Pe masura ce tehnologia avanseaza, lumea devine tot mai mica. Impresia e data indeosebi de mijloacele de transport tot mai rapide, care permit acum traversarea unui intreg continent in numai cateva ore. Calatoriile nu mai inseamna luni petrecute in corabii, pe aripile vantului. Totusi, cine este un aventurier desavarsit si sta bine la capitolul material, merita sa incerce unul (sau de ce nu, chiar pe toate) dintre locurile greu accesibile, invaluit in mister. De ce? Tocmai pentru ca prea putini oameni ajung aici... Ceea ce vedeti in poza se numeste Ittoqqortoormiit si este un sat de numai 500 de locuitori, asezat pe coasta estica a Groenlandei. Cum bine stiti, Groenlanda este cea mai mare insula si apartine de Danemarca, insa influentele din Islanda se vad la tot pasul. In Ittoqqortoormiit se poate ajunge fie cu avionul (exista un aeroport la 35 de km distanta) fie cu barca. Zborurile sunt extrem de rare si barcile pot ajunge aici numai trei luni pe an, intrucat in restul timpului apa este inghetata. Oamenii traiesc din vanatul balenelor, al ursilor polari si al pescuitului obisnuit. Interesant este faptul ca fiecare locuitor poseda un teren de aproximativ 250 de km patrati, dar nu prea are ce sa faca cu el...Regiunea Motuo detine o zecime din toata flora Chinei. Tibetanii o denumesc raiul lor pe pamant, un rai ce-i drept care nu doreste sa fie adjudecat de catre oameni. S-au facut multe eforturi pentru construirea unui drum care sa lege China de Motuo, insa natura si-a spus mereu cuvantul, inghitind soselele. Singurul acces se face dinspre Himalaya, trecand de muntii aproape imposibili, apoi pe un pod din sfori si scanduri de 200 de metri, peste o prapastie. Chinezii inca se chinuie sa realizeze un drum facil, dar Motuo se pare ca nu vrea picior de om acolo.Insula Tristan da Cunha se gaseste in Oceanul Atlantic, la 2.500 de kilometri de Africa de Sud si 3.500 de kilometri de coasta sud americana. Momentan se afla sub jurisdictie britanica, avand 271 de locuitori care se ocupa cu pescuitul si cu constructia ambarcatiunilor. Insula a fost descoperita in 1506, fiind apoi motiv de disputa intre englezi si francezi. Englezii nu voiau sa francezii sa ocupe insula, asta pentru ca exista sansa sa-l recupereze astfel pe Napoleon de pe Sf. Elena. Britanicii au reusit sa detina controlul aici, iar din 1800 au mai venit putini americani si italieni. Singurele vapoare care ajung langa insula sunt cele de pescuit. Tristan da Cunha ramane astfel cel mai indepartat loc cu o populatie nativa, fie ea si de numai 271 de oameni.
In 1789, ambarcatiunea engleza HMS Bounty trecea printre insulele Gambier si Tahiti, intr-un punct sudic al Oceanului Indian, acolo unde gasise o insula fermecatoare. Fascinat de peisaj, echipajul a hotarat sa distruga corabia si sa ramana aici. Pitcairn a ramas ultima insula britanica din Pacific, cu 50 de locuitori care traiesc acum din pescuit si agricultura. Toti sunt urmasii echipajului Bounty. Este deosebit de greu sa ajungi aici, mai ales ca nu exista niciun aeroport. Tahiti se afla la multe sute de kilometri distanta, iar singurele vapoare care trec prin apropiere sunt cele care se duc spre Noua Zeelanda, o data la zece zile... Insulele Kerguelen se gasesc in sudul Oceanului Indian, la sase zile de mers cu vaporul de Reunion, o insula de langa Madagascar. Kerguelen nu au o populatie nativa, fiind un teritoriu revendicat de catre francezi. Asemenea statiunii McMurdo, aici vin frecvent cercetatori sau militari care supravegheaza un centru cu rachete. Insulele au fost descoperite in 1772, iar in 1776 chiar James Cook s-a odihnit putin pe dezolantul taram. Francezii au adus aici o specie de vite cu talie mica, ce o duc foarte bine pe insule.
0 comments
Trimiteți un comentariu Trimiteți un comentariu