Mens sana in corpore sano

Antrenand corpul, antrenam mintea? Activitatea fizica si psihica ne ajuta sa ne mentinem sanatosi si inteligenti, pe masura ce imbatranim. Desi eforturile noastre de a ne pastra mintile tinere si viguroase nu pot impiedica chiar orice declin de natura congnitiva, in mod surprinzator, o legatura puternica intre efortul fizic si prospetimea mentala face in asa fel incat un tonus bun sa ne mentina si cognitia mai robusta.

Anticii aveau dreptate
Cu totii stim ca daca nu facem miscare, muschii ni se atrofiaza. Ceea ce multi oameni nu inteleg insa, este ca si creierul isi mentine o forma mai buna atunci cand corpul este exersat si sangele - pus in miscare. Si aici nu este vorba numai despre capacitatea de a invata o noua limba straina sau de a rezolva cuvinte incrucisate cu un nivel ridicat de dificultate ci, dupa cum au descoperit cercetatorii, reconfirmand o lege antica, exercitiul fizic este critic pentru chiar sanatatea propriu-zisa a mintii.
Desi ideea exersarii masinariei cerebrale prin desfasurarea unor activitati solicitante pentru creier este intens popularizata, o analizare a unui mare numar de studii arata ca intretinerea bunastarii mentale presupune mai mult decat atat. Numeroase alte lucruri pe care le intreprindem, inclusiv participarea la activitati care ne obliga sa gandim, sa facem regulat miscare, sa avem o viata sociala si chiar o atitudine pozitiva, au o influenta considerabila asupra eficientei functiilor noastre cognitive, atunci cand ajungem la batranete.

Ultimele studii arata ca creierul imbatranit este mai elastic decat se credea pana de curand. La un moment dat, un stereotip acceptat era acela conform caruia "cainii batrani nu pot invata trucuri noi". Stiinta a demonstrat ca aceasta zicala trebuie eliminata. Desi adultii batrani invata in general mai greu decat cei tineri si nu pot atinge intr-un domeniu culmile pe care le-ar fi dobandit daca s-ar fi apucat de el in tinerete, ei pot cu siguranta sa isi imbunatateasca performante cognitive prin efort, anuland unele dintre degradarile cerebrale care vin odata cu avansarea in varsta. Vestile de asemenea natura vin intr-un moment propice, deoarece in majoritatea tarilor de pe glob proportia de adulti varstnici este in continua crestere. In Romania, procentul de cetateni cu varsta de peste 65 de ani era de 10, 3% in 1990. In anul 2004, aceasta cifra a crescut la 14,4%. Inainte de 2030, probabil ca peste 20% din populatia Romaniei va forma categoria celor varstnici.
Din punct de vedere social, prelungirea functionarii independente este un tel dezirabil in sine, dar si un mijloc de a reduce cheltuielile pentru ingrjijirea pe termen lung. Cat despre indivizi, mentinerea unei functionari optime cognitive este un castig prin simplul fapt ca promite o calitate sporita a vietii de-a lungul anilor.
Vorbind despre miscare
Pe parcursul ultimelor decade, mai multe studii au evidentiat legatura stransa dintre activitatea fizica si cognitie. De exemplu, intr-un studiu publicat in 2001, neuropsihiatrul Kristine Yaffe de la Universitatea din California, San Francisco a recrutat 5.925 de subiecti cu varste de peste 65 ani, in cadrul diferitelor centre medicale de pe teritoriul SUA. Niciunul dintre participanti nu era afectat de vreo dizabilitate fizica ce i-ar fi putut limita posibilitatile de deplasare sau de angajare in activitati fizice usoare. De asemenea, voluntarii au fost supusi unor analize amanuntite pentru confirmarea faptului ca nu au nici infirmitati cognitive.

