere, in contextul atacurilor din partea publicului cramponat de duritatea scenei: “Este un film, si [ce fac eu] se cheama actorie”, spunea ea, blazata. “Ce m-a atras pe mine la acest film a fost tocmai ca personajul meu le arata oamenilor ca poti sa treci peste vicisitudinile vietii, si ca ele nu te definesc. Personajul meu are atat de multe interese si talente incat faptul ca a trait ceva infiorator nu inseamna ca nu poate spera la o viata minunata in continuare”.


Un articol de: Ioanina,Kudika timp liber via Yuppi