Cercetatorii au trecut apoi in revista activitatea fizica generala a subiectilor, intrebandu-i cate strazi au mers si cate randuri de trepte au urcat zilnic, dandu-le chestionare referitoare la nivelul participarii lor in cadrul a 33 de activitati fizice diferite. Pe urma, timp de sase pana la opt ani, cercetatorii au reevaluat nivelul de functionare cognitiva al batranilor. Batranii cei mai activi din punct de vedere fizic au prezentat un risc cu peste 30% mai scazut de a fi supusi unui declin cerebral. Curios, distantele parcurse puteau fi relationate cu cognitia, dar viteza plimbarilor nu. Se pare ca pana si nivelurile moderate de activitate fizica pot servi in limitarea alterarii cognitiei la adultii in etate.
Miscarea moderata este benefica, dar tonifierea sistemului circulator cu ajutorul exercitiilor aerobice ar putea fi cheia reala a fitness-ului cerebral. Intr-un studiu derulat in 1995 pe 1.192 de subiecti sanatosi cu varstele curpinse intre 70 si 79 de ani, neurologul Marilyn Albert de la Universitatea Johns Hopkins si colegii sai au masurat cognitia cu o baterie de cerinte care dura aproximativ 30 minute sa fie completata si includea teste de limbaj, de memorie verbala si nonverbala, conceptualizare si abilitate vizuala spatiala. Cercetatorii au descoperit ca cei mai buni indici ai schimbarilor cognitive in bine, intr-o perioada de doi ani, erau activitatea extenuanta si o puternica solicitare pulmonara.
Intr-o alta investigatie derulata in 2004, epidemologul Jennifer Weuve de la Universitatea Harvard a examinat, de asemenea, relatia dintre activitatea fizica si schimbarile cognitive pe o perioada de doi ani, in cazul a 16.466 de asistente medicale mai batrane de 70 ani. Participantele au marturisit in ce masura s-au angajat saptamanal intr-o varietate de activitati fizice (alergare, plimbari, catarari, sporturi, innot, mers pe bicicleta, dans aerobic etc.) in ultimul an. Grupul lui Weuve a observat o legatura semnificata intre energia consumata in activitatile fizice si cognitie, de-a lungul unui set cuprinzator de masuratori cognitive.

Cateva alte studii au relevat ce se intampla pe perioade de timp mai cuprinzatoare. In 2003, psihiatrul Marc Richards de la Colegiul Universitar London si colegii sai au examinat intr-un grup de 1.191 de barbati si femei influenta exersarii fizice si a activitatilor de delectare ale acestora la varsta de 36 de ani, asupra memoriei de la 43 de ani si asupra schimbarilor de memorie survenite intre 43 si 53 de ani. Analizele au indicat ca angajarea in exercitiul fizic si in alte activitati de destindere la varsta de 36 de ani era asociata cu o capacitate superioara a memoriei de la 43 de ani. Activitatile fizice de la 36 au putut fi, totodata, asociate cu un declin mai incetinit al memoriei intre 43 si 53 de ani. Datele au mai sugerat si o protectie scazuata a memoriei in cazul celor care au intrerupt activitatile sportive dupa 36 de ani, dar o buna situatie in cazul celor care s-au apucat de miscare dupa aceasta varsta.
In 2005, Suvi Rovio, cercetator al Institutului Suedez Karolinska a examinat legaturile dintre miscare la varsta mijlocie si riscurile de dementa de 21 de ani mai tarziu, pe subiecti cu varste intre 65 si 79 de ani. Acestia au indicat cat de des au participat la activitati fizice care durau cel putin 20-30 de minute si le-au cauzat asudare si suflu accelerat. Desfasurarea unor asemenea activitati solicitante din punct de vedere fizic la jumatatea vietii de cel putin doua ori pe saptamana are legatura cu reducerea riscului de dementa mai tarziu in viata. Intr-adevar, participantii din grupul mai activ au prezentat cu 52% mai putine sanse de a capata dementa decat cei din grupul mai sedentar.

Conexiunea minte – trup
Este de bun simt sa credem ca antrenarea creierului si participarea la activitati de stimulare mentala sustin cognitia, dar este poate mai putin evident motivul pentru care activitatile fizice pot avea acelasi efect. Sa luam in cosiderare din ce in ce mai bine documentata legatura dintre activitatea fizica si boala. O suma de studii au examinat beneficiile de sanatate ale exercitiilor si ale unui stil de viata nesedentar pentru prevenirea diverselor boli. De exemplu, stim acum cu siguranta ca activitatea fizica reduce riscul decesului legat de problemele cardiovasculare, de diabetul de tip B, de cancerul de colon sau de san si de osteoporoza. Pe de alta parte, bolile cardiovasculare, diabetul si cancerul au fost asociate cu o cognitie compromisa. Ca atare, ne putem astepta ca activitatea fizica intensa si exercitiile sa mentina cognitia prin reducerea riscului de boli asociate cu declinul cerebral.
Intr-un studiu publicat in 2006, psihologul Stanley J. Colcombe de la Universitatea din Ilinois si colegii sai au examinat influenta pe care antrenamentele de fitness o au asupra posibilelor schimbari din structura creierului. Testul, desfasurat pe o perioada de sase luni, a inclus 59 de voluntari sanatosi, dar sedentari, cu varste intre 60 si 79 de ani. Tomografiile de dupa antrenament au aratat ca pana si interventiile relativ scurte de exersare pot incepe sa restabileasca unele dintre pierderile de volum ale creierului asociate cu imbatranirea.

Pentru a sustine aceste descoperiri, o vasta activitate de cercetare a lumii animale a demonstrat existenta unui numar de schimbari in structura si in functiile cerebreale ale animalelor dupa ce acestea au fost expuse unor medii mai imbogatite si complexe. Mediile imbogatite includeau in general roti de alergare, multe jucarii si obiecte ce puteau fi escaladate, care erau schimbate frecvent, precum si companioni pentru animale.
Expunerea la asemenea medii a condus la anumite beneficii psihologice. In primul rand, a fost observata o crestere a formarii de noi sinapse. Este, de asemenea, sporit numarul celulelor gliale, care sustin sanatatea neuronilor si expandeaza reteaua capilara de aprovizionare cu oxigen a creierului. Mediile imbogatite favorizeaza dezvoltarea de noi neuroni si creeaza o cascada de schimbari moleculare si neurochimice, precum intensificarea neurotrofinelor - molecule care protejeaza si cultiva creierul.
Rezolvarea de puzzle-uri si flotarile sunt utile pentru unii - dar si alti factori contribuie la tonusul mental. De exemplu, implicarea in grupurile sociale imbunatateste cognitia in general, dar ajuta si la prevenirea dementei. Concentrarea principala a acestui studiu a fost axata pe masurarea izolarii sociale versus socializare, inclusiv masura in care o persoana participa la activitati care implica interactiune sociala, numarul de prieteni si rude cu care un individ intra in contact in mod regulat si starea civila.

Descoperirile referitoare la aspectele pozitive ale atitudinilor si convingerilor asupra cognitiei adulte au si ele importanta lor. Intr-o buna parte, convingerile pozitive si atitudinea pot avea importante efecte indirecte asupra imbogatirii cognitive din cauza influentei lor asura tipurilor de comportamente care sunt asociate cu imbogatirea cognitiva. In general, oamenii care sunt optimisti, agreabili, deschisi noilor experiente, constiinciosi, motivati pozitiv si directionati catre anumite teluri sunt mai pasibili de o imbatranire de « succes », de a profita de oportunitati, de a se plia mai bine pe circumstantele vietii, de a regla cu eficienta reactiile emotionale vis-à-vis de evenimente si de a mentine un standard al bunastarii si al satisfacetiei in fata provocarilor.
La fel cum mentinerea unor tipare de activitate la batranete poate reduce din riscurile declinului cognitiv, persistenta altor tipare de comportament ar putea spori acest risc. Stresul psihologic cronic, rezultat din depresie, anxietate si emotii negative precum mania si rusinea, este asociat cu o varietate de rezultate negative la varsta adulta, inclusiv declinul cognitiv. Tendinta de a experimenta stres psihologic este adesea denumita nevroza. Studiile au descoperit ca un nivel mai ridicat de nevroza este legat puternic de o crestere a incidentei bolii Alzheimer si a problemelor cognitive la batranete.
Imbogatirea cognitiei
In mod evident, in prezent nu exista vreo pilula magica sau un vaccin care sa inoculeze rezistenta individului impotriva declinului cognitiv la batranete. Ca atare, politicile publice privind imbogatirea cognitiva ar trebui sa urmeze modelul sanatatii preventive. Managerii acestor politici ar trebui sa promoveze activitatile fizice si intelectuale atat de importante pentru adultii in varsta si sa le includa in contexte sociale majore.
O problema critica a cercetarilor viitoare va fi intelegerea modului in care un mod de viata activ poate fi promovat si implementat la varsta mijlocie, in timpul anilor de munca. Date fiind conflictele inevitabile intre solicitarile de la lucru plus timpul disponibil pentru indeplinirea altor roluri (cum ar fi cresterea copiilor) si activitati, ar fi util sa se stie daca programele de activitate relationate cu munca (precum disponibilitatea si folosirea aparatelor de exercitii fizice in cadrul sau in apropierea locului de munca) ar putea sustine un stil de viata imbogatit.
Urmatoarele decade promit multe referitor la extinderea cunoasterii noastre cu privire la imbatranire si cognitie. In curand, am putea descoperi daca limitele functionarii cognitive de succes la batranete (privite pana nu demult ca insurmontabile) pot fi intr-un final considerate numai presupuneri pesimiste care se concentreaza mai degraba pe declinul cerebral observabil de la batranete decat pe potentialul maximizarii performantelor umane prin imbogatire cognitiva. La fel cum progresele din stiinta medicala pot conduce la o longevitate crescuta cu ajutorul unor tratamente eficiente pentru bolile cauzatoare de dementa, avansul stiintei psihologice poate aduce contributii importante la imbunatatirea calitatii vietii adultilor longevivi, in parte prin demonstratia empirica a faptului ca atitudinile si comportamentele pot promova functionarea cognitiva la batranete si, mai general, prin a arata cum interventiile comportamentale ne pot ajuta sa imbatranim frumos.